Linkuri accesibilitate

Țara ruinelor auguste a devenit o ruină economică și e gata să transforme Europa într-o ruină istorică. Cu observația că Europa însăși e coautoare a dramei care i-ar putea fi fatală. Apariția unui nou guvern grec, după alegerile cîștigate de Mișcarea Syriza, nu promitea, totuși, un șoc de asemenea proproții. La mai puțin de 10 zile de la instalare, Primul Ministru Alexis Tsipras și echipa care îl sfătuiește rămîn o prezență nediminuată. Stridențele din campania electorală au fost, firește, atenuate, dar poziția de principiu e neschimbată: Grecia nu mai poate continua regimul de austeritate impus de Europa (numele Germaniei, în limbaj oficial). Primele efecte ale evenimentelor din Grecia sînt deja vizibile.

Mai întîi, Europa politică și mediatică a intrat, fără întîrziere, într-un ciudat proces de reeducare care aduce uneori a pocăință, uneori a temporizare și aproape deloc a fermitate. De la un cap la altul al Europei, guvernele par să regrete sau să revizuiască politica economică a ultimilor 6-7 ani și găsesc defecte, pînă mai ieri invizibile, în deciziile pe care s-a clădit regimul de austeritate impus în Europa și, în primul rînd, în Grecia. Toți cei ce vorbeau înainte de „medicamentul amar” își caută cu atenție cuvintele și se opresc mai nou la „suferința nemeritată”. Reformularea e alimentată de ostilitatea stîngii și de ezitările dreptei. Deși, la o privire mai atentă, e de văzut că stînga și dreapta au aplicat deopotrivă mijloace de austeritate dură pentru care au plătit scump în alegerile utlimilor ani.

Germania a adoptat un ton rezervat, nu lipsit de fermitate, dar conciliant. Atît cancelarul Merkel cît și Ministrul de Finanțe, Schauble, amîndoi demonizați în calitate de Mari Preoți ai Austerității, au respins propunerea greacă de anulare a datoriilor și a restricțiilor aduse de programul de austeritate, dar au lăsat loc, nu foarte mult, de negociere. În orice caz, înscăunarea Syriza a redeschis dezbaterea, a încetățenit un ton pînă acum absent și a pus întrebările fundamentale: în fond, de ce n-am refuza rețeta europeană, de ce n-am reveni la socialism economic național și de ce n-am rămîne, cu el cu tot, în Europa și în Euro? Zgomotul asurzitor provocat de explozia electorală din Grecia e ușor de sesizat. Ce a trecut mai puțin observat e efectul politic al alegerilor din Grecia.

Europa trebuie să facă față unei noi energii politice și populare care și-a anunțat sosirea aducînd la putere primul guvern radical-extremist după 1945 încoace. Singura comparație plauzibilă pune guvernul Syriza în vecinătatea guvernului socialist Allende, adus la putere în 1970, în Chile. Proiectul euro-germnă și noua realitate greacă sînt acum contemporane și trebuie explicate cu toată onestitatea. Altfel, o neînțelegere gravă poate duce la rezultate catastrofale.

XS
SM
MD
LG