Linkuri accesibilitate

„Strada mea se numea odată Tolbuhin. Acum e Titulescu. Dar cine e acest Titulescu? Eu habar nu am.”

Doi pensionari, un bătrînel şi o bătrînică, discută în limba rusă într-un troleibuz.

„Mare aiureală au făcut aceştia în oraş. Au schimbat toate străzile şi nu mai înţelegi nimic…”, constată cu amărăciune pensionarul.

Bătrînica îi dă dreptate, ţuguind decepţionată buzele.

„Să luăm, de pildă, strada mea. Se numea odată Tolbuhin. Acum e Titulescu. Dar cine e acest Titulescu? Eu habar nu am. Mata ai auzit ceva despre acest Titulescu?” o întreabă pensionarul pe interlocutoarea sa.

Aia înalţă din umeri. Nu are nici cea mai vagă idee.

„Şi cum poţi sacrifica o stradă de dragul unui anonim? Tolbuhin măcar a eliberat oraşul de fascişti. Dar acest Titulescu prin ce s-a făcut remarcat?”

O vreme pensionarii tac, privind pe geam la mîzga întinsă pe trotuare.

„Eu cred că ei trebuiau să ceară părerea tuturor cetăţenilor care trăiesc pe stradă înainte să-i schimbe numele. Dar ei nu au făcut asta. Pe mine, de exemplu, nimeni nu m-a întrebat ce părere am, nu s-a interesat cine îmi place mai mult – Tolbuhin sau Titulescu? Dar parcă asta ne mai poate mira astăzi?”

Pensionarul dă a lehamite din mînă. Bătrînica consimte, dînd afirmativ din cap.

Mai tac o vreme, apoi pensionarul devine şi mai trist şi-i face interlocutoarei, cu voce scăzută, o mărturisire: „Eu de la o vreme parcă mă simt străin în oraşul acesta. Mă uit în jur şi nu mă simt în apele mele. Nu mai e oraşul tinereţii mele. Au schimbat totul, nimic nu e cum a mai fost…”

Şi au oftat ambii din băierile inimii…

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG