Linkuri accesibilitate

Anatolie Munteanu: „să instruim cetăţenii să fie combativi, că pot şi trebuie să pretindă respectarea drepturilor lor”


Un interviu cu directorul Centrului pentru Drepturile Omului.

Europa Liberă: Putem vorbi că astăzi se discută mai mult ca niciodată în societate despre schimbarea la faţă a instituţiei ombudsmanului?

Anatolie Munteanu: „Mi-aş dori mai mult să se vorbească şi mai mult să se facă.”

Europa Liberă: Mai puţin se face?

Anatolie Munteanu: „Mult mai puţin se face decât am aşteptat atunci când am conceput reforma instituţiei.”

Europa Liberă: Şi această reformă pe ce ar trebui să se bazeze? Cum stau lucrurile, de fapt, astăzi?

Anatolie Munteanu: „Mie mi se pare că am avut o abordare foarte serioasă în 2009-2010. Dar, până la urmă, am ajuns că instituţia, de fapt, răsuflă peste o dată, cum se spune în popor. Ne-am pornit din punctul A, dar în punctul B nu am ajuns şi nu ştiu când se va întâmpla lucrul acesta. Legea veche nu există, lege nouă există, dar nu există oameni, potrivit legii noi. Nu avem avocaţii poporului numiţi. Nu avem adjuncţii. Nu avem numit secretarul general care trebuie să conducă.”

Europa Liberă: De ce se tergiversează toate acestea? Pentru că am văzut chiar Ministerul Justiţiei declara că şi-a propus să sporească eficienţa şi rolul instituţiei avocatului poporului. Sau sunt divergenţe între Centrul pentru Drepturile Omului şi Ministerul Justiţiei?

Anatolie Munteanu: „Eu cred că noi acum culegem roadele că nu am insistat să punem accentele pe „i”, atunci când trebuiau ele puse. Eu nu înţeleg de ce a trebuit să se spună că Ministerul Justiţiei insistă, pe când Centrul pentru Drepturile Omului, eu în persoană, am insistat? Nu înţeleg de ce Ministerul Justiţiei trebuie să insiste, pe când Instituţia Naţională de Protecţie a Drepturilor Omului este instituită sub control parlamentar?

Parlamentul ar fi trebuit să insiste. Aşa a ieșit că în 2011 ministrul Justiţiei a convocat un grup de lucru, legea este produsul acestui grup de lucru. Şi în ce măsură Ministerul Justiţiei este vinovat de nenumirea avocatului poporului poate da răspuns un jurist începător, care spune că Parlamentul numeşte avocatul poporului. Calitatea dezbaterilor pe marginea legii, calitatea rea a lucrului grupului de lucru creat, deja aceasta este responsabilitatea Ministerului Justiţiei.

Deunăzi am reacţionat la un raport al Ministerului Justiţiei, în care se spune că măsura cu referire la consolidarea capacităţii Centrului pentru Drepturile Omului este una realizată. Colegul şi prietenul meu, domnul Efrim, deşi a spus că nu vrea să fie supărăcios, dar a fost supărat când a dat reacţia. Mai mult ca atât, tot pe site-ul Ministerului Justiţiei, într-un alt raport, privind implementarea recomandărilor evaluării periodice universale, se spune că pe data de 22 iulie au fost numiţi în funcţie domnul Cotorobai ca avocat al poporului şi dna Jana Costache ca avocat al copilului. Spun aceasta nu pentru a scânci, cum a spus acolo, în reacţie, dar, probabil, aici să urli ca lupul în pădure că tot nu te aude nu ştiu de ce în ultimul timp. Spun asta ca să punctez că avem grave probleme pe dimensiunea abordării, cel puţin a ideii respectării drepturilor omului.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cunoaşteţi deznodământul problemelor sau contaţi pe implicarea deputaţilor? Căci chiar anumiţi reprezentanţi ai organizaţiilor pentru drepturile omului sugerează că printre priorităţile noului Parlament ar trebui să se regăsească şi alegerea avocatului poporului, şi modificarea mai multor acte normative în conformitate cu Legea privind ombudsmanul.

Anatolie Munteanu: „Deznodământul există cel puţin în două variante, aşa cum se spune. Atunci când vor fi constituite, sper eu, în timp foarte apropiat mecanismele de lucru ale Parlamentului, să se pună pe agendă sau să se revină la problema numirii avocaţilor poporului. Există aici deja diferite opinii ca să se purceadă la turul doi sau să se declanşeze concursuri noi. Nu contează. Chiar aici trebuie de lăsat pe seama politicienilor şi cei care votează.”

Europa Liberă: Pe seama deputaţilor?

Anatolie Munteanu: „Da. Pentru mine este important ca aceasta să devină prioritate pentru primele zile de lucru ale Parlamentului. Indubitabil, avem aici probleme mult mai serioase, gen bugetul şi alte probleme care ţin de organizarea puterii, dar odată ce tot nu împart funcţii, ar fi bine să nu se refere nici la funcţia de avocat al poporului.”

Europa Liberă: În general, în mai multe rapoarte oficiale se spune că în Moldova se respectă drepturile omului, de care se bucură cetăţenii. Totuşi, au existat şi mai există probleme în anumite domenii, aşa precum constată experţii, legile sunt bune, dar problema este că ele nu sunt respectate şi puse în aplicare tocmai de către cei care sunt chemaţi să vegheze asupra implementării lor. Mă refer la funcţionari. Iar consecinţele le suportă, până la urmă, tot cetăţeanul, cel care apelând la o instituţie publică nu-şi poate apăra drepturile.

Anatolie Munteanu: „E tristă problema la capitolul respectării drepturilor omului. Şi am să spun că oficial ne merge foarte bine.”

Europa Liberă: Dar în realitate?

Anatolie Munteanu: „În realitate avem, de fapt, o perpetuare a anumitor situaţii şi o degradare pe alte dimensiuni. Au fost şi în atenţia dumneavoastră indicele drepturilor omului, publicat de CIDO. Şi analizele noastre de la Centrul pentru Drepturile Omului sunt în aceeaşi măsură. Probabil că chestiunea aceasta cu Strategia de reformare a justiţiei şi problemele în justiţie au lăsat în umbră un număr definit de probleme cu care se confruntă societatea noastră de astăzi.

Să o iau la rând. Medicina. Într-un raport pe 2013 noi am spus că în medicină în anul respectiv au fost plătite peste două miliarde de lei plăţi neformale. Pe mine mă îngrijorează, de fapt, să constat că în fiecare săptămână, pardon, poate se exagerează puţin, dar puţin de tot, în mediu apare câte o ştire că a decedat urmare a intervenţiei necalificate, sau mama invocă: copilul a fost supus unui tratament neadecvat. Instituţia pe care o reprezint a recepţionat câteva cazuri ieşite din comun. Noi avem cazul de la Nisporeni, când o doamnă după ce a născut a suferit o intervenţie chirurgicală şi din vina medicilor au fost extirpate mai multe organe decât trebuia şi ca urmare a acestor complicaţii a mai fost extirpat şi un rinichi peste câteva luni.

Acum ne ocupăm de cazul decesului micuţei de doi ani şi şapte luni dintr-o localitate din Hânceşti, în care mama invocă că medicii sau asistenţa medicală de urgenţă nu a reacţionat în modul cuvenit. Se pare că starea de lucruri arată lipsa de abordare serioasă în sistem a respectivei probleme de asistenţă medicală de urgenţă.”

Europa Liberă: Cu excepţia medicinii, mai sunt şi alte domenii unde lucrurile lasă de dorit…

Anatolie Munteanu: „Exact. Suntem îngrijoraţi de starea de lucruri în ceea ce priveşte protecţia persoanelor cu dizabilităţi. Folosind cifrele din 2013, am înregistrat circa 183 de mii de persoane cu dizabilităţi. Ieşim în stradă şi vedem în ce măsură este adaptat mediul social. Nu mai vorbesc de dreptul cetăţeanului nevăzător să-l citească pe Shakespeare în original sau să participe, elementar, la alegeri fără a chema în ajutor pe cineva să-i arate unde să bifeze, în faţa cărui simbol. Spun lucrul acesta cel puţin de când sunt în funcţie: să nu ignorăm o parte bună din societatea noastră şi să o lăsăm în afara dezbaterilor publice care vin pe marginea programelor electorale.”

Europa Liberă: Domnule Munteanu, dar reuşiţi să asiguraţi garantarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în Moldova?

Anatolie Munteanu: „Am depus efort pentru a promova următoarea idee. Angajaţii Centrului pentru Drepturile Omului nu vor fi în stare, în număr de 55 de oameni, să fie alături de fiecare cetăţean din Republica Moldova atunci când o va solicita situaţia de caz. Am propus să mergem pe calea să instruim cetăţenii ca să fie combativi, să le deprindem ideea că pot şi trebuie să pretindă respectarea drepturilor şi să se adreseze.”

Europa Liberă: Dacă şi le cunosc...

Anatolie Munteanu: „Da, dacă şi le cunosc. Învățat înseamnă înarmat, cred că se confirmă o dată în plus. Am deranjat autoritățile publice de rang diferit cu diferite probleme ale cetățenilor noștri, vorbind în limba uscată a statisticii, de sute de ori am majorat procentul de acte de reacționare, de la 33 de acte de reacționare în 2008, la 270, în 2012. Nu am reușit să atingem nivelul pe care ni l-am propus. Nu știu de ce, dar cetățeanul nostru rămâne încă indiferent față de nelegiuirea care se admite față de dumnealui de către autoritățile statului.”

Europa Liberă: Avocatul poporului a ajuns să fie o alternativă de soluționare pe cale amiabilă a plângerilor?

Anatolie Munteanu: „Noi auzim de această procedură. Mă bucur că această procedură fiind principala armă a ombudsmanului, a avocatului poporului, deseori rezolvă problema pe calea cea mai scurtă. Dacă am fi ales proceduri de interpelări oficiale, invitații pentru chestionări etc., am fi mers un cerc inutil și vicios și poate că am fi ajuns la rezultatul pe care ni l-am dorit, dar cetățeanul simte randamentul funcției la care se adresează în măsura în care se intervine atunci când de la momentul când se comite ilegalitatea și până la momentul când această ilegalitate este înlăturată decurge un timp foarte scurt. Și noi depunem acest efort. Mă bucur că noi avem rezultate în acest domeniu.”

Europa Liberă: Care vă sunt rezultatele?

Anatolie Munteanu: „Cazuri reale, într-un liceu din preajma Chișinăului conflictul dintre profesor și elev a ajuns într-un impas, am dat termen, după care, peste două săptămâni de zile, au venit părțile, au spus că „nu mai insistăm să ne mutăm în alt liceu, nu mai procedăm ca într-o măsură sau alta să persecutăm elevul”. Deci confruntarea dintre profesor și copil a fost epuizată. Și aceasta a fost fără procedura birocratică sau dureroasă și neînțeleasă de multe ori de cetățean, „de ce este nevoie de atâta timp să mergem să facem interpelări, să ajungem până la minister, dacă lucrurile pot fi clarificate aici și acumʾ.”

Europa Liberă: Confruntarea ați soluționat-o pe cale amiabilă. Alte cazuri?

Anatolie Munteanu: „Intervenirea cu avize, cu recomandări.”

Europa Liberă: În general, interveniți des?

Anatolie Munteanu: „Da. Noi astăzi avem 196 de acte de reacționare, mai puțin decât în 2012 și mai puțin decât în 2013.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă că avem anumite succese la capitolul cultură juridică?

Anatolie Munteanu: „Aceasta înseamnă că, începând cu 9 mai 2014, atunci când a intrat în vigoare noua lege care a lăsat probleme vechi, instituția s-a aflat într-o situație de incertitudine.”

Europa Liberă: Și se mai află…

Anatolie Munteanu: „Și se mai află. Am asigurat o existență a institutului politico-juridic de ombudsman pentru că dispozițiile finale și tranzitorii ale legii sunt ambigue, creează diferite interpretări în mediul profesional, inclusiv dacă noi trebuie să ne mai aflăm în funcție sau nu. Și atunci chiar și colegilor le-am spus că din două rele, am ales răul cel mai mic.

Suntem în așteptare când vor veni succesorii să preia bine-rău ceea ce am făcut noi. Sunt îngrijorat de faptul că starea aceasta de imponderabilitate rezonează asupra angajaților noștri. Avem o echipă. Mi-aș ori mult ca cele bune care au fost realizate de echipa Centrului pentru Drepturile Omului să fie preluate și dezvoltate pentru că elaborarea unui cadru normativ care ar asigura continuitatea, păstrarea memoriei instituționale a fost și ideea când am spus că este nevoie de reformat instituția.

Am spus că nu este necesar să punem accentul pe numărul avocaților parlamentari, patru-cinci-zece, este nevoie să punem accentul pe o echipă consolidată, care cine nu ar veni în funcția de avocat al poporului sau avocat parlamentar, deja e voia politicului cum să numească acest institut politico-juridic, să vină pe o platformă formată deja, normal, cu interpretările și viziunile proprii asupra subiectului drepturilor omului. Dar să vină într-o albie care i-ar asigura să vadă ce s-a făcut, care au fost politicile, unde au fost prioritățile, pe ce s-a lucrat cu succes, unde mai trebuie depus efort.

Din păcate, eu nu văd ca să se asigure în noua lege păstrarea acestor patru funcții politice care vor fi: avocatul poporului, avocatul pentru drepturile copilului și doi adjuncți. Târgul acesta instituționalizat la numirea în funcție: nu trece în turul întâi, se mai oferă timp de negocieri. Pentru că ceea ce iese din Parlament este bizar să crezi că nu este produs politic. Oricând și oricum așa a fost și este și la colegii noștri de peste hotare, că am fost într-un dialog strâns cu prietenii mei din Polonia, Ungaria, Cehia. Au râs pe sub mustață: „Ce concurs faceți voi?”.

Este o asumare, politicul își asumă deschis un angajament că pe dimensiunea drepturilor omului se instituie o funcție, uitați-vă, și se oferă toate pârghiile pentru a activa. Este important, spun aceasta tot timpul că după ce se coboară mâna în jos, după consumarea exercițiului de vot, toți cei care reprezintă clasa politică, să conștientizeze că nu mai pot aborda persoana numită în funcție cu oricare subiect de tentă politică. Și aceasta e și în cazul procurorului general și al președintelui Curții de Conturi, și al Curții Supreme de Justiție etc. Noi putem să facem concursuri de selectare a membrilor grupului care va evalua participanții, concursuri peste concursuri și mecanisme de control al mecanismelor de control, dacă până într-o finalitate nu vom conștientiza că de fapt…”

Europa Liberă: …politicul decide totul…

Anatolie Munteanu: „Exact.”

Europa Liberă: Și mai ales atunci când nu există această voință politică legea să fie respectată, buchea legii să fie respectată, e greu de vorbit că țara e pe cale să devină un stat de drept veritabil.

Anatolie Munteanu: „Așa cum scrie în articolul 1, printre altele, în Constituție, unde e spus că statul de drept este de neconceput fără drepturile și libertățile fundamentale, iar ființa umană reprezintă valoarea fundamentală supremă.”

XS
SM
MD
LG