Linkuri accesibilitate

Vladislav Gribincea: „judecătorii se tem de executiv și iau decizii în funcție de voința celor care se află la putere”


Interviul dimineții cu directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova.

Ce fel de justiție e acea care condamnă un magistrat participant la o vânătoare ilegală şi autor al împuşcăturii fatale soldată cu moartea unui om - la doi ani de închisoare cu suspendare... şi o justiţie care îl lasă să fuga din sala de judecată pe un fost ministru găsit vinovat de neglijență în serviciu soldatată cu moartea unui om în timpul violenţelor din aprilie 2007?

Despre cazurile Papuc și Crețu - hârtie de turnesol a justiției moldovenești, discutăm cu juristul Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

Europa Liberă: Domnule Gribincea, despre justiție vorbim mult la modul abstract, mult de tot în ultima vreme, dar avem acum, din punctul meu de vedere, două pretexte excelente pentru o discuție punctuală și concretă. De aceea, vă întreb: când vă uitați cu ochi de profesionist la cazul Papuc - fostul ministru de interne condamnat pentru violențele din aprilie 2009, la capătul unui extrem de anevoios proces de judecată, și lăsat să se „evaporeze”din sala de judecată, cu o foarte mare probabilitate să nu mai fie prins și încarcerat - la ce vă gândiți personal?

Vladislav Gribincea: „Astfel de cazuri în cauze obişnuite nu se întâmplă şi, probabil, situaţia domnului Papuc vorbeşte despre o predispoziţie a judecătorilor de a fi extrem de sensibili atunci când este vorba de limitarea drepturilor persoanelor influente sau care au fost influenţe în Republica Moldova. Probabil, este destul de răspândită în rândul judecătorilor, temerea de a afecta cumva mai-marii acestei ţări. Nu se ştie cine mai revine la putere...”

Europa Liberă: Când ziceţi că nu se întâmplă în mod normal aşa ceva, ce aveţi în vedere?

Vladislav Gribincea: „În momentul în care Curtea de Apel pronunţă o sentinţă cu închisoare, în toate celelalte cazuri persoanele condamnate şi prezente în sală sunt luate sub strajă imediat. În cazul domnului Papuc, arestarea nu a avut loc.”

Europa Liberă: Instituţiile de drept din R. Moldova şi-au tot pasat de la una la alta responsabilitatea în ce priveşte arestul şi anunţarea în căutare a fostului ministru, care nu a putut fi reţinut chiar din sala de judecată, pentru că la şedinţă nu au fost chemaţi şi poliţişti, iar după asta dispozitivul hotărârii judecătoreşti a ajuns la Inspectoratul General de Poliţie abia a doua zi. Într-un final, la zece zile de la condamnarea lui Gheorghe Papuc, Judecătoria Centru a anunțat că acesta a fost dat în căutare naţională. Cum să privim la toate aceste întâmplări?

Vladislav Gribincea: „În alte cazuri aşa ceva nu se întâmplă, iar scuze pot fi găsite oricând. Eu sunt convins că aici pur şi simplu s-a dorit ca condamnatul să nu fie arestat imediat, pentru a-i da o şansă să scape.”

Europa Liberă: Pe 19 ianuarie s-a pronunţat verdictul.Mai credeţi că mai sunt şanse să fie găsit şi încarcerat?

Vladislav Gribincea: „Vorbim de domnul Papuc, adică de un general. În mod normal, o persoană cu titlul de general, care a deţinut funcţii destul de importante în această ţară ar trebui să dea un exemplu pentru toţi şi să se prezinte singur la autorităţi, să nu aştepte să fie căutat pentru executarea sentinţei. Domnul Papuc a ales să nu facă acest lucru şi, probabil, se va eschiva în continuare de la urmărirea penală.”

Europa Liberă:Cine ar trebui să răspundă pentru felul cum s-au comportat instituţiile statului?

Vladislav Gribincea: „Lucrurile sunt destul de încurcate. Cred că Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să demareze o investigaţie în acest sens, iar Ministerul Afacerilor Interne - la fel ar trebui să declanşeze o investigaţie separată şi să identifice care, de fapt, a fost problema şi cine sunt cei vinovaţi. În cazul în care se relevă că este vorba de o problemă sistemică, atunci ar trebui să se înlăture cauzele.”

Europa Liberă: Din câte înţeleg, dumneavoastră nu vi se pare o problemă sistemică, ci vi se pare un caz individual, în care, dat fiind profilul inculpatului, s-a aranjat totul ca el să le scape „printre degete” instituţiilor statului.

Vladislav Gribincea: „Din câte am înţeles, argumentul era că în sală nu era poliţie. Există poliţist de gardă la Curtea de Apel Chişinău şi acel poliţist are competenţă conform legii să reţină persoanele. De asemenea, în sală era procurorul. Procurorul, conform legii, de asemenea are asemenea competenţe.”

Europa Liberă: Deci, în momentul când l-au văzut că pleacă, cineva din aceste persoane trebuia să se sesizeze?

Vladislav Gribincea: „În cazul în care nu este poliţia, persoana poate fi reţinută de procuror sau de către poliţist, care nu are în atribuţii principale acest lucru, şi ulterior, când vine poliţia specializată în acest sens, să fie transmis autorităţilor pentru executarea sentinţei.”

Europa Liberă: E limpede. Şi dacă ne-am uita la verdictul în cazul Crețu - doi ani cu suspendare pentru participarea la o vânătoare ilegală, se pare totuşi, deşi nu este chiar clar, soldată cu moartea unui om și tăinuirea acestei isprăvi – deci, un magistrat tăinuieşte de rând cu alţi participanţi vânătoare. Dacă ne uităm la această condamnare la modul general, ca la o condamnare a unui inculpat anume de o justiţie anume - ce spune ea despre justiție?

Vladislav Gribincea: „Pentru mine nu este foarte clar dacă domnul Creţu a fost condamnat pentru participarea la vânătoarea ilegală sau doar pentru faptul că din acţiunile lui a decedat din imprudenţă cineva. Dacă vorbim de sancţiune, atunci e ceva obişnuit ca în astfel de cazuri să se aplice o sancţiune cu suspendare. Totuşi, acest caz este unul deosebit, este vorba despre cazul unui magistrat cu funcţie importantă în sistem la acea dată. O persoană, care, se pare, a negat cu vehemenţă vinovăţia sa. Atunci când este vorba despre un magistrat care neagă cu vehemenţă vinovăţia, sancţiunea pare neobişnuit de blândă.”

Europa Liberă: Deci, dacă avem un omor din imprudenţă, în această situaţie doi ani cu suspendare nu ar trebui să ne mire şi problema ar trebui căutată în faptul că vânătoarea nu ar fi fost tratată ca ilegală, da?

Vladislav Gribincea: „Problema poate fi privită din două perspective. Prima este fondul dosarului şi aici lucrurile sunt destul de complicate şi sensibile, nu am văzut motivarea sentinţei judecătoreşti, probabil aceasta va veni în câteva săptămâni.

În ceea ce priveşte însăşi severitatea sancţiunii, lucrurile sunt mai complicate, dar oricum, nu cunoaştem toate circumstanţele cauzei, judecătorul le cunoaşte şi aş dori să am încredere în sentinţa judecătorească. Blândeţea sancţiunii generează discuţii, dar acestea pot fi spulberate printr-o motivare bună a deciziei judecătoreşti.”

Europa Liberă: Nu vi s-a părut suspect timpul când s-au pronunţat aceste verdicte – adică faptul că un dosar care datează din 2009 şi altul – la fel cu o anumită istorie destul de îndelungată – au fost finalizate concomitent parcă?

Vladislav Gribincea: „Eu am urmărit şi alte dosare destul de sensibile pentru judecător şi am observat că înainte de alegeri multe dintre acestea au fost amânate până după alegeri. Înţelegerea mea a acestui fenomen este că judecătorii, deşi formal sunt independenţi, totuşi se tem de executiv şi iau uneori decizii în funcţie de voinţa celor care sunt la putere şi nu numaidecât în funcţie de spiritul sau buchia legii.

Europa Liberă: În definitiv, ce diagnostic aţi pune justiţiei după aceste două procese?

Vladislav Gribincea: „Reformele lansate în justiţie aduc roade, dar impactul acestor reforme este încă minor. Acel sindrom al dependenţei de executiv sau legislativ în rândul judecătorilor este deosebit de răspândit şi, cu părere de rău, mă tem că în rândul judecătorilor sunt prea puţin cei curajoşi, care ar putea să dea o palmă, când merită, celor vinovaţi.”

Europa Liberă: Dumneavoastră şi colegii dvs. De la CRJM v-ați făcut un fel de meserie din a analiza cum funcționează justiția, cum se comportă magistraţii. Recent ați publicat un studiu despre promovarea în funcții a judecătorilor. Aţi analizat anul 2014, deci tocmai perioada de după reforma acestui sistem de promovare a magistraţilor. Concluziile nu sunt deloc îmbucurătoare. Întrebarea mea este, totuşi: vedeți vreo legătură între felul cum ajung în funcții judecătorii și cum judecă ei în ultimă instanţă?

Vladislav Gribincea: „Bineînţeles. Promovarea unor persoane cu verticalitate pronunţată în sistem, cu regret, la moment nu are loc, iar fără judecători cu verticalitate de fier este destul de greu să ai justiţie echitabilă într-o ţară de genul nostru.”

Europa Liberă: Dar când s-a reformat sistemul acesta de promovare, tocmai asta s-a spus: că îl reformăm ca să-l facem să funcţioneze bine.

Vladislav Gribincea: „În urma analizei promovărilor din ultimul an, impresia noastră a fost că Consiliul Superior al Magistraturii promovează persoane în funcţii doar deoarece doreşte aşa, chiar dacă activitatea anterioară, chiar dacă reputaţia unui judecător sau performanţele personale dictează o altă soluţie.”

Europa Liberă: De ce aţi ajuns la concluzia asta?

Vladislav Gribincea: „Deoarece avem un Colegiu de selecţie, care are criterii destul de detaliate de evaluare a candidaţilor în vederea numirii sau promovării. Candidaţii cu cel mai înalt punctaj deseori nu iau funcţiile cele mai bune în sistem, iar candidaţii cu punctaj slab sau chiar cel mai slab sunt promovaţi. Şi bineînţeles că o astfel de situaţie generează foarte multe întrebări şi neîncredere în Consiliul Superior al Magistraturii.”

XS
SM
MD
LG