Prăbușirea unui avion militar grecesc de tip F-16 in Spania exact în ziua inaugurării noului premier, liderul stângii radicale Alexis Tsipras, a putut părea ca o rea prevestire, într-atât sunt de ridicate îngrijorările în cadrul Alianței Nord Atlantice.
Zece persoane aflate la bord și-au pierdut viața în prăbușirea avionului, iar multe altele rănite grav, și, chiar dacă din cei 10 militari morți opt erau francezi, rămâne faptul că era vorba de un avion grecesc.
Asta pune, pe de o parte, problema interoperabilității în cadrul NATO și a compatibilității infrastructurii militare și a armamentului de la o țară la alta. In același timp, însă, incidentul a readus în atenție și chestiunile politice: în ce măsură Grecia poate încă fi considerată un membru fiabil al Alianței?
Nu e nici un secret că aderarea simultană la NATO a Greciei și Turciei în 1952 a împiedicat un conflict militar între cele două țări.
In timpul invadării Ciprului de către Turcia în 1974, Grecia și Turcia s-au aflat la limita unei declarații de război și numai apartenența ambelor țări la NATO a împiedicat izbucnirea unui conflict militar care ar fi avut efecte devastatoare pentru întreaga regiune.
Mai recent, de-a lungul întregului an 2014, îngrijorarea a sporit in NATO din pricina multiplelor incidente, multe ținute ascunse, dintre avioane grecești și turcești în Marea Egee. Există chiar un obicei, acceptat tacit, printre piloții greci și turci, de a se provoca reciproc și de a își conecta radarele, în zbor apropiat, până la limita incidentului.
Până acum, rivalitatea tacită dintre Turcia și Grecia a fost accepta în cadrul NATO, ideea fiind că ea este ținută în frâu in interiorul Alianței.
Venirea la putere a stângii radicale la Atena ar putea însă modifica perspectiva. Sigur, chiar și înainte de Tsipras, Grecia era cunoscută ca fiind imprevizibilă. La summitul NATO din 2008, Grecia a blocat primirea Macedoniei, în ciuda presiunilor tuturor celorlalte țări din NATO, rezistând chiar și presiunii SUA. Faptul că Turcia sprijinea intens primirea Macedoniei in NATO a putut, desigur, fi un factor suplimentar in refuzul Greciei de a accepta cooptarea vecinei sale Macedonia.
Ceea ce poate însă neliniști Alianța este anti-atlantismul afișat al lui Tsipras. Astfel, pe 14 ianuarie, el a postat un mesaj pe contul său de Twitter care spunea: „Noi nu o să mai stăm în NATO cu capul plecat. Nu vom sprijini nici o intervenție militară. O să apărăm dreptul internațional.”
Fără a face o aluzie la trecuta intervenție a NATO împotriva Serbiei, prietenă tradițională a Greciei, asemenea d3eclarații ale lui Tsipras nu pot decât să îngrijoreze, după cum ridică întrebării și poziția promoscovită a micului partid al dreptei naționaliste cu care s-a aliat Syriza lui Tsipras, partidul Grecii Independenți, care este pe față anti-occidental și pro-rus.
NATO așteaptă însă primele semne concrete din partea noului guvern, precum și manevrele militare aeriene care vor avea loc în luna mai în Turcia și la care vor participa și avioane grecești… sperând că nu vor manevra astfel încât să își conecteze provocator radarele cu cele turcești.
Noul premier al Greciei, Alexis Tsipras: „Noi nu o să mai stăm în NATO cu capul plecat. Nu vom sprijini nici o intervenție militară. O să apărăm dreptul internațional.”
