Linkuri accesibilitate

Vitalie Gămurari: „o soluție pe termen lung cere o cooperare între politicieni și mediul academic”


Interviul dimineții în jurul concluziilor unui studiu despre dreptul internațional și soluționarea conflictului transnistrean.

Chişinăul ar trebui să insiste pe schimbarea misiunii de menţinere a păcii, desfăşurată sub egida Rusiei în zona conflictului transnistrean, deoarece aceasta este ineficientă şi contraproductivă . De asemenea, ar fi deja vremea pentru o schimbare şi a formatului de negocieri, la fel împotmolit în ineficienţă sau ajuns să fie chiar periculos, cum se crede. Ce poate exista dincolo de aceste concluzii ştiinţifice de la capătul unui studiu realizat sub auspiciile asociaţiei Promo-LEX?

Autorul acestui studiu, expertul în drept internaţional Vitalie Gămurari, doctor, conferenţiar universitar la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, este interlocutorul nostru.

Europa Liberă: Aşadar, dle Gămurari, studiul pe care l-aţi realizat sub auspiciile asociaţiei „Promo-LEX” readuce în actualitate, între altele, un refren mai vechi, să spunem așa, în istoria negocierii unei formule de reglementare a conflictului transnistrean. Refren formulat şi propus de obicei de pe malul drept, respins şi demonizat de pe malul stâng - cel al necesităţii schimbării misiunii de menţinere a păcii la Nistru, misiune sau operaţiune, cum se mai spune, dintotdeauna sub egida Rusiei. De ce acum, din punctul Dvs. de vedere, așa cum arată una dintre concluziile studiului, ar fi cea mai indicată această schimbare a mecanismului de menţinere a păcii?

Vitalie Gămurari: „În primul rând, despre necesitatea modificării mecanismului am vorbit de mai mult timp; cu regret, sub aspect al dreptului internațional s-a atras puțină atenție acestei probleme. Și dat fiind faptul că în anul 2014 s-au observat primele declarații foarte clare din partea chiar a prim-ministrului Republicii Moldova despre necesitatea modificării și schimbării într-o misiune civilă, am găsit de cuviință că, într-adevăr, este destul de actuală și acum poate fi abordată această tematică.

E clar că în perioada verii și toamnei partidele politice erau ocupate, antrenate în campanie electorală și iată acum a venit momentul. De ce a mai venit momentul? În formula respectivă dreptul internațional prevede un principiu care poate fi aplicat și în cazul dat, atunci când condițiile în care a fost semnat un tratat s-au schimbat cardinal. Și iată în cazul dat vorbim despre faptul că două state care sunt garante și participă la aceste negocieri - Ucraina și Federația Rusă - sunt în stare de război de facto, iar după declarația de ieri a Radei Supreme de la Kiev referitor la faptul că Federația Rusă este stat agresor, deci deja putem vorbi și despre starea de jure. Deși pentru dreptul internațional starea de jure nu contează, este suficientă și starea de facto.

În plus, mai este un moment care este destul de interesant și care ne-a fost băgat și nouă pe gât, să spunem așa, Chișinăului, şi anume formatul de negocieri. Pentru că, dacă ne aducem aminte, din start România tot a participat în calitate de stat la acest format, însă, dacă nu mă greșesc, undeva două - trei săptămâni doar și apoi a fost eliminată. În ultimii ani Federația Rusă și Ucraina tot timpul susțineau că în teritoriului stâng al Nistrului sunt mulți cetățeni ucraineni și ruși, și deci ei au dreptul să participe nemijlocit la negocieri. Atunci abordăm și altă temă - în partea stângă a Nistrului avem și un număr suficient de persoane care dețin cetățenia română, în condițiile în cauză și România ar avea un drept moral de a se implica, pacific am în vedere, în acest proces de negocieri. După anul 2007, când România a devenit membru al Uniunii Europene, deci și Uniunea Europeană este cointeresată nemijlocit în rezolvarea acestui conflict în sens politic, să spunem așa.”

Europa Liberă: La Tiraspol şi Moscova este dintotdeauna invocat argumentul inexistenţei, de la 1992, a vărsărilor de sânge ca justificarea cea mai entuziastă, să spunem așa, a menţinerii trupelor tripartite de menţinere a păcii sub egida Rusiei. De ce ar insista acuma, de exemplu, Transnistria și prin ce ar justifica insistența lor de a menține același mecanism în condițiile în care cum spuneați Rusia se află într-un război evident cu Ucraina și e problematic să se regăsească la o masă a negocierilor de menținere a păcii pentru a treia parte.

Vitalie Gămurari: „Să spunem așa: la finele secolului 20 şi evident că la începutul secolului 21 nu au existat situații în care un stat care să fi fost implicat în mod direct într-un conflict armat, să fi luat partea uneia dintre părțile beligerante, ulterior să-și asume responsabilitatea de forță pacificatoare. Singurele cazuri la care fac referință și în raport este Georgia și Republica Moldova.

Dacă să vorbim, inclusiv sub aspect că nu s-a declanșat conflict după anul 1992 încoace, poate într-adevăr este un merit și a faptului că există anumite forțe pacificatoare (cu regret noi în 1992 am atribuit acest statut acestor forțe). Dar să nu uităm că în dreptul internațional mai există și alt termen, în special în cel umanitar - este „dreptul de ocupație” . Şi chiar dacă nu putem vorbi în mod direct despre aceasta, dar putem face referință sau o interpretare modernă a dreptului internațional public și putem readuce convențiile de la Haga din 1997 și cele de la Geneva din 1949, iar în ultimul timp foarte mult se vorbește în condițiile în care războaiele nu mai sunt cele care au fost cândva declarate, ci sunt războaie de facto, sau „războaie hibrid”, însă normele în cauză rămân norme imperative.

Ce ține de Transnistria, regiunea transnistreană, administrația de la Tiraspol nu a avut niciodată o poziție personală și asta se demonstrează prin faptul că Chișinăul niciodată nu a putut duce un dialog civilizat cu Tiraspolul, fiindcă de fiecare dată se ciocnea de opoziție din partea Federației Ruse care în mod evident, așa cum se numește în dreptul internațional, deține „un control efectiv” asupra acestei regiuni. Control efectiv care, indirect, a fost confirmat și reconfirmat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Ilașcu și cazul Catană. Chiar dacă nu putem spune că putem vorbi de aplicarea dreptului umanitar în cazul dat, dar este o confirmare indirectă care este destul de interesantă și a fost printre altele argumentată și de raportul baroului avocaților americani care chiar dacă nu este un document ce produce efecte juridice, dar a fost primul document în acest sens sub aspect juridic.”

Europa Liberă: „Ineficiența actualului format de negocieri a devenit evidentă”, este una dintre concluziile studiului. Oficiali de la Tiraspol insistă şi ei, se pare, pe schimbarea respectivului format de negocieri poate pentru motivele pe care le au ei. Ce alt format ar mai putea fi de găsit de vreme ce acesta iarăși este căzut în ineficiență cum se trage concluzia?

Vitalie Gămurari: „Da, de aici trebuie să pornim, de la însăși ideea operațiunilor de menținere a păcii care au fost și rămân în continuare o prerogativă în exclusivitate a Organizațiilor Națiunilor Unite. Orice organizație regională care poate să-și asume această responsabilitate va aplica aceste forțe în strictă conformitatea cu principiile și obiectivele Organizațiilor Națiunilor Unite. Eu mă refer în cazul dat la OSCE. Am mari rezerve față de OSCE în reglementarea acestor diferențe.

În plus, ultimele tendințe care sunt și o diferențiere dintre operațiunea de menținere a păcii conform Cartei ONU fac referință la necesitatea introducerii sau modificării sub aspect al celor civile, polițienești. Așa cum avem astăzi în Kosovo, după terminarea fazei active. Iar dacă vorbim despre Republica Moldova că ea nu a fost în fază activă atât de sângeroasă cum a fost în Kosovo sau Bosnia şi Herțegovina, deci atunci putem spune că demult a ajuns acest moment. În plus, dat fiind că Uniunea Europeană este la nemijlocita frontieră cu Republica Moldova, evident că trebuiesc anumiți garanți care să fie și în cazul dat vorbim despre Uniunea Europeană și Federația Rusă care nu poate fi exclusă, doar că fără a oferi acest drept de veto care este acum formula când se adoptă orice hotărâre în compromis.

Deci asta ar fi ideea - un statut pacificator de poliție și punerea în aplicarea a celor principii despre care se vorbește foarte mult în ultimul deceniu a secolului 20 și începutul secolului 21, acel DDR (demobilizare, dezarmare și reîncadrare), fiindcă persoanele în cauză, să spunem, acele persoanele de pe ambele maluri ale Nistrului trebuie să-și regăsească anumite programe care vor fi puse în aplicare, dar iarăși de donatorii experți, sau de cei care monitorizează acest proces, cum am spus: Uniunea Europeană și, poate, Federația Rusă, dacă va dori.”

Europa Liberă: În general politicienii, talentaţi sau nu, nu prea au timpul şi pasiunea de citi diferite cercetări, studii ale savanţilor. Dvs. aveţi cunoştinţă dacă, vreodată, oficialii cu diferite atribuţii pentru problematica conflictului transnistrean au făcut vreo comandă explicită şi eventual plătită din banii statului pentru un studiu la tema respectivă?

Vitalie Gămurari: „Cu regret nu. Şi am vorbit nu odată de mai mulți ani despre necesitatea unei asemenea poziții și reies din practica altor state, practica Franței, practica Germaniei, practica României - vecinii noștri, practica Ucrainei de acum care este în legături foarte strânse cu colegii mei de la Kiev, inclusiv după ocuparea Crimeii de Federația Rusă. Și chiar am ajutat cu unele idei, unele articole pentru ce ţin de dreptul de ocupație, ce ţin de aplicabilitatea dreptului umanitar în condițiile moderne. Recunosc acest fapt și nu odată am spus. Fiindcă această problemă este mai puțin populară și poate de aia nu tare interesează. Şi ea nu are efect pe o zi - pe două.

Deci această problemă a punerii în aplicare a unei soluții ține de durată, așa cum s-a văzut în statele care s-au ciocnit cu asemenea conflicte, cum este Bosnia şi Herțegovina, Kosovo, ș,i invers, așa cum este în Karabahul de Munte, unde nu există o politică de durată și nu există o structură care monitorizează. Iar în cazul dat, dacă se va porni un studiu și o conlucrare între mediul academic și executivi, atunci ar trebuie să pună în aplicare un proces care va ține cinci, zece, cincisprezece, poate și mai mulți ani.

Eu vreau să spun că în anul 2004 am încercat acest lucru cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii și am spus că mergem pe o cale netradițională așa cum au făcut cele două Germanii pe timpuri. Am început între universități să stabilim relațiile și actuala șefă a Direcției politicii externă de la Tiraspol, Nina Ștanski, a fost unul din participanții la aceste școli de vară unde încercam să stabilim o legătură în afara politicii dintre cele două maluri ale Nistrului chiar prin concursuri, dar cu regret nu a fost nicio reacție din partea autorităților, nici nu mă miram în principiu.

Dar cu venirea noilor puteri și acum după declararea mai clară referitor la vectorul european în afara reglementării care este practic imposibil, sper că a venit momentul că se vor uita un pic altfel la această problemă.”

Europa Liberă: Ce efecte ar avea ieşirea unilaterală a Republicii Moldova din Acordul Snegur-Elţîn de la 1992, de exemplu?

Vitalie Gămurari: „Eu nu am vorbit în lucrare despre ieșirea unilaterală. Deci asta este totuși în primul rând un dialog politic. Un dialog diplomatic care trebuie să sa se finalizeze nu atât la administrația de la Chișinău de astăzi, dar să pornească acest lucru pe căi diplomatice în cadrul organizațiilor internaționale și pe lângă marele puteri, misiunile noastre diplomatice. Fiindcă vă dați seamă că Federația Rusă este un stat care nu va accepta din start o poziție a unui cum ne numeau până acum „frate mai mic”, dar acea poziție care am spus-o că există un motiv prin care Republica Moldova ar putea ieși, este o poziție forte care trebuie argumentată, dar argumentată sub aspect diplomatic în mare parte. Și acolo eu văd soluția, în primul rând la marele curţi europene, să le spunem așa, și după aia - o discuție bilaterală cu Moscova nemijlocit.”

Europa Liberă: Judecând după ultimele evoluţii din estul Ucrainei şi după modul de gândire sub steaua Turnului Spaski, mai e loc, dle Gămurari, pentru discuţii despre drept internaţional? Nu cumva realitatea o construiește Rusia bate normele de drept internaţional şi ar fi timpul de o regândire a lor şi a raporturilor dintre ţări, incluzând aici atitudinea față de conflictul transnistrean?

Vitalie Gămurari: „Eu am un răspuns de fiecare dată, fiindcă imediat după ce a fost ocupată Crimeea au apărut mai multe discuții de acest fel și tot timpul spuneam o frază: dreptul internațional a supraviețuit două războaie mondiale și a revenit și a stabilit regulile sale de joc. Nu este vina dreptului internațional că politicienii îl încalcă. Însă el este de durată și responsabilitatea de fiecare dată, istoria demonstrează că revine. Așa că dreptul internațional poate va suferi anumite modificări, însă faptul că reacția comunității internaționale este foarte dură demonstrează că normele în cauză rămân în continuare norme imperative, norme acceptate de întreaga comunitatea internațională.”

XS
SM
MD
LG