Linkuri accesibilitate

Masacrul de la „Charlie Hebdo” și dezbaterea despre libertatea presei


Tamara Grejdeanu în dialog cu Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente, și cu Valeriu Vasilică, directorul Agenţiei de presă IPN.

Masacrul de la revista „Charlie Hebdo” cunoscută pentru tratamentul ireverențios acordat Islamului, religiei în general și liderilor politici a fost condamnat în lumea întreagă și a declanșat manifestări de solidarizare cu redacția, în apărarea libertății de expresie. O asemenea manifestare a avut loc, joi, și în Republica Moldova, iar pe rețelele de socializare online continuă o dezbatere aprinsă.Tamara Grejdeanu în dialog cu Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente, și cu Valeriu Vasilică, directorul Agenţiei de presă IPN.

După impulsul de solidaritate pe care l-au manifestat jurnalişti şi unii lideri de opinie, declarând „Je suis Charlie”, în presă şi pe reţelele de socializare, discuţia despre atacul armat capătă noi valenţe, în dezbatere fiind caricatura la limita bunului simţ şi reacţia cu gloanţe la satiră. Referindu-se la caricaturile publicate în săptămânalul „Charlie Hebdo”, Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente, observă că satira pentru asta şi există, ca să ia în derâdere anumite neajunsuri şi politici publice din întreaga lume. În opinia sa, chiar dacă urmărind revista ar putea apărea discuţii contradictorii şi critici asupra conţinutului, acest lucru nu justifică atacul asupra jurnaliştilor:

„Sigur că putem să discutăm, cât de etice au fost acele desene publicate, dar asta nu justifică sub nici o formă faptul că jurnaliştii au fost ucişi pentru faptul că şi-au exprimat opinia aşa cum cred ei că ar fi trebuit să şi-o exprime. Să nu uităm că această publicaţie a scos în evidenţă nu doar problemele care ţin de percepţiile diferite vizavi de islam, dar şi neajunsurile din societatea franceză. Acesta este felul lor de a protesta împotriva unor fenomene pe care ei le consideră nocive şi ar trebui să fie respectată această opinie.”

În şirul întrebărilor pe care le-a readus în discuţie tragedia de la „Charlie Hebdo”, se numără şi cele despre unde sunt limitele deontologice în satiră şi libertatea de expresie. „Dreptul la exprimare nu trebuie să încurajeze ofensa anumitor culte şi valori religioase, trebuie să existe o limită”, aşa sună unul din zecile de comentarii care susţin necesitatea unor limite în exprimarea caricaturiştilor. L-am întrebat pe Petru Macovei dacă este cazul să existe anumite graniţe în exprimare?

„Sigur că ar trebui să existe anumite limite, pentru că unele din acele caricaturi au trezit într-adevăr nemulţumirea musulmanilor şi îmi pare rău că la un anumit moment nu s-a reuşit să se găsească o soluţie pentru ca aspectele acestea să fie cumva atenuate. Una peste alta, este absolut justificat protestul lumii civilizate împotriva teroriştilor şi a felului în care aceştia s-au răzbunat. Şi am văzut mai multe declaraţii ale musulmanilor care trăiesc în Franţa în acest moment şi care au spus că ei nu erau de acord cu acele caricaturi, dar în acelaşi timp ei nu acceptă asemenea acţiuni.”

Chiar dacă în jurul masacrului de la Paris se conturează diferite idei, majoritatea internauţilor condamnă această răfuială cu presa. Atacul este văzut şi ca o încercare de a descuraja libertatea de expresie, care ar putea împinge jurnaliştii spre autocenzură. Valeriu Vasilică, directorul Agenţiei de presă IPN crede că inevitabil, în cazul unei asemenea tragedii, de la condamnarea atacului terorist, discuţiile continuă pe filiera graniţelor libertăţii de exprimare:

„Mie mi se pare adecvată această reacţie pentru că e o crimă extrem de gravă, dar trebuie să vedem că în spatele acestor acţiuni sunt atentate la valori şi mai mari. Mie mi se pare că această turnură a discuţiilor este corectă şi lumea încearcă să înţeleagă ce se întâmplă. Eu nu ştiu pe cât de potrivită este noţiunea limitare, dar acum nimeni nu se mai fereşte şi nu se teme de cuvântul şi noţiunea de reglementare în presă. Există reglementare deontologică, internă.”

Deşi discuţia despre limitele deontologice ale satirei, aparent, a divizat internauţii în tabere opuse, viziunile lor nu se autoexclud în ceea ce priveşte condamnarea atacului terorist de la „Charlie Hebdo” şi pedepsirea celor vinovaţi. Cei care mi-au fost interlocutori admit totuşi că jurnaliştii ar trebuie să fie mai prudenţi atunci când merg cu tot dinadinsul împotriva unor opinii şi valori.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG