Linkuri accesibilitate

Judecând după numărul spectatorilor veniţi duminică, 22 februarie, la Librăria din Centru din capitala ţării la lansarea cărţii Drumul spre casă. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Principele Nicolae al României, Curtea Veche, 2014, s-ar zice că Basarabia este un fief al monarhiei, dacă tot pe la început de mileniu Republica Moldova şi-a pierdut atributul de „prezidenţială”. Nu atât faptul că printre vorbitori s-au numărat Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului, Lucia Culev, şefa direcţiei Cultură, Val Butnaru, cunoscutul dramaturg şi ziarist ce face în fiecare joi seara, pe micile noastre ecrane, lumină, mai multă lumină, cât prezenţa în premieră la Chişinău a Alteţei Sale Regale Principele Nicolae al României – urmând al treilea în succesiunea dinastică, după Principesa Moştenitoare Margareta, mătuşa sa, şi Principesa Elena, mama sa – a făcut ca cea mai mare librărie a capitalei să pară neîncăpătoare.

De data aceasta vizita unui Înalt reprezentant al casei Regale s-a petrecut fără incidente – dacă mai ţineţi minte, la ultima descindere a Principesei Margareta şi a Principelui Radu, cei „8 pentru Moldova” au scandat: „Trăiască şi-nflorească/ Republica Moldovenească!”, împiedicând cuplul princiar să depună flori la monumentul lui Ştefan cel Mare –; din contră, se poate spune că a fost, vorba lui Konstantin Kavafis, „o mare glorie”, şi asta deoarece cele 45 de minute cât a durat lansarea, plus altele 15 rezervate autografelor & pozelor, au constituit de fapt o adevărată lecţie de istorie live, după cum observa şi Val Butnaru, cel care s-a aflat în mulţimea din faţa hotelului Continental, la prima venire a Majestăţii Sale Regele Mihai în România, în 1992, când la balcon a apărut şi micul Nicolae, pe atunci în vârstă de 7 ani. Nu se uită una ca asta! „Am avut incredibila şansă să particip la un eveniment istoric pe care îl preţuiesc foarte mult, iar dacă mie mi-a lăsat o amintire atât de puternică, pentru România cred că a fost şi mai marcant. (…) Nu voi uita niciodată speranţa, încredere şi iubirea care se puteau citi în ochii oamenilor veniţi să-l vadă atunci pe Regele Mihai. Atât respect şi atâta iubire strânse laolaltă nu cred că se mai văzuseră în România din 1947 şi până în 1992. Atunci a renăscut, între familia noastră şi poporul român, o legătură care trăieşte şi azi şi care e din ce în ce mai puternică”, îşi va aminti, peste două decenii, Principele Nicolae al României.

Din biografia unui om de aproape 30 de ani (pe care-i va împlini chiar pe 1 aprilie curent), şi care s-a văzut investit, în 2010, la 25 de ani, cu titlul de Principe al României, am reţinut mai multe lucruri demne de atenţie, nici unul însă nu m-a amuzat & încântat mai tare ca acesta:

„…în timp ce Nicolae curăţa la bucătărie, îşi aduce aminte Carmen de Jong, am remarcat un lucru interesant: de regulă, nu-ţi baţi capul să speli şi exteriorul unei tigăi înnegrite după ani buni de folosinţă, dar el încerca din răsputeri s-o facă să strălucească de curăţenie. În timpul excursiei noastre în Australia, această preocupare a devenit şi mai evidentă când am stat la mama mea, unde, hotărât să-şi facă treaba cum se cuvine, s-a apucat să cureţe cu migală fiecare oală şi cratiţă. De câte ori îi spuneam s-o lase baltă, îmi răspundea simplu: «Dacă tot faci un lucru, măcar să-l faci cum trebuie»”.

Reflectând însă puţin, mi-am zis că, de fapt, şi Cenuşăreasa a pornit „de la muncile de jos”, frecând oale şi cratiţe, înainte de-a ajunge să-i fure inima prinţului său. Doar că acum e rândul Principelui Nicolae să-i fure inima naţiunii române…

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG