Linkuri accesibilitate

Mimarea democraţiei va dura atâta timp cât cetăţenii vor rămâne spectatori pasivi…

Premierul desemnat Iurie Leancă își continuă efortul de a-și asigura o majoritate pentru votul de vineri din parlament, la care speră să-și vadă învestit noul cabinet. Despre consultările din culisele puterii se știu puține lucruri, iar misterul pare să accentueze starea de frustrare a așa-numiților formatori de opinie. Mai transparente au fost în schimb întâlnirile avute de Iurie Leancă cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și sindicatelor.

Invitaţi la guvern, reprezentanţi ai societăţii civile i-au prezentat premierului lista de probleme a căror soluţionare, în viziunea lor, nu mai suferă amânare. O parte din aceste priorităţi au figurat şi în promisiunile electorale, ce-i drept, cu soluţii, uneori, de-a dreptul fanteziste, constată Polina Panainte, expertă a Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT, iar o altă parte figurează în Acordul de Asociere pe care Republica Moldova l-a semnat cu Uniunea Europeană. Prin urmare, în opinia Polinei Panainte, planul de guvernare nu ar trebui să pretindă la inovații.

Polina Panainte

Polina Panainte

„Societatea civilă, în acest moment, nu poate veni cu nişte propuneri fundamentale, deoarece Acordul de Asociere a fost negociat o perioadă destul de mare de timp, o perioadă în care societatea civilă a fost implicată în consultări. Acele propuneri se regăsesc într-o oarecare măsură în Acordul de Asociere şi tot ce urmează să facă guvernul în perioada următoare este să se ţină de acest acord. Implementarea prevederilor din Acordul de Asociere ne-ar asigura cu o justiţie şi procuratură independente, ar asigura standarde înalte în diferite sfere, dar şi ar determina o creştere economică sustenabilă, ca rezultat al investiţiilor eventuale care pot veni din UE”.

Polina Panainte a monitorizat anul trecut, în cadrul portalului promis.md, angajamentele fostei guvernări şi spune că circa jumătate din promisiuni au rămas nerealizate şi doar un sfert au fost onorate într-o măsură bună sau excelentă. Dar cea mai importantă concluzie e că:

„Promisiunile realizate, de cele mai multe ori, cad sub incidenţa unor acorduri pe care Republica Moldova le are cu anumiţi donatori şi, respectiv, reformele se întâmplă, mai mult sau mai puţin, sub presiune externă”.

La întâlnirea de la guvern a participat şi Secretarul general al Consiliului Naţional al Tineretului, Alex Petrov. La fel ca şi Polina Panainte, el spune că multe dintre angajamentele fostei guvernări au rămas doar pe hârtie, iată de ce, de data aceasta, el sugerează celor care scriu programul de guvernare să treacă pe listă mai puţine obiective, dar cât mai realiste cu putință. Cât priveşte întâlnirea cu premierul desemnat, Alex Petrov, crede că formalismul oricum şi-a lăsat amprenta, şi iată de ce:

„E foarte greu să vorbeşti despre multe subiecte diferite la o şedinţă de două ore sau trei ore. Deci, cumva din start aceste consultări sunt mai mult formale, pentru că în două ore e imposibil de atins toate subiectele societăţii civile”.

Petrov crede că ar fi fost mai productive întâlniri mai scurte şi cu grupuri tematice. Alex Petrov se întreabă în ce măsură un premier desemnat, exponentul unui partid, va transmite mesajele reprezentanților organizaţiilor neguvernamentale dintr-un domeniu anume unui ministru care reprezintă un alt partid. Petrov sugerează că politizarea excesiva a instituţiilor statului în urma împărțirii portofoliilor poate deveni un obstacol.

Ion Tăbârţă

Ion Tăbârţă

Unele din opiniile exponenţilor societăţii civile ajung în programul de guvernare, dar nu se transformă ulterior acţiuni cu finalitate, constată analistul Ion Tăbârţă de la Centrul Politicon, şi asta deoarece în Moldova relaţia dintre politic şi societatea civilă este mai degrabă una de faţadă.

„Din păcate, societatea civilă încă este puţin dezvoltată, este puţin omogenă şi, realmente, nu pune presiune. De aceea, politicul se foloseşte de societatea civilă sau mai degrabă urmează anumite sfaturi ale societăţii civile, atâta timp cât îi convine. Când nu-i convine sau când interesele majore o cer, politicul acţionează pe cont propriu”.

Ion Tăbârţă mai remarcă un paradox: reprezentanţii societăţii civile trec cu uşurinţă în zona politicului şi viceversa - politicieni devin membri activi ai societăţii civile. Parca ar trebui să se asculte reciproc cu mai multă atenţie, doar că acest lucru nu se întâmplă, decât atunci când o cere conjunctura. Analistul spune că mimarea democraţiei va dura atâta timp cât cetăţenii vor rămâne spectatori pasivi, neimplicaţi în viaţa comunităţii lor.

XS
SM
MD
LG