Linkuri accesibilitate

Scurt pe doi, din dimineaţa zilei de 1 decembrie, când s-au anunţat rezultatele alegerilor din 30 noiembrie, şi până azi, când s-a votat Guvernul –ici, m-am simţit exact ca-ntr-un poem de Matei Vişniec, Corabia (publicat – nota bene! – în chiar anul orwellian 1984, semn că până şi cea mai draconică cenzură poate fi trasă pe sfoară), pe care vi-l propun mai jos, fiind convins, alături de Nicolae Leahu, că – pauză de gândire – „Comunismul n-a fost doborât de capitaliştii ăia generoşi, ci de umilele noastre lecturi, în primul rând... Pentru ca sămânţa Vocii Americii sau Europei Libere să fi prins colte, era nevoie de un anumit număr de fiinţe contemplând libertatea spaţiilor imaginare”. Ecce liber!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam

şi ce dacă se scufundă corabia şi noi

ziceam orice corabie se scufundă

într-o zi şi ne strângeam mâinile

ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după zece mile noi cei care

ne-am dat mâinile încă ne priveam

ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i

o corabie care se scufundă mai încet

dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după un an încă ne era ruşine

nouă celor care ne-am dat mâinile şi

în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul

măsuram apa hm nu mai e mult se

scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet

încât după o viaţă de om încă

mai ieşeam unul câte unul şi priveam

cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi

şi spuneam asta nu e o corabia

asta e o...

asta e o...

Ţară (alias, România ceauşistă!) acesta-i cuvântul ce-ţi vine pe limbă la finalul poemului lui Matei Vişniec. Să vă spun ce cuvânt – nici nu cuvânt, titlu de carte! – îmi vine după votul de investire a Guvernul –ici? Unul cu rimă şi care nici nu trebuie reciclat, ci poate fi luat de-a gata: Baciul mieilor chirilici. Punct. Nu se vede capătul…

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG