„Charlie Akbar”… asta poartă astăzi în Belgia popularul săptămânal Moustique. În Belgia se consideră că amenințarea jihadisă este la fel de mare ca în Franța, în urma marelui număr de tineri plecați să lupte în Siria.
Principalul cotidian francofon belgian, Le Soir, preia astăzi două pagini complete din ultimul număr din Charlie Hebdo și la fel face în Spania El Pais. Este vorba de două pagini din care rezultă că cea mai mare eroare morală, culturală, strategică, socială etc. ar fi fost ca Charlie Hebdo să închidă. Cu admirabilă demnitate, în numărul ieșit azi în Franța, ziariștii de la Charlie Hebdo fac gestul minunat de a satiriza până și mizanscena grotescă a participării șefilor de stat la manifestația în favoarea lor.
Unul din desene, reprezentându-i pe șefii de stat, spune:
„O familie de clowni decimată - dar au venit alții în loc.”
Unele ziare analizează coșmarul suprem care ar fi ca polițiști de etnii diferite să înceapă să întoarcă armele unul împotriva celuilalt… or, în Belgia, cotidianul economic flamand De Tijd relatează un foarte grav incident survenit ieri in Bruxelles, când în cadrul unei patrule de poliție un agent și-a scos arma încărcată şi a îndreptat-o împotriva colegului său de origine marocană „cu care se disputa pentru o chestiune religioasă”, scrie De Tijd, care citează si un raport al Europol, unde numărul jihadiștilor europeni e estimat între 3.000 si 5.000. Numele a 2.500 dintre ei sunt cunoscute, asigură Europol.
Raportul Europol e citat şi de La Repubblica, în Italia, care menționează şi concluzia raportului: „este imposibil să excludem noi atacuri”.
Tot în Italia, Corriere della Sera publică azi un interviu cu scriitorul francez Michel Houellebecq, cel care a constituit subiectul principal al numărului de săptămâna trecută, din ziua masacrului. Romanul lui Houellebecq Soumission (Supunerea), care are ca temă islamizarea viitoare a Franței, ieșise în librării exact în ziua aceea, miercuri 7 ianuarie.
„Mi-e frică, da”, spune, în interviu, Houellebecq, care de săptămâna trecută trăiește sub protecția poliției în afara Parisului. „Evident că mi-e frică. Nimic nu va mai fi ca înainte.”
Houellebecq recunoaște că pe când își scria romanul nu se temea și nu se gândea că realitatea va depăși de departe ficțiunea lui.
Întrebat de Corriere della Sera dacă va scrie la fel de acum înainte și dacă simte că are vreo responsabilitate în ce s-a întâmplat, Houellebecq răspunde că va scrie la fel și că nu are nici o responsabilitate:
„Eu sunt iresponsabil. Dacă mi-aș atribui vreo responsabilitate, aș înceta să mai scriu. Rolul meu nu este să particip la realizarea coeziunii sociale. Sunt scriitor. Nu sunt nici instrumentabil, nici responsabil.”
„Jurnal iresponsabil” este si deviza de pe frontispiciul de la Charlie Hebdo.
„Franța e în război împotriva islamismului radical”, scrie mare în prima pagină din Le Figaro.
Editorialul din Le Monde, tot în prima pagină, spune frontal: „Avem nevoie de o restructurare politică”. „Francezii, - scrie Le Monde, - își dau acum seama de fragilitatea democrației.”
În lumea anglo-saxonă, abordarea este însă total diferită: dacă International New York Times tratează subiectul Charlie si al terorismului in extenso si chiar in prima pagină, în schimb nu reproduce caricaturi din Charlie, după cum nu o face, de asemenea, nici un ziar britanic.
Financial Times publica o analiza despre „pericolul ciber-jihadismului”, însă Daily Mail anchetează doar asupra surorii soției unuia din jihadiști, care soră pare că ar trăi in Anglia.
Ironie supremă, Daily Telegraph menționează, sub titlul „Curaj”, faptul că un librar britanic, un vânzător de ziare, vinde astăzi Charlie Hebdo, în ciuda posibilului risc.
În Anglia, pare la fel de riscant să vinzi sau să citește respectiva publicație, pe cât e de riscant în Franța să o produci.
