Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu George Simion.

S-a născut la 21 septembrie 1986 în Focşani, România. După terminarea facultăţii de Administraţie şi Afaceri din Universitatea Bucureşti, a urmat un masterat în Crimele comunismului din România, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Este antreprenor. Este preşedintele Platformei Unioniste Acţiunea 2012, care reuneşte peste 30 de asociaţii de pe ambele maluri ale Prutului.

Luni

Mă trezesc dis-de-dimineață pentru a-l conduce spre București pe deputatul Ovidiu Raețchi, membru al grupului parlamentar Prietenii Unirii format recent în Parlamentul României. Pe parcursul celor trei zile cât a fost în Republica Moldova, Ovidiu a apucat să vadă realitățile basarabene și să descopere că are un bunel din părțile Orheiului. Cum fiecare parlamentar din Prietenii Unirii are o chestiune concretă de care se ocupă, Ovidiu a cercetat atent soarta cimitirelor soldaților români. Îmi vine în cap mereu când e vorba de sutele de mii de ostași care și-au dat viața pentru eliberarea Basarabiei o creație populară care spune cam așa: „Pe dealul de la Țiganca, curge sângele ca apa. Curge sânge de român pe pământul lui străbun”.

E un ambuteiaj de zile mari pe străzile Chișinăului. Îmi iau la revedere de la Ovidiu și stau cu sufletul la gură să văd dacă se va tine de promisiunile făcute. Mă îndrept spre Căpriana, unde-l regăsesc puternic ca întotdeauna pe rapsodul popular Tudor Ungureanu, păstrător al tradițiilor neamului nostru prin ansamblul Ștefan Vodă și printr-o muncă necontenită de culegere a folclorului. Ajung cu domnia sa la Strășeni, unde primarul Valentina Casian, la fel de neobosit luptător, a organizat o zi închinată lui Grigore Vieru. Am onoarea să particip alături de academicianul Nicolae Dabija, cu care mă văzusem și vineri la Iași, unde a rostit o frază memorabilă: „Am venit din țara lui Grigore Vieru în țara lui Grigore Vieru”.

Seara particip la Chișinău la o altă comemorare, a primului primar de Chișinău de după căderea URSS, Nicolae Costin. Opera sa dăinuie astăzi și ne este îndrumare în ceea ce avem de făcut.

Marți

De dimineață până seara se întâmplă lucruri ciudate în Chișinău. Căderea leului face puținii oameni rămași să ia în calcul posibilități de emigrare. Puținii care mai aveau economii se grăbesc să găsească salvarea numită euro. Mă tot gândesc de ce nu e luată în calcul o uniune monetară cu România, doar avem leu în ambele părți.

Vin vești bune de la București. Deputatul Ovidiu Raețchi s-a ținut de cuvânt și a avut o primă intervenție de la tribuna parlamentului legată de cimitirul de langa Jumbo.

Seara mi-o petrec cu Andrei, Ana, Tatiana și Gheorghe, la un local din centrul orașului, deplângând răposatul leu și vorbind despre vremuri mai bune, care să ne găsească în același stat.

Miercuri

Dimineața mi-am petrecut-o scriind editorialul săptămânal pentru ziarul „Timpul”. „Timpul” lui Mihai Eminescu și acum al lui Constantin Tănase ne arată dăinuirea în timp a ideii de unitate națională. L-am intitulat: „Parodia europeană a unui stat eșuat” iar ca subtitlu am avut cartea lui Constantin Stere „În preajma revoluției”.

În timpul zilei am fost la Leova pentru a face o donație de carte de peste 700 de titluri în limba lui Mihai Eminescu. Am făcut donația în cadrul manifestației organizate la Biblioteca Raională Valeriu Matei de către Institutul Cultural Român, instituție neobosită în a promova cultura noastră națională pe toate meridianele dar mai ales acasă.

Auzul veștii despre închegarea coaliției de guvernare cu sprijinul comuniștilor nu m-a luat prin surprindere. Aceștia sunt politicienii de la Chișinău, toți o apă și-un pământ.

Joi

Citesc vești bune de la București. Noul Guvern de la Chișinău e primit în termeni circumspecți. Era timpul ca statul român să taxeze limbajul duplicitar al politrucilor de pe Bîc. Sper și la următorul pas, crearea unei relații directe cu cetățenii acestor meleaguri, atât de văduviți de drepturi și libertăți elementare.

Spre seară, Chișinăul primește vizita tânărului deputat bucureștean Daniel Gheorghe. Viziunea lui pentru unirea celor două state românești se va materializa în întâlniri de lucru până duminică.

După întrevederi multe și cu rezultate pe durata întregii zile, eu mă urc în autocarul de linie care mă duce spre București.

Vineri

Nu prea reușesc să dorm și-mi vine în minte o altă creație populară stând două ore inutil în vamă: „Prutul ista ne desparte. / Apa-aceasta n-are moarte, / Dar ne-om pune noi cândva / Şi cu gura l-om seca, / Să nu fim înstrăinaţi / De părinţi, surori şi fraţi.”

Ajung la București, unde comunic tot ce am văzut și auzit la Chișinău, pentru ca România prin toate componentele ei să fie capabilă să-și aducă toți feciorii acasă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG