Livrările de armament catre terțe țări au fost întotdeauna o temă delicată in SUA, de-ar fi si numai pentru că au cauzat cateva din cele mai mari scandaluri politice din istoria țării.
Asa a fost scandalul Iran-Contras, in timpul lui Reagan, cand administratia americană vindea in ascuns arme Iranului (țară inamică), iar cu fondurile obținute finanța brigăzile paramilitare Contras din Nicaragua.
In paralel, SUA efectuau alte livrări contestate de arme si echipament militar, de asta dată catre mujahidinii afgani care luptau impotriva sovieticilor si dintre care unii au sfârșit prin a întoarce acele arme impotriva Occidentului.
Neposedand o infrastructură si un arsenal proprii, NATO nu ar putea in nici un caz livra armament Ucrainei. Intr-o intervenție masivă, cum a fost cea din Afganistan, fiecare țară din NATO care a participat la misiune (misiune ce a durat un deceniu) a decis in mod suveran ce să facă cu armamentul adus in Afganistan, unele tari hotărând sa il ofere pur si si simplu forțelor afgane la încheierea misiuni (cel mai adesea si pentru ca repatrierea materialului ar fi costat mai mult decat abandonarea lui).
In Irak, insa, NATO nu a participat, ca instituție, neimplicandu-se in nici un fel in operațiunile de acolo si, la fel, pare exclus, cel putin in formula actuala, ca NATO sa participe in vreun fel la înarmarea Kievului, ca sa nu mai vorbim de o eventuală intervenție directa in Ucraina.
Multe țări au facut de la bun inceput cunoscut că s-ar opune, printre acestea fiind Germania, Grecia, Ungaria sau Turcia. Nimic insa nu poate opri Washingtonul să ia o inițiativă unilaterală de a ajuta militar Kievul, asa cum o face de altfel cu Georgia, țară candidată la NATO si căreia i s-a făcut promisiunea fermă că intr-o zi va intra in Alianță.
Ar fi un ajutor unilateral, cum e cel pe care Washingtonul il oferă acum Libanului. SUA sunt pe cale de a livra Libanului arme si echipament militar in valoare de 25 milioane de dolari, pentru a ajuta această țară pro-occidentală să lupte impotriva Statului Islamic. Asta, chiar cu riscul ca o parte din armamentul livrat să ajungă in mâinile forțelor șiite Hezbollah, aliate cu Iranul.
Exact așa s-a întâmplat recent cu livrări de armament american catre fragilul guvern al Libiei, o parte din armament sfârșind in mâinile unor grupări jihadiste si teroriste.
Un avertisment similar e lansat in cazul Ucrainei. Cat despre eficacitatea militară a livrării de armament sofisticat forțelor ucrainene și dacă asta le-ar spori șansele in fața bine pregatitelor forțe rusesti, asta este greu de prevazut, chiar si pentru strategii militari. Discuția rămâne de altfel pur teoretica, atata vreme cat Washington continua sa vorbească, pentru moment, de ajutor non-letal... ceea ce exclude in practică orice tip de armament ofensiv.
