Linkuri accesibilitate

Grecia: alegerile ce ar putea schimba Europa


De la dreapta la stânga: premierul grec Antonis Samaras, liderul partidului pro-ruropean To Potami Stavros Theodorakis, și liderul and prinicpalei formațiuni de opoziție de stângaleader of the main opposition leftist Syriza Alexis Tsipras.

De la dreapta la stânga: premierul grec Antonis Samaras, liderul partidului pro-ruropean To Potami Stavros Theodorakis, și liderul and prinicpalei formațiuni de opoziție de stângaleader of the main opposition leftist Syriza Alexis Tsipras.

Viitorul va rămâne sumbru, indiferent de rezultatul alegerilor.

Pe măsură ce se apropia data alegerilor de azi, majoritatea comentatorilor și-au moderat tonul si au sfârșit prin a scrie că o victoria în Grecia a stângii radicale nu ar fi de fapt catastrofa anunțată.

Partidul stângii radicale Syriza a devenit in ultimele luni principala formațiune politică a Grecie si încetul cu încetul a apărut limpede că tânărul său lider Alexis Tsipras (40 de ani) nu dorește nici ieșirea Greciei din euro si cu atat mai putin din UE. Dimpotrivă, tot mai multe voci au ajuns sa spună că o victorie a stângii radicale în Grecia ar aduce un vânt de prospețime peste o Europă vlăguită si descurajată de cura de austeritate forțată impusă de cinci ani încoace.

Partea încurajatoare este chiar aceea că o majoritate a grecilor nu se pregătește sa voteze pentru fasciștii din formațiunea de extrema dreaptpă Khrisi Avghi, ci pentru o stangă radicală, însă în fapt realistă. Nu va avea loc o revoluție, așa cum avertizează rivalii Syrizei, iar odată confruntat cu puterea Alexis Tsipras va fi forțat să își modereze discursul.

Discursul său nu a fost de altfel in realitate niciodată antieuropean, ci îndreptat mai degrabă împotriva sistemului bancar internațional, a marii finanțe și a oligarhilor greci, care controlează economia si o buna parte a presei si împotriva cărora Tsipras a anunțat că va lua măsuri de îndată ce ajunge la putere.

Desigur, nu este exclus un efect domino în Europa si un nou impuls dat partidelor de stânga înfrățite cu Syriza din alte țări ale UE: Podemos în Spania, L'altra Europa în Italia, Bloco de Esquerda în Portugalia.

Dacă majoritatea comentatorilor sunt de acord că Syriza va fi principalul învingător, singura necunoscută rămâne aceea dacă partidul lui Tsipras va obține sau nu majoritatea absolută in parlament.

Majoritatea absolută reprezintă 151 de locuri din 300 cât cuprinde Parlamentul grec. Sistemul grec este însă în același timp complex și arhaic. Prag electoral e de 3%, ceea ce înseamnă că mai multe partide pot intra în Parlament decât în alte țări. Dintre acestea, fostul mare partid socialist Pasok al dinastiei Papandreou, cu totul fărâmițat de partidele de stânga nou create, nu doar de Syriza, dar și de To Potami (Fluviul) abia dacă speră că va atinge 3% din voturi, existând chiar riscul ca socialiștii să nu poată nici macar intra in Parlament.

Din cele 300 de mandate, 238 vor fi repartizate pe circumscripții; 12 sunt rezervate pentru personalități alese pe "liste de stat", ceea ce ii scutește pe aceia de campanie electorală; în final, partidul ajuns în frunte primește 50 de deputați suplimentari. Asta înseamnă că pentru a obține majoritatea absolută Syriza are nevoie de 35,6% din totalul național al voturilor și de asemenea ca 12% din alegători să voteze pentru partide care nu trec de bara de 3% (socialiștii, am spus, ar putea fi printre aceștia).

In cazul în care alegerile nu vor genera o majoritate absolută, președintele oferă primului partid posibilitatea de a forma un guvern de coaliție negociind cu celelalte formațiuni. Dacă acesta nu reușește intr-un anume număr de zile, ștacheta e trecută celui de-al doilea partid (în mod aproape sigur ND - Noua Democrație al actualului premier Antonis Samaras, de centru-dreapta), apoi celui de-al treilea, care de astă dată ar putea fi neofasciștii din Khrisi Avghi (Zorile Aurite), sau stânga lui To Potami (Fluviul). Partidul comunist KKE, cu scor greu de prevăzut, a anunțat deja că nu se va alia cu nimeni.

Dacă nici una din primele trei formațiuni nu reușește să formeze o coaliție, urmează noi alegeri. Peste 15 zile începând de astăzi, însă, Parlamentul ar trebui oricum să aleagă un nou președinte.

In caz de victorie, Tsipras a anunțat reforme imediate. Guvernul ar fi redus, Syriza prevede doar 10 ministere.

Din 2010 încoace, Grecia a avut de suportat măsurile de austeritate cele mai radicale, impuse de troika internațională (Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană).

Tot din 2010 incoace, creditorii au dat 240 de miliarde Greciei, datoria țării rămânând de 300 miliarde de euro. Asta înseamnă că datoria se ridică la 175% din produsul intern brut (PIB), în vreme ce șomaj este de peste 25%, iar bogăția națională a fost redusă cu un sfert.

Syriza vrea să renegocieze datoria Greciei, ceea ce a fost anatema până acum pentru creditori, dar și pentru țări precum Germania. E limpede că o renegociere a datoriei Greciei ar fi urmată de îndată de alte țări mediteraneene îndatorate, inclusiv de Franța.

Viitorul rămâne de altfel sumbru indiferent de rezultatul alegerilor. Pentru a reduce datoria cu 40 de puncte în raport cu PIB (de la 175% la 135%) până în 2019 ar trebui o creștere anuală de 3% și din ce in ce mai multă austeritate, ceea ce este imposibil, indiferent cine va câștiga.

Cât despre ascensiunea vertiginoasă a lui Alexis Tsipras și a partidului radical Syriza, merită amintit că este ușor să fii șeful opoziției într-o țară sărăcită și căznită. Odată ajuns la putere, însă, Tsipras și Syriza vor trebui să “taie vinul cu apă", după bunul obicei al eroilor lui Homer, care nu beau niciodată vinul în stare pură.

XS
SM
MD
LG