Linkuri accesibilitate

Viaţa după „Charlie Hebdo”


"Le monde" - caricatură de Florian-Doru Crihană

"Le monde" - caricatură de Florian-Doru Crihană

Florian-Doru Crihană: „Activitatea mea de creaţie continuă ca şi până acum”

Florian-Doru Crihană este un caricaturist român de succes, ale cărui lucrări au făcut obiectul a numeroase expoziţii internaţionale, fiind preluate nu o dată şi de presă internaţională, inclusiv de faimoasa publicaţie pariziană Le Monde. Într-un interviu pentru Europa Liberă artistul vorbeşte despre impactul tragediei de la Charlie Hebdo asupra libertăţii sale artistice.

Europa Liberă: Dle Crihană, atentatul asupra colegilor Dvs. de breaslă de la Charlie Hebdo a şocat o lume întreagă. Vă va schimba viaţă acest eveniment? Vă veţi cenzura de-acum înainte?

Florian-Doru Crihană

Florian-Doru Crihană

Florian-Doru Crihană: „Activitatea mea de creaţie continuă ca şi până acum. Atentatul de la Paris nu poate să îmi schimbe viaţa de caricaturist. Pot spune că am avut o bună colaborare cu colegii artişti din lumea musulmană. Am fost de două ori la Teheran, pentru a-mi primi premiile pentru... grafica de luptă împotriva terorismului. În anul 2000 m-am întâlnit cu un caricaturist iranian la Berlin, care mi-a spus: „Florian, eşti faimos în Teheran!”. Viaţa mea nu se va schimba, aşadar. Am multe proiecte frumoase despre Europa şi sper să le duc la bun sfârşit. Meseria noastră este riscantă. La fiecare expoziţie eu am cel puţin 4-5 lucrări cu probleme, care ar putea supăra rău de tot vizitatorii sau autorităţile."

Europa Liberă: Şi, vă autocenzuraţi? Acum după tragedia de la Paris vă este frică?

Florian-Doru Crihană: „Cred că atentatul de la Paris afectează mulţi artişti. Un artist cu experienţă însă e afectat mai puţin. Eu nu voi schimba nimic, căci de obicei studiez un subiect lăsând la o parte simbolurile pe care le consider potenţial jignitoare. În activitatea de caricaturist există două situaţii: prima, în care postezi singur pe internet, şi atunci trebuie să îţi asumi în totalitate responsabilitatea, să respecţi anumite standarde, astfel ca lucrările tale să fie în limitele decenţei şi a respectului faţă de public. De aceea, eu am mari emoţii când apăs butonul „post”. Mai mult decât atât, am o pagină secretă în reţea pe care simulez postările viitoare. Asta mă ajută să văd cum arată postările la final. A doua situaţie este cea în care lucrezi pentru o publicaţie, şi, prin contract, îi dai publicaţiei libertatea de a decide ce se publica si ce nu."

Cinema Lumiere

Cinema Lumiere

Europa Liberă: Aţi publicat în Franţa. O lucrare pe o temă sensibilă: problema romilor. De fapt, o critică la adresa sărăciei.

Florian-Doru Crihană: „Da, eu m-am bucurat de succesul de la Le Monde, dar subiectele au fost dureroase. Lucrasem deja pe tema sărăciei, a emigraţiei. Tragedia de la Paris mă inspira la noi subiecte. Este un moment de cotitură pentru mine, chiar dacă nu radical. Eu abordez în lucrările mele istoria de 2000 de ani şi nu o pot abandona. Acesta este destinul meu artistic.”

Europa Liberă: Cum aţi ajuns să faceţi din caricatură o meserie?

Florian-Doru Crihană: „Desenez de mic, însă caricatura am început-o mai târziu, la vârsta de 35 de ani. Domeniul aparține oamenilor maturi. Până la 35 de ani am făcut inginerie. După absolvirea, la Galați, a uneia dintre cele mai dificile facultăți tehnice, Arhitectura Navală (singura astfel de specialitate din România, la acea vreme), am lucrat ca inginer la un institut de proiectări navale. În timpul liber pictam: făceam reproduceri după marii clasici olandezi și italieni. Apoi, am început să cochetez cu caricatura. M-am înscris în rândul caricaturiștilor moderni, care lucrau fără text, fără dialog, așa cum se publica în Urzica în acei ani. Domeniul a fost unul al concursurilor, așa încât, în timp, am reușit să acumulez 80 de premii internaționale. Am renunțat la postul de inginer. Eram un vânător de premii, căci premiile deveniseră, între timp, „salariul” meu. Astfel, îmi întrețineam familia.

Ankara

Ankara

La un moment dat, m-am plictisit. Îmi lipsea provocarea. Temele deveniseră puerile pentru un artist, se repetau. Gândiți-vă, cum ar fi să faci mereu lucrări despre globalizare sau ecologie? Așa încât mi-am lansat eu însumi noi teme, noi provocări. Ceea ce a devenit ulterior un brand: viziuni satirice asupra unor orașe. Primul oraș la care am lucrat (în 2005) și care mi s-a părut interesant a fost Veneția. Este de departe orașul pe care l-am pictat cel mai mult. Am ajuns la cea de-a patra serie. 120 de picturi. Este orașul cu care am debutat în acest nou stil de lucru. Am constatat că și monumentele de arhitectură au o parte de legendă. Obiectivele din Piața San Marco, Basilica San Marco, Palatul Dogilor etc. Am mers cu o expoziție despre Veneția chiar acolo. Cu ajutorul românilor de acolo, dar și al presei gălățene, al Institutului Cultural Român de la Bruxelles. Cu trecerea timpului am ajuns la lucrarea cu numărul 120, ca să vedeți cât sunt de îndrăgostit de acest minunat oraș! Am revenit la Veneția până acum de 3 ori, deși călătoresc, studiez și desenez și alte orașe! Voi reveni la Veneția și în 2015, cu seria a 5-a.”

Europa Liberă: Stilul Crihană este o poveste în sine. Ai spune că este caricatură, dacă în ecuație nu ar apărea și niște culori în ulei. Ai spune că este pictură în ulei, dacă suportul, cartonul, nu ar strica (sau, mai degrabă, actualiza?) definiția. Cum vă alegeţi orașele, unde le studiaţi istoria și, la urma urmei, cât de multă satiră este în istoria unui oraș?

Europes thief

Europes thief

Florian-Doru Crihană: „Sunt tentat să țin la secretul elaborării lucrărilor mele. Totul stă în capacitatea fiecăruia de a cerceta, studia. Este nevoie de o anumită solitutine care duce, la un moment dat, chiar la ... hipnoză. Se întâmplă să fiu în Galați, să mă plimb pe străzi, și să am senzația că mă aflu în orașul pe care îl studiez. Îmi place să fac conexiuni între simbolurile orașului pe care îl studiez și oamenii acestuia, să mă ocup de legende, să iau prin surprindere publicul care vine la expoziţii. În zodiacul chinezesc se spune despre mine că sunt un incitator, dar cred că un incitator poate fi și un bun pacifist. Încerc prin lucrările mele să rezolv conflictele din orașele pe care eu le studiez. Încerc să detensionez relațiile dintre locuitori, și să îi fac mai buni.”

Europa Liberă: Cu Veneția, Crihană se specializează în interpretarea pe carton a istoriei unor cetăți într-o maniera satirică. Succesul nu vine însă imediat. Trece la o nouă temă: desenează și pictează povești despre Titanic, apoi despre Turnul Eiffel. Organizatorii prestigiosului concurs de grafică satirică, Satyrykon, de la Legnica, Polonia, îl premiază și îi expun lucrările cu Veneția și Titanicul într-o expoziție. Atât de apreciată a fost de public, încât lucrările rămân pe simeze 25 de ani! Expune apoi la Bruges, în Belgia, unde este rugat să lucreze același stil de pictură, pe carton.

Florian- Doru Crihană: „Ceea ce s-a întâmplat acolo a fost definitoriu pentru cariera mea. Când au ales numele expoziției: „Bruges, o impresie satirică”, mi-am dat seama cine eram ca artist la acel moment. Se năștea un brand. Apoi au venit și alte invitații, în alte orașe.”

Europa Liberă: Și totuși, insist, practic, tehnic, cum puneți pe carton toate aceste orașe?

Maneken Pis in Bruges

Maneken Pis in Bruges

Florian- Doru Crihană: „Definesc mai întâi principalele 3 teme: pământul, apa, aerul. Văd ce specificitate are orașul, timp de un an. Ușor, ușor, subtemele mi se dezvăluie. Fac reîmprospătări la fiecare 2-3 săptămâni, astfel încât orașul să fie bine reprezentat în expoziția mea. Mă documentez foarte bine pe internet, dar prefer orașele pe care le-am vizitat măcar o data. Sunt un tip tenace, nu renunț, încerc să deschid cele mai pierdute documente din „marea biblioteca universală” care este internetul. Deschid PDF-uri, cărți uitate, ilustrații vechi, la care alții nu ajung din lipsă de tenacitate sau plictiseală. Eu folosesc o tehnică aproape interzisă. Am fost un fel de obraznic al artei. Sunt și inginer, un pic de chimie știu, așa încât am reușit să împac cartonul, cu creionul și uleiul. Inițial stilul meu a fost respins, privit cu suspiciune. Dar ușor, ușor am fost apreciat. În 1990, imediat după Revoluție, la Legnica (orașul polonez care găzduiește cel mai important concurs european de caricatură), Deiter Burkham (reputat ziarist şi mare colecţionar de artă din Germania) a dorit să premieze un român. Și m-a ales pe mine.”

Le second

Le second

Europa Liberă: Ulterior, Burkham, devenit un mare colecționar Crihană i-a publicat artistului un album la editura Kerber Art din Bielefeld, Germania, editură specializată în tipărirea operelor de artă modernă şi contemporană, cărţi cu conţinut cultural şi istoric, precum şi albume de artă fotografică.

La ora publicării acestui material, la Legnica se vernisează o nouă expoziție Crihană. De această dată, expoziția are și un caracter didactic: timp de două luni, studenții de la Academia de artă din Legnica îi vor studia lucrările și vor participa la seminarii despre „stilul Crihană”.

XS
SM
MD
LG