Linkuri accesibilitate

Cultura politică și moldovenii: „fiecare este boier la masa lui...”


Ruinele unei Case de cultură...

Ruinele unei Case de cultură...

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu, cu sătenii din Pelinia și invitații emisiunii: Vladimir Afanasiev și Andrei Țurcanu.

Socrate spunea că în politică omul cinstit nu rezistă multă vreme. El evoca două situaţii când a fost în mod inevitabil implicat în treburile publice; în prima s-a împotrivit cârmuirii democratice, în cea de-a doua cârmuirii celor Treizeci de Tirani, pentru că în ambele cazuri autorităţile au acţionat împotriva legii. Despre politică, dar mai ales despre problema de cultură politică în societatea moldavă vorbim la acest sfârșit de săptămână.

De la începutul procesului de tranziție până astăzi putem analiza evoluțiile din domeniul culturii politice. Sunt factori care vorbesc despre nevoia guvernării democratice și factori care duc la împiedicarea procesului democratic sau la prăbușirea lui. Eu am căutat să aflu ce cred oamenii întâlniți ocazional în satul Pelinia din raionul Drochia despre o mai bună înțelegere a noțiunii de cultură politică.

Europa Liberă: Există o cultură politică în societatea moldavă? E cazul să se vorbească în Republica Moldova despre cultură, despre o cultură politică?

„Se simte deficitul de o politică adevărată, cu o cultură adevărată, de politicieni adevăraţi în ţara noastră.”

„Cultura politică la noi absolut lipseşte. Dar din ce cauză? Liderii politici care sunt acum sunt lipsiţi de orişice cultură şi au mentalitate veche.”

„Sunt în Republica Moldova oameni în care se poate avea încredere, dar încă nu de ajuns. Sunt puţini ca să poată ridica nivelul politic.”

  • „Și patriot adevărat să fie.”

Europa Liberă: Ce ar însemna să fii patriot?

„Să iubească ţara. Adică interesul lui personal nu trebuie să fie pe primul loc, dar trebuie să fie interesul oamenilor, al poporului.”

„Fiecare se gândeşte la frate, cumnat, cumnată, cumătru, nănaş, nănaşă. Toţi sunt de partea partidului şi toţi trăiesc bine, pentru că sunt la putere acum.”

„Cu interesul personal, dar nu cu interesul ţării.”

Europa Liberă: Ce calităţi ar trebui să aibă un politician? Un deputat cum ar trebui să fie?

Iarna la Pelinia

Iarna la Pelinia

„Deştept, să se descurce cu toate întrebările, sincer cu alegătorii, sincer chiar cu colegii de lucru, de partid, disciplinat.”

Europa Liberă: Are Moldova asemenea oameni?

„Nici nu ştiu pe cine să numesc. În ziua de azi, nu ştiu. Îmi vine greu să spun un nume demn de încredere.”

Europa Liberă: Politicianul care reprezintă cetăţeanul în structurile statului ce calităţi ar trebui să aibă?

„Un om foarte simplu, modest, cinstit, să aibă o dragoste foarte mare de oameni şi alegătorii săi care i-au încredinţat această funcţie.”

Europa Liberă: Are Moldova asemenea oameni?

„E cam greu să spun.”

„În genere politica e o treabă foarte murdară, aşa am înţeles eu. Deci, e foarte greu să fii persoană cu mâinile curate în politică.”

„Şi chiar dacă cineva este ales poate curat şi vrea să facă ceva, nu poate să facă, deoarece sunt foarte corupţi în ţară şi, practic, îl sapă.”

Europa Liberă: Ce ne puteţi spune despre cultura politică la moldoveni? Cum trebuie să fie un politician?

„Ceea ce a promis pentru popor să îndeplinească.”

„Se murdăresc, vorbesc urât, nu dau exemplu frumos pentru ceilalţi cetăţeni.”

La Pelinia

La Pelinia

„Ca să stai la cârma ţării, trebuie să ai cadrele pregătite, să nu compromiţi ceea ce ai promis alegătorilor. Altfel, alegătorii la următoarele alegeri te şterg. Majoritatea tinerilor, care ar trebui într-adevăr să lupte, sunt plecaţi peste hotare şi alegătorii noştri nu sunt gata încă de a alege anume acei oameni care să le reprezinte interesele lor şi care să elaboreze legile care trebuie să fie în serviciul generaţiilor viitoare.”

„Din acei care au ajuns sus, cred, niciunul nu e curat.”

„Nu cred deloc în parlamentarii noştri curaţi, nu sunt. Sunt foarte corupţi, au grijă să-şi bage în buzunarul lor.”

„Депутатская неприкосновенность много чего дает. Вам не кажется­? Нельзя уголовное дело завести. Нельзя вызвать куда-то. И пожалуйста, тебе, чистый Парламент невозможен.”

„Нет ни одного депутата, который не занимается этой коррупцией.”

„Corupţia e mare. Vorbesc mult despre corupţie, dar nu fac nimic.”

„S-au împoieţit ca găinile în coteţ. Noi nu ştim ce fac. Ei fac aşa ca să nu ştie nimeni, fac totul pe ascuns.”

„Până nu intrăm în Uniunea Europeană, aici adevăr nu va fi. Când vom intra în Uniunea Europeană, vor fi impuşi să îndeplinească legile, să stârpească corupţia.”

Europa Liberă: Cine poate stârpi acest flagel, corupţia? Dacă lumea dă bani, atunci cel de sus ia.

„Astăzi este numai preşedintele, el poate face ordine în ţara aceasta.”

***

Corupția și cumetrismul sunt parte a culturii politice, aceasta cred mai mulți locuitori cu care am discutat la Pelinia, Drochia. Și Vladimir Afanasiev, un cunoscut jurnalist, care zeci de ani a lucrat la ziarul raional „Farul Nistrean” de la Rezina, are mai multe reproșuri la adresa guvernanților. El reproșează clasei politice că nu a înțeles pe deplin că odată cu libertatea vine și responsabilitatea, că odată cu puterea vine și răspunderea în fața cetățenilor.

Vladimir Afanasiev: „Moldoveanul nostru a zis că peştele se strică de la cap. Şi dacă nu e o cultură a tăticului şi a mămicăi, copiii n-au decât să fie nişte zbânţuiţi. Eu îmi amintesc câteva episoade de la şedinţele Parlamentului unde se apucă, vorba lui Druţă, piept la piept, dar aceasta nu înseamnă că e cultură. Da, e cultură fizică, însă nu e cultură care vorbeşte despre omul aşezat la ale lui socoteli. Şi aici mă apropii de răspunsul concret al întrebării, nu poate face politică un om fără cultură politică. Am frunzărit câteva dicţionare şi cuvântul „politică” e tratat în mai multe feluri, dar nu e altceva decât, dacă se poate aşa de spus, o constituţie, o lege de vieţuire în societate. Iată ce înseamnă politica – legea supremă de a conduce şi a dirija lucrurile în societate.”

Europa Liberă: Formarea unei elite politice are legătură cu felul cum simplul cetăţean înţelege această noţiune de cultură politică?

Vladimir Afanasiev: „Da. Politicianul ca atare, fără cetăţean, nici nu poate exista și nici societatea nu are nevoie de el, dacă nu e puntea aceasta de legătură între politician ca atare şi omul de rând, cetățeanul.”

Europa Liberă: Dacă ar exista modele de politicieni, omul ar avea interes ca această cultură politică să fie pusă în capul mesei?

Vladimir Afanasiev: „Da, fără doar şi poate. Şi mie mi se pare că o catedră în felul acesta este filiala noastră aici, de la Chişinău, a Europei Libere. Un interviu, ultimul, e cu domnul Ghimpu, mie mi-a plăcut mult, dar nu mi-a plăcut copilărismul pe care l-am observat, cu toată stima faţă de domnul Ghimpu, dar copilărismul acesta eu l-am văzut în felul următor: mie îmi place jucăria aceasta, dar, uite, cu jucăria aceasta eu nu mă joc. Eu nu ştiu cum ar fi procedat Churchill, alţi mari politicieni de talie mondială.

Bine, oameni buni, de ce tărăgănăm noi procesul de a instaura de acum puterea pe care noi, alegătorii, am dat-o? Vii de acum cu echipa, cu acei 101 de deputaţi. Dar ce, nu e masa pusă? Am poftit oaspeţi, dar masa nu e pusă, înţelegeţi dumneavoastră! Uneori eu, bătrâneşte aşa, stau şi mă gândesc că aceştia nu cumva au ridicat din drum puterea, o ţin în mână şi nu ştiu ce să facă cu ea?! Dacă nu ştiu ce să facă cu ea, dă să ne sfătuim cu poporul, oameni buni.”

Europa Liberă: Şi există această ruptură între interesele clasei politice şi ceea ce aşteaptă simplul cetăţean de la cei care guvernează ţara?

Vladimir Afanasiev: „Eu aş risca să zic da, că există această ruptură. Noi toţi vorbim că un partid critică celălalt partid, acesta nu e de acord cu celălalt. Dar dacă eu aş fi preşedintele parlamentului, aş face aşa: haideţi să terminăm cu pălăvrăgeala aceasta şi să luăm un raion, trimitem acolo cei mai de forţă deputaţi, care zic: „Dacă aş fi eu, aş face...”, du-te acolo doi-trei ani, scoate raionul acela din buruieni, că avem buruieni, Doamne fereşte ce se face. Şi dacă ai făcut treabă în doi ani, întoarce-te în parlament. Dar dacă nu ai reuşit să faci faţă lucrurilor du-te, vorba ceea, pe apa sâmbetei. Nu ştiu, ceva trebuie de făcut. Dar ce trebuie de făcut? Trebuie, probabil, de ţinut cartea în mână. Dacă să vorbim de cultura politică, eu, ca un om care ascultă radioul, la urma urmei, a trăit oleacă din viaţa aceasta, aş zice aşa: „Bine, dar chiar nu putem face faţă unor lucruri simple?”. Că doar e vorba să alegem şi sunt 101, vă ştiţi unul pe altul şi chiar e aşa de greu de spus: „Cine poate fi, cine poate duce...”.”

Europa Liberă: Domnule Afanasiev, sărăcia e de vină că lipseşte această cultură politică, având în vedere că nici nu sunt în stare mulţi să-şi depăşească această condiţie şi sunt săraci, le place să se plângă şi să arunce vina pe alţii?

Vladimir Afanasiev: „Sărăcia depinde, de fapt, de mai mulţi factori. Dar îmi fac cruce în faţa icoanei, veneam de la Rezina, la răscrucea Ţareuca-Rezina-Şoldăneşti, eu aşteptam maşină de ocazie să vin încoace, în Chişinău, se opreşte o maşină, în maşină am văzut un ministru pe care, printre altele, îl stimez şi mă întreabă: „Nu ştiţi cum de ajuns la Şoldăneşti?”. Atunci eu am zis: „Dacă nu ştii tu Şoldăneştiul, dar deja eşti ministru trei ani de zile, apoi despre ce vorbim noi?”.

Eu nu ştiu episodul acesta cât e legat cu sărăcia, dar închipuiţi-vă că domnul Bumacov ar întreba de undeva, de la o intersecţie „Cum de ajuns la Cimişlia?” sau: „Cum de ajuns la Teleneşti?”. Apoi atunci despre ce agricultură să vorbim, acea care dă pâinea noastră cea de toate zilele... Aşa că direct proporţional sărăcia depinde de cultura politică. Cultura politică presupune alegerea, repartizarea şi educarea cadrelor, că aceasta nu e numai a-ţi putea lega cravata la gât şi a-ţi schimba costumele uneori de două ori pe zi. A dirija societatea fără a avea o pregătire bună politică e cu neputinţă…”

Europa Liberă: Dar credeţi că există o mare diferenţă între felul cum s-a înfiripat cultura politică în Occident şi cum se înfiripă ea aici?

Vladimir Afanasiev: „Occidentul are în spatele lui sau în faţa lui câteva sute de ani cât s-a clădit această cultură. Noi avem 20-25 de ani. Mie mi-e greu să fac o paralelă între cultura din Occident şi cea de aici. Am putea altceva să spunem, că se aduce cultura din Occident. Şi cineva spune: „Нет, нет и еще раз нет”.”

Europa Liberă: Domnule Afanasiev, dar totuşi se zice că moldoveanul este acum în libertate. După 23 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, există această libertate, dar încă nu a învăţat să-şi aleagă drumul de unul singur. Cine e de vină?

Vladimir Afanasiev: „Moldoveanul, basarabeanul nostru, românul nostru, totuşi, el este dacă nu un frate, apoi un verişor de-al lui Vasile Porojan. Atunci când i s-a dat libertate lui Vasile Porojan şi i s-a spus: „Bă, tu eşti liber, du-te” şi el vine înapoi la stăpân pentru că trebuie să fie dirijat. Şi aici eu aş mai spune altceva: cetăţeanul a fost pregătit, el era un soldat într-o unitate militară, lui i se spunea: „La dreapta! La stânga! Înainte marş!ʾ.”

Europa Liberă: Deci, gândea altcineva pentru el?

Vladimir Afanasiev: „Da. El lucra sub indicaţie. Şi el acum, într-un fel, e un robot.”

Europa Liberă: Şi atunci cine îl învaţă pe moş Gheorghe, pe mătuşa Mărioara să înţeleagă lumea în care se mişcă şi cum pot singuri să-şi facă un viitor mai bun? Cine îi ajută pe aceşti moşi şi mătuşi să înţeleagă?

Vladimir Afanasiev: „În satul meu, într-o perioadă destul de scurtă, s-au schimbat trei primari şi nu ştiu la alegerile următoare va al patrulea sau al cincilea primar. Primarul este decanul care trebuie să dirijeze şi cultura, şi economia. Şi dacă acest primar, îmi amintesc de Druţă, va fi „po spisku”, după lista ceea ales, nu avem ce aştepta... Mie mi se pare că odată şi odată trebuie satul lăsat în pace să-şi aleagă primarul. Cineva poate reproşa: „Vorbiţi prostii pentru că şi astăzi satul îşi alege primarul”. Nu mai este. Primarul e venit de undeva şi chipurile că îl alegem noi, să nu ne facem morţi în păpuşoi. Dar un badea Gheorghe şi o mătuşa Ileana totuşi ştiu cine în sat ar putea face treabă.”

Europa Liberă: Intelectualitatea îşi joacă rolul de a semăna această cultură politică în societate?

Vladimir Afanasiev: „Slavă ei, acestei intelectualităţi, dar mie mi se pare că din an în an se hărţuieşte această forţă motrică a satului. Intelectualitatea e marginalizată.”

Europa Liberă: Sau poate s-a marginalizat?

Vladimir Afanasiev: „Eu nu aş zice. Noi trecem la altă problemă, dar de care este legată întrebarea dumneavoastră din start, despre cultura politică, din salariile care le primeşte un dascăl la sat îşi cumpără vacă, dar dacă nu prea are bani, îşi cumpără o capră şi îşi face oleacă de lapte ca să mănânce peste iarnă. Problema aceasta mie mi se pare că e în delăsare. Am uitat ce personaj era întrebat odată: „Ce să-ţi dau? Din punct de vedere al alimentării ce să-ţi dau?” şi el a spus: „O să mă descurc, dar nu aţi putea să-mi daţi un învăţător?”. Mie mi se pare că cu aceasta totul e spus.”

Europa Liberă: Lucrul nefăcut la timp se răzbună acum şi probabil şi în viitor se va răzbuna. De ce nimeni nu-şi asumă riscul de a pierde acum o bătălie pentru un viitor în care se va câştiga un mare război?

Vladimir Afanasiev: „Puterea e un drog. Am în vedere puterea de stat, de a dirija societatea, e un drog. Nu vreau să învinovăţesc pe nimeni, teama sau riscul, dar acesta este un mare risc, îi face uneori pe liderii noştri să fie, nu vreau să le zic fricoşi, aleg alt adjectiv – laşi.”

Europa Liberă: Unde este curajul? Unde este responsabilitatea pentru a construi un viitor mai aproape de unul european, aşa cum se vorbeşte zi de zi de la tribunele oficiale?

Vladimir Afanasiev: „Responsabilitatea e direct proporţional legată cu acele şapte inteligenţe, adică şapte ani de acasă. Şi dacă şapte ani de acasă nu îi are un lider, atunci el n-are sorţi de izbândă.”

***

Despre clasa și cultura politică am discutat și cu publicistul și criticul literar Andrei Țurcanu care a fost deputat în primul Parlament democratic și consilier prezidențial, dar și lider de partid. De mai mulți ani Andrei Țurcanu activează în sectorul de literatură română de la Academia de Științe a Moldovei.

Europa Liberă: Se pare că tot mai multe sunt vocile care spun că cetățenii din Moldova nu au cultură politică, fie prin implicații chiar directe, că moldovenii nu mai sunt educați, sunt prea săraci, sunt asistați, adică mai mult ajutați, ei nu înțeleg ce înseamnă democrație, nu înțeleg ce înseamnă economie de piață, și până la afirmații mai radicale, precum că moldovenii nici nu mai sunt așa harnici, mai degrabă sunt leneși. Să existe aici un consens că moldoveanul nu ar avea cultură politică?

Andrei Țurcanu: „Aceasta ar însemna să mergem până la Dimitrie Cantemir, poate că și mai departe, dacă e să discutăm în acești parametri. Sigur că nu există la noi o cultură politică pentru că nu există cultura politicului, cultura conviețuirii politice care presupune o solidarizare, o capacitate de a se solidariza a cetățenilor, în vederea unui scop comun, în vederea unei idei comune. Se știe bine că noi ne solidarizăm excepțional în jurul unui burlui cu vin sau poate chiar și mai bine, în jurul unei vedre cu vin, dar când e vorba de o acțiune comunitară sau de o acțiune politică, de solidarizare, cam lipsește sentimentul politic.

Cultura politicului înseamnă și înțelegerea rolului pe care îl au într-o societate instituțiile politice, partidele, parlamentul, guvernul, și felul cum acționează și reacționează acestea. Or, partidele noastre nu sunt altceva decât niște SRL-uri cu un patron în frunte, un patron care are bani, nu e neapărat ca el să fie președintele partidului, avem exemplul Partidului Democrat. În continuare, membrii partidului, cei mai de valoare sunt cei care sunt mai aproape de șef, nu e neapărat să fie cei mai deștepți, să fie cei mai loiali, se știe lucrul acesta.”

Europa Liberă: Să revenim și la elita politică. Are Republica Moldova această elită politică? Se spune că elita ar încerca să lucreze pentru popor, fără să se ostenească să explice oamenilor de ce este necesară o anumită acțiune, o anumită reformă, cei de la guvernare crezând că lumea nu e capabilă să înțeleagă acest lucru. E fals sau e adevărat?

Andrei Țurcanu: „E fals când unii cred că lumea nu e capabilă să înțeleagă. Și pe de altă parte trebuie să spunem că numai o elită falsă poate să gândească în felul acesta. Pentru că noi totuși nu avem o tradiție nici a instituțiilor politice, dar nici o tradiție a elitelor politice. Este o ruptură. Elită politică noi nu avem. Pentru că nici după ʾ90, în acești 20 de ani, nu s-a lucrat, instituțiile noastre de învățământ nu au lucrat în direcția formării unei elite politice. S-au făcut niște găști politice, da. În jurul unor oameni cu bani, da. Dar elite politice nu avem. Și când aceste false elite politice încearcă să ne inducă ideea că ei ar fi niște Mesia care ar înțelege niște lucruri pe care poporul nu le înțelege, desigur, este un lucru fals.”

Europa Liberă: Și dacă deocamdată nu există această elită politică, există suficientă sărăcie. Sărăcia ar fi o scuză că nu există această cultură politică în societatea moldavă? Ce înseamnă a spune că aceasta lipsește unei populații?

Andrei Țurcanu: „Sărăcia există nu din cauza că nu există o elită politică. Sărăcia există din cauza că această zisă elită politică sau falsă elită politică este coruptă până în măduva oaselor. Deci, corupția este flagelul care ne ține în sărăcie. Corupția este flagelul care ne ține legați de est, nu mentalitatea, nu partidele pro-ruse, sau pro-estice, sau pro-vamale. Nu, nu. Corupția! Și atât timp cât va exisă această corupție, nu avem nicio șansă de integrare în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Unii s-ar întreba: dacă moldovenii sunt slabi și dezbinați, aceasta nu ar ajuta nimănui să se dea vina pe alții pentru că s-a ajuns acolo unde s-a ajuns. Trebuie să se vadă ce are de făcut fiecare pentru a schimba actuala stare de lucruri.

Andrei Țurcanu: „M-am gândit adesea și la acest aspect al lucrurilor, fiecare să își sape bine grădina proprie. Da, fiecare își sapă grădina proprie, dar vă amintiți versul cela din manualele sovietice: „Ce folos din munca mea, dacă intră în punga altuia?”. Ce folos că unul, al doilea, al treilea, 100, 1000, 2000 sau 100 de mii își fac cinstit datoria, dacă există o clasă politică, dacă există o clasă de birocrați, care strică totul, care dirijează economia, piața socială, viața economică în alte albii, în albia interesului lor personal?!”

Europa Liberă: Domnule Țurcanu, pentru a face cetățeanul puternic, el trebuie să fie înarmat. Forța cuvântului e de departe cea mai redutabilă armă astăzi.

Andrei Țurcanu: „Da, ați putea să îmi spuneți cine ar putea să dea aceste arme cetățeanului?”

Europa Liberă: Intelectualii.

Andrei Țurcanu: „Da, intelectualii, pentru aceasta ar trebui să aibă niște pârghii. Pârghiile înseamnă bani, banii sunt știți în buzunarul cui. Dacă statul ar prevedea niște fonduri pentru o presă liberă, dacă statul ar prevedea niște cursuri, pornind cu grădinița, școala, universitatea care să educe cetățeanul în spirit politic, în spiritul democrației… Dar, din păcate, nu e nimic din toate acestea.”

Europa Liberă: Și se pare că un om puternic își vede de viața proprie, nu mai pierde timp și energie cu abstracțiuni de genul societate, binele comun…

Andrei Țurcanu: „Exact așa. Pentru că, atunci când vezi că toate intențiile bune până la urmă sunt anihilate de către instituțiile care ar fi trebuit să susțină aceste intenții, ele să vină cu inițiativa unor realizări ale acestor intenții, deci, când se vede că toate aceste intenții nu au o finalitate, sigur că rămâne unica șansă de a da un sens vieții, să ari ogorul propriu.”

Europa Liberă: Bine, dar în așa fel omul ajunge să fie egoist, nu are nevoie de societate, nu are nevoie de stat, nu are nevoie de partide, de concetățeni, de lumea din jur, ce se întâmplă?

Andrei Țurcanu: „Are nevoie de toate acestea, dar fiindcă nu găsește un răspuns, nu găsește un ecou al propriilor idealuri, al propriilor viziuni, atunci care e soluția pentru dânsul?”

Europa Liberă: În cazul acesta, cum te poți aștepta de la un astfel de cetățean, de la o astfel de națiune să poată lua decizii colective, inteligente?

Andrei Țurcanu: „Mă tem să spun cuvântul care îmi vine pe limbă pentru că el ne duce la o altă fundătură. Cuvântul ar fi „o nouă revoluție”, nu cea din aprilie 2009, pentru că aceea nu a fost o revoluție, a fost o diversiune bine pregătită. O adevărată revoluție a fost cea din 1989, când s-a ajuns că s-au adunat un milion sau aproape un milion de oameni, printr-o solidarizare. Dar atunci a fost o trezire a întregului neam. Cum să ajungi la o asemenea solidarizare acum? Cred că e nevoie de multă-multă muncă.”

Europa Liberă: Lăsați să se înțeleagă că s-ar putea ca problema moldovenilor să fie că nu acționează în interes comun, că societatea moldavă e prea scindată, dezbinată, iar cetățenii sunt caracterizați mai degrabă de acest individualism despre care vorbim, decât de simț civic? Din acest punct de vedere, s-ar putea să lipsească această cultură politică despre care discutăm?

Andrei Țurcanu: „Exact. Individualismul nostru este boala noastră și este blestemul nostru…”

Europa Liberă: Și ne împăcăm cu aceasta?

Andrei Țurcanu: „Nu, nu. Vă spun: ar exista soluții, pornind cu grădinițele, să schimbăm programele școlare, să facem o presă liberă, printr-o finanțare de la buget a unei prese libere. Sunt și alte soluții, să creăm cât mai multe organizații nonguvernamentale, dar nu din acestea, căpușe, care să vegeteze, așa, pe banii cuiva, dar care să facă un apostolat național, să plece în sate, să explice oamenilor ce se întâmplă cu noi și ce se așteaptă de la ei. Din păcate, statul Republica Moldova nu prea are șanse singur să existe. Aceasta e. Și aceasta v-o spun eu, unul dintre fondatorii acestui stat, Republica Moldova.”

Europa Liberă: Ați semnat Declarația de Independență atunci, în 1992, fiind deputat în primul parlament al Moldovei independente.

Andrei Țurcanu: „Exact, da. Din păcate, lipsa tradițiilor, lipsa de solidarizare națională, civică a cetățenilor face improbabilă existența acestui stat mai departe...”

Europa Liberă: Admiteți că ar putea falimenta?

Andrei Țurcanu: „Da, foarte ușor chiar.”

Europa Liberă: Și de vină ar fi această lipsă a culturii politice?

Andrei Țurcanu: „Şi lipsa culturii politice, şi lipsa tradiţiilor pentru nişte instituţii de stat. Dumneavoastră aţi încercat să intraţi la orice primărie, la orice funcţionari din aceştia mici? Fiecare este boier la masa lui... Nu poţi să stai de vorbă pentru că în mentalitatea lor fiecare vine din comunismul sovietic.”

Europa Liberă: Există o diferenţă între cultura politică pe care ar trebui să o aibă societatea moldavă şi ceea ce e mai spre vest de Moldova?

Andrei Țurcanu: „Mai spre vest? Vreţi să spuneţi mai spre vest de România?”

Europa Liberă: România şi mai departe de România.

Andrei Țurcanu: „Există o mare diferenţă. Deşi şi România, şi mentalitatea românească este adânc contaminată de sovietism, o diferenţă există. Există totuşi acolo o conştiinţă a tradiţiilor liberale, o conştiinţă a tradiţiilor social-democrate, deşi social-democrate într-un sens viciat, după ʾ90, dar există. Există şi nişte mari posibilităţi şi realități de solidarizare a cetăţenilor. La noi, din păcate, anunţaţi, vă rog, o acţiune politică şi veți vedea câţi oameni se vor aduna, de interes naţional.”

Europa Liberă: Toată lumea se întreabă de ce lipseşte o idee naţională care ar consolida o societate atât de scindată…

Andrei Țurcanu: „Societatea e scindată la bază, cum am zis, unde există individualismul acesta accentuat, unde nu există nicio posibilitate de a transcende acest atomism al societăţii. Mai departe scindările Est-Vest, Uniunea Vamală – Uniunea Europeană ş.a.m.d. acestea sunt chestii de acum geostrategice, doctrinare, care, din păcate, cel mai adesea, sunt înţelese într-un mod unilateral.”

Europa Liberă: Şi dacă ar fi această cultură politică despre care vorbim, nu ar fi sfâşiată Moldova între Est şi Vest?

Andrei Țurcanu: „Cred că nu ar fi. Cred că ar fi o unitate mai mare pentru Vest. Ceea ce există, alternativa Uniunea Vamală, pentru bunăstare, cum zice liderul acesta cu Uniunea Vamală, se vede cu ochiul liber că acolo nici pace nu e şi nici bunăstare. Există o anumită pătură din populaţia alogenă, mai ales dintre aceşti tineri care în 20 de ani nu au văzut o perspectivă clară europeană şi acum, înclină, chiar cu elemente revoluţionare de gen Tkaciuck, către Uniunea Vamală, dar marea majoritate totuşi, cred eu, are bunul simţ ca să înţeleagă că nu Uniunea Vamală este drumul nostru...”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG