Linkuri accesibilitate

Un punct de vedere săptămînal în dialog cu publicistul Gh. Cojocaru.

Gheorghe Cojocaru: „Afirmația precum că nu contează culoarea guvernului, ci contează ceea ce acesta face este una perfect valabilă și în raport cu situația actuală din Republica Moldova, dar, în același timp, poate fi amendată și chiar anulată, dacă ar fi să invocăm exemple din istoria evoluțiilor politice din ultimii zece ani.

Să amintim că sub guvernarea comunistă, acum zece ani, lua avânt brusc o mișcare de-a dreptul incredibilă, de raliere la standardele europene prin semnarea unor foi de parcurs și asumarea unor acțiuni. Și aici au dreptate cei care afirmă cele mai de sus cu privire la neimportanța culorii politice, dar, după cum s-a văzut, ulterior, aproape tot ce și-a asumat fostul regim în frunte cu Vladimir Voronin, a rămas doar pe hârtie, și, prin urmare, putem spune că au dreptate și cei care susțin că culoarea, adică năravurile în politică, totuși, contează.”

Europa Liberă: Chinezii spun că nu contează culoarea pisicii, atunci când e vorba de prinsul șoarecelui, în cazul partidelor politice de o anumită culoare contează, probabil, și doza de încredere, creditul care motivează partidele parlamentare. Putem vorbi despre o asemenea încredere în cazul partidelor care au format alianța de guvernare?

Gheorghe Cojocaru: „Strict, punctual, încrederea aceasta este, înainte de toate, dată de numărul de voturi pe care partidele le-au recoltat în alegerile parlamentare, însă mai este ceva care se contabilizează mai greu, dar care nu poate fi trecut cu vederea de cei care au primit mandatul popular – așteptarea oamenilor.

Mult mai important este ce așteaptă oamenii simpli de la cei pe care i-au ales să-i conducă în următorii patru ani... Și răspunsul este clar, să continue ceea ce au început din 2009 încoace și să nu admită o întoarcere în trecut, să muncească asiduu asupra proiectului european, oricât de complicat ar fi acest efort, și să se apropie cât mai mult de marele obiectiv al integrării europene. Numai că din momentul în care oamenii, alegătorii de ieri, încep să trăiască în sfera așteptărilor colective, cei cu mandatul în buzunar se trezesc în postura de proprietari ai cheilor puterii, cu tentații multe, înguste și egoiste și, adeseori, de neînfrânat.”

Europa Liberă: Veți fi de acord că în societate s-a acreditat deja această noțiune de guvern minoritar. Cât de fezabilă este o asemenea construcție?

Gheorghe Cojocaru: „Un guvern minoritar contează mai puțin decât un guvern majoritar, el poate apare doar în situațiile în care nu ar exista, practic, alternative, dar și aici trebuie să distingem. Guvernul Filat, de exemplu, a fost opera unei majorități parlamentare, dar a fost măcinat de scandaluri, certuri și crize iscate din te miri ce până când a fost înlăturat. Un guvern minoritar astăzi, când există așteptarea manifestă în vederea formării unor guvern sprijinit pe o majoritate parlamentară democratică și pro-europeană, va servi mai curând o decepție postelectorală, ceea ce nu înseamnă, însă, că nu va avea șansa lui, să demonstreze contrariul.”

Europa Liberă: Partidele care și-au asumat guvernarea lasă să se înțeleagă că ar fi posibilă o alianță mai largă pro-europeană, nu doar cu liberalii. Să fie posibil așa ceva?

Gheorghe Cojocaru: „Puțin probabil. Or, dacă privim mai atent, vom observa că, dincolo de așteptările oamenilor de a se ajunge la o formulă democratică mai largă de guvernare, doar un singur partid din cele cu reprezentare parlamentară, cel al liberalilor, mai este interesat de formarea unei majorități parlamentare, pe când celelalte au, se pare, deja o altă agendă. Scoși pe tușă, de unii singuri, liberalilor nu le rămâne decât să scoată vreun ...as din mânecă.”

XS
SM
MD
LG