Ziare de la Moscova scriu că, pentru prima dată, Rusia ar fi refuzat să acorde autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene ajutorul financiar solicitat. Şi asta în condiţiile în care liderul transnistrean Evgheni Şevciuk ar fi rugat pentru o sumă de 100 milioane de dolari, vital necesare pentru plata pensiilor şi pentru alte necesităţi sociale din regiune. Cum poate fi citită această aparentă schimbare de atitudine?
Răspunsuri împreună cu analistul politic Anatol Ţăranu, director al Centrului de Analiză și Consultanță Politică „Politicon”.
Europa Liberă: Aşadar, publicaţii moscovite susţin că, într-un fel de premieră, autorităţile Federaţiei Ruse ar fi refuzat să acorde banii ceruţi de liderul transnistrean pentru plata sau suplimentarea plății pensiilor în regiune şi alte angajamente sociale. Şi ar fi vorba de 100 de milioane de dolari. „Nezavisimaia Gazeta”, de exemplu, scrie că „refuzul a mai fost explicat prin dificultăţile economice cu care se confruntă Rusia pe plan intern”. Înainte de toate, există în opinia Dvs. suficiente motive să se creadă că ce relatează presa rusă în acest sens este chiar adevărat?
Anatol Ţăranu: „Nezavisimaia Gazeta este un organ care reprezintă punctul de vedere al societății civile din Rusia în măsura în care presa rusă în fond este capabilă să efectueze politici de felul acesta. Știm că starea presei ruse este deplorabilă în raport de exemplu cu țările democratice, dar este tot atât de evident că acest refuz de a acorda Transnistriei un nou credit nerambursabil, printre altele, de felul unor împrumuturi de care fuseseră acceptate nu odată în trecut - de 100 milioane de dolari, este o premieră în relația între Federația Rusă și zona secesionistă a Republicii Moldova, care, de fapt, trăiește datorită acestor injecții financiare care vin din partea Federației Ruse.
Este bine cunoscut faptul că bugetul Transnistriei doar la ¼ este suplinit de resursele interne care vin din însăși Transnistria, în rest, peste 70% din bugetul Transnistrie este susținut de Rusia. Și aceasta este o susținere fățișă a unui regim secesionist care s-a creat încă la începutul anilor '90 și care ține Republica Moldova în stare de dezechilibru teritorial. Dar iată că acum Rusia, datorită evoluțiilor din exterior, dar în primul rând din interior nu mai este capabilă să suporte cheltuieli de felul acesta și regimul separatist din Transnistria a nimerit într-o situație extrem de complicată din care nu știu cum va ieși.”
Europa Liberă: Aţi declarat, citat de „Nezavisimaia Gazeta”, că acest refuz, neconfirmat oficial, dar şi alte semne arată o schimbare de atitudine faţă de regiunea transnistreană. De ce credeţi că – aşa cum a mai fost uneori – nu sunt decât nişte neînţelegeri provizorii? Mai ales că, cum a relatat aceeaşi publicaţie, „la Moscova a fost exprimată nemulţumirea în legătura cu călătoriile prin curse charter pe care le obişnuieşte preşedintele Transnistriei”…
Anatol Ţăranu: „E vorba desigur despre faptul că Rusia nu mai este acea economie care exista încă un an în urmă. Rusia, datorită evenimentelor din Ucraina și datorită acestui embargou impus de către Occident, a nimerit într-o situație economică extrem de gravă şi Rusia nu dispune de resurse necesare pentru a lucra pe toate direcțiile și pentru a-și permite luxul de a cheltui bani pentru susținerea unor asemenea regimuri cum este acel de la Tiraspol.
Nu este exclus că pe parcurs instinctele imperialiste vor face ca Kremlinul să găsească niște bani pentru marionetele sale de la Tiraspol, dar asta nu va schimba în esență lucrul. Și faptul că Moscova întreprinde aceste acțiuni este inclusiv o reacție la ceea ce se întâmplă la Tiraspol. Doar acele resurse care vin din Federația Rusă în mare parte sunt pur și simplu furate de liderii separatismului transnistrean. Și unul din aceste exemple a fost evocat.
În momentul când Transnistria se găsește într-o stare atât de grea economică, când deficitul bugetar depășește orice limite, liderii separatiști, același așa-numit președinte al Transnistriei, Șevciuk, sau așa-numita ministrul de externe al Transnistriei, Nina Ștanski, își permit luxul să angajeze rute charter pentru odihna sa în străinătate. Desigur că acest lucru nemulțumește Moscova, dar închipuiți-vă care ar trebui să fie reacția rușilor? Contribuabilul rus care finanțează regimul de la Tiraspol și în același timp vede că banii lui, care sunt atât de prețioși acum în Rusia, sunt cheltuiți pentru asemenea acțiuni, desigur că aceasta aduce la o reacție cum a fost acum a celor din administrația rusă. ”
Europa Liberă: Dl Țăranu, ați vorbit citat în cadrul aceluiași articol din publicația respectivă despre posibilitatea ca decidenţii ruşi să cedeze regiunea transnistreană în schimbul recunoaşterii – şi apropo de cine? – a apartenenţei Crimeii la Rusia. Cum ne-am putea imagina aşa ceva dacă am înțeles bine această probabilitatea exprimată de Dvs. în acest articol?
Anatol Ţăranu: „Eu cred că autoarea acestui articol nu a redat foarte precis gândul pe care eu l-am expus. Eu am vorbit despre anumite aranjamente care ar putea să se profileze datorită, hai să spunem așa, unor înțelegeri în jurul Crimeii. Până la urmă situația nu poate să rămână așa suspendată cum este la ora actuală și comunitatea internațională va încerca să găsească o soluției pentru statutul Crimeii, actualul statut al Crimeii. Și în aceste condiții Rusia ar putea încerca să negocieze o situație cât mai favorabilă sie în ceea ce privește Crimeea. Și este tot atât de evident că în acest caz, dacă Rusia ar primi niște concesii din partea Occidentului, din partea comunității internaționale, ea va fi nevoită să cedeze pe alte direcții. Această monedă de schimb în cazul dacă ar primi anumite concesii în cazul Crimeii, ar putea să devină cu siguranță Transnistria. Transnistria care devine o povară tot mai insuportabilă pentru Rusia, inclusiv din punct de vedere al poverii economice.”
Europa Liberă: În același context aţi mai remarcat pentru publicaţia rusă că „în Moldova, jumătate din populaţie ar ave dispoziţii pro-ruse. Iar dacă Transnistria ar reveni sub controlul Chişinăului, această categorie de cetăţeni va creşte numeric”, cu toate consecinţele trebuie să înțelegem noi, inclusiv politice ce decurg din această redimensionare a electoratului Republicii Moldova. Sugeraţi că ar fi o stratagemă a Kremlinului, această cedare, un „cadou otrăvit” oferit Chişinăului şi imposibil de refuzat, cadou care iată poate ieși prost la eventualele alegeri, la eventualele decizii la scara națională?
Anatol Ţăranu: „Este un avertisment pe care îl formulez pentru administrația de la Chișinău, fiindcă asemenea variantă nu este exclusă. Republica Moldova, societatea moldovenească este una profund divizată. În caz dacă va veni momentul, iar el ar putea să apară absolut pe neașteptate pentru Chișinău de reglementare a conflictului transnistrean, iar Rusia cu adevărat ar putea să ne ofere acest, cum v-ați exprimat, „fruct otrăvit”, în cazul acesta o să ne ciocnim de o situație de fel plăcută în sens electoral.
Să nu uităm că populația din Transnistria în toți aceștia ani practic nu a trăit în spațiul informațional al Republicii Moldova sau a trăit într-o formulă foarte redusă, restrânsă în spațiul informațional al Republicii Moldova, pe când presiunea informațională din partea regimului de la Tiraspol și a celui regimul de la Moscova a fost practic total. În aceste condiții indiscutabil situația electorală în Republica Moldova se va schimba radical și Chișinăul trebuie să fie pregătit pentru o asemenea mutație.”
Europa Liberă: Dacă regiunea intră în dezastru economic, ce ar putea face Chişinăul? Acordul de liber schimb, de exemplu, ar soluţiona chestiunea supravieţuirii „raionului transnistrean” în condiţiile în care businessul se retrage de acolo?
Anatol Ţăranu: „Indiscutabil. În caz dacă situația din Transnistria se va agrava și mai mult datorită că Rusia refuză injecțiile financiare pe care le făcea până nu demult, aceasta ar fi însemnat că regimul de la Tiraspol va fi nevoit să caute posibilități pentru a asigura propriul buget din alte resurse și aici au la îndemână acel mecanism economic care se creează acum în Republica Moldova partea căreia este și Transnistria, prin acest Acord de liber schimb cu Uniunea Europeană. Este bine cunoscut faptul că industria Transnistriei lucrează mai mult de jumătate pentru piețele europene, chiar mai mult decât economia Republicii Moldova, și în acest sens oportunitățile care se deschid în față economiei Transnistrie, în caz dacă ea va adera plenar la ceea ce se numește Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, le oferă posibilități enorme. Ei acum refuză aceste oportunități doar din considerente politice, fiind impuși de Moscova, dar eu cred că dacă Moscova nu va fi capabilă și pe viitor să îi întrețină financiar, ei vor fi nevoiți să se reorienteze, inclusiv în plan politic.”
Europa Liberă: Revenind la presupusa generozitate a Rusiei privind poate eventuala cedare a Transnistriei, îmi amintesc de nişte planuri mai veche şi uitate la Chișinău, de Strategia celor 3D (demilitarizare, decriminalizare şi democratizare), strategie lăsată baltă se pare din varii motive. Dacă admitem incredibilul că Rusia ar ceda, într-adevăr această regiune într-un fel sau altul să revină în cadrul legal al Republicii Moldova, ar putea fi vorba de vreo strategie de incluziune a raioanelor respective estice, presupunând și aceste 3D?
Anatol Ţăranu: „Da, teoria 3D sau, mai bine zis, principiul 3D aplicat pentru incluziunea raioanelor de est în componența Republicii Moldova este absolut la locul său. Dar îmi aduc aminte că în spațiul nostru a funcționat și o altă inițiativă și anume aplicarea unui plan Marshall pentru Republica Moldova, în caz dacă va fi posibilă reglementarea politică în Transnistria, aceasta ar însemna un ajutor financiar substanțial din partea sponsorilor noștri occidentali pentru a garanta această reintegrare a raioanelor din stânga Nistrului în componența Republicii Moldova.
Eu cred că Occidentul este cointeresat de acest lucru, ca să pună capăt acestui conflict secesionist și să garanteze stabilitatea politică și geopolitică a Republicii Moldova. Există nu doar momente negative sau, hai să spunem așa, îngrijorătoare în ceea ce privește posibila reincludere a raioanelor din stânga Nistrului în componența Republicii Moldova, dar există și oportunități care, dacă sunt folosite cu inteligență, ar putea să contribuie la dezvoltarea generală a Republicii Moldova.”
