Linkuri accesibilitate

Emisiune live moderată de Noël Bernard.

Vineri 4 martie 1977, la ora 21:22, un cutremur cu magnitudinea 7,2 pe scara Richter a făcut numeroase victime și a produs pagube imense în România. Bilanțul său a fost estimat la 1.570 morți, 11.300 răniți, 32.900 de locuințe prăbușite sau avariate grav, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unități economice afectate, valoarea pagubelor anunțate ridicîndu-se la echivalentul a două miliarde de dolari.

Radio Europa Liberă a luat inițiativa în acele zile de a stabili o legătură telefonică în direct între oamenii din România și rudele și apropiații lor din străinătate, în emisiuni ce s-au succedat timp de mai multe zile. În arhiva postului nostru de radio se păstrează extrase din emisiunile zilei de 9 martie, pe care vă invităm să le ascultați.

Noël Bernard: Alo, bună seara....

Stambolian Ovanes: „Bună seara domnule Noël Bernard. La telefon domnul Stambolean din Nürnberg. Doresc să mulţumesc din partea inginerului Baltador Nicolae, tot din Nürnberg, celor din ţară care au anunţat familiile Stambolian Ovanes, Baltator Nicolae, Crajă Viorel şi Ileana Ionesco, care au răspuns neaşteptat de repede la apelul făcut prin postul de radio Europa Liberă. Suntem întristaţi pentru toţi cei care au avut de suferit de pe urma cutremurului şi ne-a durut vestea dispariţiei unor scriitori şi a unor artişti.”

Noël Bernard: Şi noi am fost foarte îndureraţi.

Stambolian Ovanes: „... printre care şi Doina Badea, a cărei voce am ascultat-o cu emoţie şi am imprimat-o...”

Noël Bernard: A cui voce?

Stambolian Ovanes: „A lui Doina Badea, aseară, cu cântecul „Nimeni”.”

Noël Bernard: Şi noi am regretat enorm această pierdere.

Stambolian Ovanes: „Da, este foarte regretabil. Domnule Noel Bernard, consider că ceea ce faceţi Dvs, împreună cu colaboratorii Dvs. pentru noi şi cei din ţară este fără precedent. Nu cunosc un alt post de radio ca în clipele asemănătoare să se ocupe cu atâta pasiune de nişte oameni necăjiţi. Mulţumim postului de radio Europa Liberă şi-i dorim o viaţă lungă. Vă rugăm să nu luaţi în consideraţie convorbirea cu persoana din România de mai înainte, de acum câteva minute, cred că era în stare de turmentaţie. Păcat că postul de radio Glasul Patriei transmite doar pentru muncitorii de la Arcom. Ne-am dori să transmită pentru toţi românii. Cu această ocazie vă mulţumesc încă o dată. Bună seara.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc. Bună seara. Dragi ascultători, după cum aţi constatat, am avut un telefon din partea Ambasadei Americane de la Bucureşti, care m-a rugat să subliniez, din nou, tocmai pentru a evita orice panică, că nu este vorba, când s-a comunicat în SUA, că ar exista posibilitatea unui nou cutremur în următoarele luni în România, nu este deloc vorba de o certitudine, dar o posibilitate îndepărtată şi nu este în niciun fel intenţionată să provoace vreo panică sau nu constituie vreo prezicere ştiinţific bazată.

Este o distantă posibilitate, atâta tot şi, de altfel, seismologii români, aş vrea să accentuez acest lucru în mod deosebit, oficialităţile române au declarat că nu au nicio indicaţie din partea Institutului Seismologic din România care să indice vreun risc de un nou sesim în viitorul previzibil. Aş vrea să subliniez această declaraţie din surse româneşti, din partea Institutului Seismologic de la Bucureşti, că nu există niciun fel de indicaţie în momentul de faţă care să indice vreun risc al vreunui nou seism în viitorul previzibil.

Sper că ceea ce am spus este suficient de clar pe această temă şi că nu va pricinui nicun fel de panică în Bucureşti. Nu este niciun motiv de panică. Sper ca toată lumea să fie cât mai liniştită. Îmi dau seama perfect cât de agitate trebuie să fie spiritele, cât de neliniştiţi trebuie să fie oamenii. Înţeleg perfect această stare psihologică după toate cele ce s-au întâmplat. O regret profund şi nu dorim în niciun fel să contribuim la nelinişte, la panică, la cine ştie ce agitaţie.

Dorim doar să vă informăm obiectiv şi din această informare obiectivă face parte atât această comunicare făcută României din partea Institutului Seismologic din California, care vorbeşte doar despre o posibilitate îndepărtată, cât şi declaraţia Guvernului Român, care spune că nu are niciun indiciu care să permită tragerea vreunei concluzii că ar exista vreo primejdie să se producă vreun nou seism.

Alo, bună seara...

Ascultător: „Bună seara domnule director. Am o singură rugăminte la Dvs. Este o problemă foarte dureroasă şi nu ştiu dacă cumva vă deranjează. Dar eu vă doresc să vă încurajaţi şi să nu aveţi nicio teamă.”

Noël Bernard: Dvs ascultaţi la un aparat de radio şi acest aparat interfereză cu emisunea, v-aş ruga să-l închideţi.

Ascultător: „Domnule director, pentru un destrăbălat ca ăsta care l-aţi avut...”

Noël Bernard: Vă rog să nu-l insultaţi.

Ascultător: „Domnule Director, îl insult din cauză că... să se ceară interviu la tot poporul să vedem cine este de acord cu acestă convorbire...”

Noël Bernard: Stimate Domn, sunt de acord că aproape nimeni nu ar fi de acord cu el în România, dar are dreptul să-şi exprime părerea lui.

Ascultător: „Sigur, dar domnule Director, eu vreau să comunic altceva. Eu am fost patru zile într-o situaţie... că şi acum sunt foarte intimidat, nu îmi vine să cred de toată nenorocirea din România. Este familia noastră, ţara noastră, patria noastră, suntem născuţi, crescuţi acolo, dar asta este o facere de bine ce faceţi Dvs şi are o valoare nespus de mult. Oare chiar aşa se poate să vă descurajeze şi...”

Noël Bernard: Vă asigur că nu ne descurajează.

Ascultător: „Vă rog să ajutaţi poporul aşa cum l-aţi ajutat până acum, vă rog din suflet.”

Noël Bernard: Puteţi fi foarte siguri că nu ne descurajează deloc.

Ascultător: „Vă rog din suflet, pentru că este un bine, altceva nimic.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc pentru sentimentele Dvs.

Ascultător: „Şi eu vă mulţumesc foarte mult pentru susţinerea familiei mele din Bucureşti. Familia mea este foarte mare şi am aflat ieri de ei. Ţin să vă mulţumesc din suflet. Timp de patru zile nu am reuşit să aflu nimic de familia. Am reuşit să aflu de ei numai prin intermediul Dvs.”

Noël Bernard: Sunt încântat că aţi avut veşti bune. Bună seara.

Ascultător: „Sănătate şi numai bine.”

Noël Bernard: Alo, bună seara.

Ascultător: „Am ascultat mai multe seri ce transmiteţi la radio şi m-a impresionat chestia asta. Cred că este o faptă bună ce faceţi. Şi eu am încercat să obţin o legătură telefonică cu România şi nu am reuşit, fiind ocupat toată ziua şi seara când vin mi se spune că dureză ore întregi şi nu pot să deranjez pe cineva din România. Aş vrea să transmit compasiunea mea întregului popor român. Eu abia sâmbăta dimineaţa am aflat de nenorocirea asta, de ce s-a întâmplat. Am fost profund şocat. Aş vrea să transmit un mesaj la Ploieşti. Am logodnica la Ploieşti. Alo....?”

Noël Bernard: Da, vă ascultăm...

Ascultător: „Dacă cineva din Ploieşti ascultă emisiunea, să dea telefon la 74706, să anunţe pe Gabi să dea o telegramă. Mai este posibil ca logodnica mea să fie la Arad, la maică-mea. Chiar dacă cineva de-acolo află, aude emisiunea, să înştiinţeze. Vă mulţumesc.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc foarte mult. Bună seara. Alo, bună seara...

Ascultătoare: „Bună seara, dle Director. Ţin să vă mulţumesc din tot sufletul pentru ajutorul pe care ni-l acordaţi din absolut toate punctele de vedere. Din fericire eu am primit veşti bune despre mătuşa mea.”

Noël Bernard: Sunt încântat...

Ascultătoare: „Dar aş vrea să vă spun că îmi pare extrem de rău că sunteţi nevoit să vă pierdeţi timpul preţios cu discuţii cu domnul avocat care v-a rechemat în ţară. Acum, când cu toţii stăm cu sufletul la gură, cu inima cât un purice, ca să avem veşti despre soarta celor dragi. Îmi pare foarte rău şi nu vreau să vă reţin mai mult.”

Noël Bernard: Mulţumesc pentru sentimentele Dvs, Doamnă. Bună seara. Alo, bună seara...

Ascultător: „Să trăiţi, domnule Director. Vreau să aflu veşti despre soţia mea care locuieşte în oraşul Videle, nu am auzit nimic despre ea până acum. Nu ştiu nici despre oraşul Videle dacă s-a întâmplat ceva...”

Noël Bernard: În ce parte a ţării?

Ascultător: „Lângă Bucureşti, 40 de km.”

Noël Bernard: V-aş ruga să daţi adresa şi numele ei.

Ascultător: „Este Statinschi Emilia, strada Republicii, blocul A3, scara A, etajul 2, ap 7. Am auzit emisiunea Dvs de atâtea ori, de atâtea zile de când s-a întâmplat nenorocirea în România şi sunt profund mişcat. Sunt alături de toţi cei care în această grea suferinţă trăiesc sau nu trăiesc şi doresc să afle despre neamurile şi cunoscuţii lor. În acelaşi timp, vreau să aflu despre cumnaţii mei care locuiesc la Bistriţa anumite veşti. Nu ştiu de ce nu se gândesc să mă liniştească pentru că ea e gravidă în luna a cincea şi s-ar putea în orice moment să se întâmple o nenorocire. Eu sunt foarte neliniştit. Vă gândiţi şi Dvs că e o situaţie în care nu pot dormi ziua, noaptea, mă tot gândesc şi tot aştept telegrame. Am trimis luni dimineaţa, când poşta s-a deschis, două telegrame şi nu am primit niciun răspuns.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc foarte mult pentru mesaje şi sper că au fost auzite la destinaţie şi că veţi avea veşti bune, în curând.

Ascultător: „Mulţumesc. Vreau să vă mai spun încă un lucru. Postul de radio Europa Liberă nu se aude prea bine. Nu ştiu de ce. Am un aparat radio destul de bun. De asta şi l-am cumpărat, ca să ascult cât mai bine postul de radio.”

Noël Bernard: Transmiţătoarele noastre sunt dirijate spre România. În consecinţă, este explicabil de ce în Germania nu se aud atât de bine emisiunile noastre. V-aş recomanda un aparat de radio Grundig Satelit.

Ascultător: „Mulţumesc. Condoleanţele mele celor care suferă în acest moment şi toate cele bune. Fie ca totul să treacă cu bine şi oamenii să-şi revadă de lucru şi de treburile lor.”

Noël Bernard: Suntem absolut de acord şi vă mulţumim pentru sentimente.

Ascultător: „Să trăiţi! Bună seara.”

Noël Bernard: Alo, bună seara...

Liviu Dancu: „Cu directorul Noël Bernard vreau să vorbesc.”

Noël Bernard: La microfon...

Liviu Dancu: „O, vă deranjează cumva aparatul meu de radio?”

Noël Bernard: Ar fi preferabil să-l stingeţi.

Liviu Dancu: „Alo....Domnule director, mă auziţi?”

Noël Bernard: De unde vorbiţi?

Liviu Dancu: „Din Viena. Mă numesc Liviu Dancu. În România am fost inginer, dar asta nu are nicio importanţă. Locuiesc în Viena, în cartierul 1070. În faţa mea stă telegrama în care mi se confirmă că fratele meu Florinel şi toate rudele sunt în viaţă. O mai mare bucurie nici nu poate exista. Vă mulţumesc pentru mesajul transmis ieri şi mi-aş permite să vă fac două propuneri. Alo....?”

Noël Bernard: Vă rog...

Liviu Dancu: „Sunt în legătură cu Dvs?”

Noël Bernard: Da, da...

Liviu Dancu: „Domnule director, propunerile mele ar fi următoarele: continuaţi convorbirele telefonice, mesajele, chiar şi în cazul în care nu se întâmplă aşa mari nenorociri. Păstraţi legătura cu noi, după tradiţia regretatului Cornel Chiriac cu care de multe ori am vorbit. A doua propunere: în aceste momente, consider că ar fi bine, după părerea mea, ca să se reamintească românilor adevăraţi, în ghilimele, şi anume despre convorbirea pe care aţi avut-o acum câteva minute cu profesoraşul din Piatra Neamţ, care zicea că nu e nici membru de partid, dar cu sufletul, cu trupul sau ştiu eu cu ce... Eu v-aş ruga să emiteţi, dacă se poate, imnul românesc, „Deşteaptă-te Române”.

Noël Bernard: Vă mulţumesc pentru propunerea pe care aţi făcut-o şi o vom lua în considerare. Într-adevăr, vom încerca să facem un program de mesaje. În ceea ce priveşte pe domnul din Piatra Neamţ, care ne-a telefonat şi care are toată libertatea, ca oricare alt ascultător să-şi exprime opiniile, n-aş vrea să transformăm în aceste momente de solidaritatea românească, în aceste momente tragice, să transformăm acest microfon într-o discuţie polemică politică. Nu cred că este locul, în momentul de faţă, pentru discuţii politice. Vă rog să încheiem această discuţie aici. Vă mulţumim.

Liviu Dancu: „Aş vrea să transmiteţi, totuşi, Deşteaptă-te Române...”

Noël Bernard: Înţeleg perfect sentimentele dvs. Noapte bună.

Liviu Dancu: „Noapte bună.”

Noël Bernard: Alo, bună seara...

Sonia Muntean: „Bună seara, domnule director. La telefon, doctor Sonia Muntean. Vă mulţumesc foarte mult pentru ajutorul pe care ni-l daţi. Aş dori ca familia Nicolae Bălescu din calea Victoriei 25, telefon: 148099, şi familia Nicolae Manole din Valea Călugăreasă 8, telefon: 461027 să dea o veste. De asemenea, toţi prietenii mei şi copiilor mei să ne telegrafieze. Vă mulţumesc foarte mult.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc pentru mesaj doamnă. Alo, bună seara....

Doru Creţeanu: „Bună seara domnule director. Mă numesc Doru Creţeanu, sunt în Wuppertal. Am părinţii în Bucureşti, mama, tata, sora, cumnatul meu şi nepoţica, pe strada Petre Ispirescu, sector 5, nr 6. Noi avem telefonul 808512. Rog pe toţi cunoscuţii mei care ascultă sau care mă pot asculta la această oră să transmită părinţilor mei şi să primesc din partea lor o veste. Eu locuiesc lângă piaţa Coşbuc, la două staţii de tramvai şi am auzit că piaţa Coşbuc a fost foarte rău prăpădită. Vă rog din suflet, domnule director, să transmiteţi mai departe.”

Noël Bernard: A fost deja transmis.

Doru Creţeanu: „Vă mulţumesc din suflet.”

Noël Bernard: Mulţumesc pentru mesaj, sper să aveţi veşti cât mai bune. Alo, bună seara...

Dl. Verboler: „Bună seara, domnule Bernard, sunt Verboler, din München vorbesc. V-aş ruga să transmiteţi un mesaj verişoarei mele Toni Rozen din Bucureşti, strada Principatele Unite 2, telefon: 233572. Am încercat să-i telefonez, dar nu pot să ajung. I-am telegrafiat, dar nu mi-a răspuns. Aştept veşti de la dânsa la Munchen. Acelaşi lucru vă rog să-l transmiteţi şi pentru prietenii mei Adrian Dascălu din Bucureşti, strada Frederic Shopen, nr. 9, telefon 795922, şi Lică Segal, strada Antim 12, din Bucureşti. V-aş fi recunoscător dacă aş primi veşti şi de la ei.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc foarte mult şi sper să primiţi veşti bune.

Dl. Verboler: „Mulţumesc şi bună seara.”

Noël Bernard: Alo, bună seara....

Gabriel Mihăilescu: „Bună seara, domnule director...

Noël Bernard: Cu cine am plăcerea?

Gabriel Mihăilescu: „La telefon Gabriel Mihăilescu din Neu-Isenburg. O întâmplare fericită face ca să nu deplâng decât la general calamitatea care s-a abătut asupra ţării noastre, dar în afara aprecierii profund călduroase activităţii Dvs personale, cît şi a colectivului de colaboratori, doresc să fac două sugestii. Prima este legată de inexistenţa oricărei surse de informare în ţară. Aşa cum în timpul războiului se publicau în presă liste cu cei căzuţi pe front, se pot publica şi astăzi asemenea liste cu cei decedaţi şi identificaţi. Eventual se pot înfiinţa rubrici speciale cu anunţuri de familie ale celor afectaţi de dezastru. În al doilea rând, postul Dvs de radio, îndrăznesc să spun al nostru, ar putea patrona, într-un fel, o acţiune colectivă de ajutorare de către românii din Germania. Încă o dată, toată consideraţia pentru activitatea Dvs neobosită, domnule Director.”

Noël Bernard: Eu vă mulţumesc foarte mult pentru sugestiile Dvs, cât şi pentru cuvintele Dvs. În ceea ce priveşte politica de informare a Partidului Comunist Român, a presei din ţară, din păcate, nu suntem noi aceia care o determinăm. Noi ne-am plâns de lipsa de informații din ţară, s-au plâns şi o serie întreagă de corepondenţi străini. Această lipsă de informaţie, fără îndoială, contribuie la neliniştea care există acolo. Pe de altă parte, cred că există poate unele circumstanţe atenuante, tocmai proporţiile catastrofei au făcut adunarea informaţiilor, probabil, mai grea decât de obicei.

Gabriel Mihăilescu: „Dar o şi impun în acelaşi timp...”

Noël Bernard: Sunt absolut de acord cu Dvs. Impun o informare cât mai corectă. Un ascultător spunea că în presa din 1940, după cutremurul de atunci, s-au publicat numele tuturor morţilor identificaţi. Dvs aţi adăugat că în timpul războiului s-au publicat numele căzuţi pe front şi, fără îndoială, că în interesul unei bune informări şi a unei bune ordini ar trebui să fie făcut acelaşi lucru şi de data aceasta.

În ceea ce priveşte adunarea ajutoarelor, postul nostru de radio, şi nu doar postul românesc Radio Europa Liberă, dar şi celelalte posturi, fac o colectă pentru ajutorarea sinsitraţilor din ţară. Nu avem posibilitatea fizică, nu avem organizaţia necesară pentru ca să putem colecta din partea tuturor românilor din Germania. Românii din Germania au mai multe posibilităţi de a ajuta sinistraţii din ţară. Pe de o parte, există organizaţii germane care au cerut ajutoare pentru România. Se pot depune bani în conturile deschise de aceste organizaţii în Germania. Pe de altă parte, există organizaţii româneşti care pot să facă acest lucru.

Gabriel Mihăilescu: „Vă doresc toate cele bune.”

Noël Bernard: Vă mulţumesc pentru sentimentele Dvs, bună seara.

[transcriere: Corina Morozan]

XS
SM
MD
LG