Linkuri accesibilitate

La ce concluzii au ajuns experţii Centrului de Resurse Juridice după ce au analizat procesul de numire, activitatea şi eficienţa muncii judecătorilor de instrucţie?

Centrul de Resurse Juridice a prezentat azi un studiu în care este urmărită activitatea judecătorilor de instrucţie. În sistemul justiţiar aceştia sunt văzuţi ca o instituţie aparte, care trebuie să asigure respectarea drepturilor omului la faza urmăririi penale. Ei verifică legalitatea hotărârilor pe care le adoptă procurorii şi totodată pot dispune arestarea preventivă sau prelungirea arestului. La ce concluzii au ajuns juriştii după ce au analizat procesul de numire, activitatea şi eficienţa muncii acestora, aflăm din relatarea Tamarei Grejdeanu:

Instituția de judecători de instrucţie functioneaza din anul 2003 și între altele are sarcina să examineze plângerile împotriva organelor de urmărire penală. Deși a trecut prin mai multe etape de evaluare şi instruire, instituția judecatorilor de instrucție are restanțe vizibile, dovada fiind numărul dosarelor pierdute de Republica Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, constată Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice:

„Avem circa 20 de dosare în care era vorba de arestare nemotivată, avem peste 20 de cauze când judecătorii de instrucţie nu au reacţionat la tortură, avem multe cazuri când judecătorii de instrucţie nu garantau echitate nici chiar în procedurile proprii, refuzând accesul avocaţilor la probele prezentate de procuror, sau nu audiau martorii chemaţi de către apărare.”

Juriştii explică practica defectuoasa de apărare a drepturilor părţilor implicate în proces prin faptul că judecătorii de instrucţie sunt foşti ofiţeri de urmărire penală sau procurori. Statistica anului 2013 arată că 25 dintre judecătorii de instrucţie au activat în cadrul procuraturii iar 10 au fost anchetatori. Prin urmare, constată experţii, judecătorii aprobă fără ezitare acţiunile foştilor colegi şi nu combat argumentele procurorilor, notează juristul Ion Guzun:

„În majoritatea absolută a cazurilor, judecătorii de instrucţie admit demersurile procurorilor. Dacă procurorii solicită ca să fie aplicat, de exemplu, arestul, în peste 98 la sută din cazuri judecătorul de instrucţie le admite. Şi aceleaşi situaţii sunt şi în alte situaţii în care judecătorii de instrucţie au mandat să se expună.”

Pentru a deveni judecător de instrucţie, după regulile stabilite încă în anul 2012, judecătorii trebuie să aibă cel puţin trei ani de experienţă. Întrucât judecătorii de instrucţie examinează în ce măsură urmărirea penală poate afecta viaţa privată a unei persoane, sunt necesare competenţe speciale, ce nu pot fi acumulate în mai puţin de trei ani, insistă specialiştii. Totuşi această normă este frecvent încălcată, remarcă jurista Sorina Macrinici:

„Am observat că din 44 de judecătorii, în 14 judecătorii această regulă nu a fost respectată. Există cazuri excepţionale, atunci când, de exemplu, într-o judecătorie nu există judecători cu o experienţă mai mare şi atunci abaterea abaterea de la această regulă este justificată, ori nu era cazul în aceste situaţii. Totuşi, numirea unor judecători cu atribuţii atât de importante, care de abia au absolvit Institutul Naţional al Justiţiei, ni se pare nu chiar corectă.”

Odată cu revederea procedurii de numire în funcţii a judecătorilor, ca şi parte a reformei a demarat procesul de reconfirmare a judecătorilor de instrucţie după evaluarea acestora. Procedura a fost însă formalizată și alteori compromisă, în loc sa fie folosită poentru fortificarea instituției, conchid experții.

XS
SM
MD
LG