La Londra, ziaristul specialist în Islam, Jason Burke, pune intrebarea astăzi în The Guardian cum de a fost posibil ca în Franța cu servicii secrete atât de performante, doi oameni deja suspecți și „din care unul (Chérif Kouachi) fusese deja condamnat la trei ani închisoare în 2008 pentru fapte legate de terorism să se miște cu atâta ușurință și să achiziționeze arme de război".
„Morți de rîs"… Așa spune o tristă caricatură a desenatorului belgian Kroll pe prima pagină a cotidianului belgian Le Soir. Toate ziarele belgiene, atât în franceză cât și în flamandă, subliniază că Belgia, unde sunt instalate instituțiile europene și NATO și unde anul trecut a avut loc masacrul de la Muzeul evreiesc, comis in condiții similare cu cel de la Paris, tot de către un musulman francez, întors din Siria, Belgia așadar „nu cedează în fața panicii".
Tot in Le Soir, politologul francez Alexandre Adler analizează evoluțiile potențiale și pune intrebarea dacă nu cumva profețiile provocatorului scriitor și comentatpr Eric Zemmour au să se realizeze. Adler scrie că „ceea ce au căutat cei doi muslmani francezi radicalizați a fost să sape o prăpastie între populația franceză și minoritatea musulmană".
„Masacrul”, scrie Alexandre Adler, „vine în cel mai rău moment, când pamfletele anti-islam ale lui Houellebecq și Zemmour fac tiraje uriașe și când Marine Le Pen capătă capital politic pe valul ostilității și temerilor populației.”
Alte ziare mai populare nu sunt la fel de prudente. Cotidianul popular din Bruxelles La Capitale titreaza pe prima pagina: „Cabu, Wolinski, Charb… executați de barbaria islamistă."
La Repubblica, în Italia, analizează noul simbol născut: „Je suis Charlie", și scrie că ceea ce s-a întâmplat pune problema libertății, nu a satirei. „Ceea ce ar trebui să facă lumea musulmană față de această derivă este comparabil cu atitudinea stângii, în anii războiului rece, vizavi de Brigadele Roșii italiene, sau de RAF în Germania."
„Atac asupra libertății", titrează Times in Anglia și Corriere de la Sera în Italia, care publică un editorial numit: „11 septembrie al Europei".
International New York Times (INYT) scrie că „o perioadă dificilă începe acum pentru musulmani în Europa”. Dar, citându-l pe Peter Neumann, directorul de la International Center for the Study of Radicalization pe lângă King’s College in Londra, (INYT) mai scrie ca: „Acesta e un moment foarte periculos pentru societățile europene, unde păturile de localnici albi, muncitori, se simt marginalizați și detașați de elite, așa că ne îndreptăm spre un deznodământ”.
In sfârșit, din această presă paralelă care e Internetul merită menționat o postare a lui Salman Rushdie pe contul său de Twitter: „Religia este o formă medievală de non-rațiune (unreason)”, a postat Rushdie. „Satira trebuie să se aplice tuturor religiilor.”
Se pune însă întrebarea dacă nu cumva multe publicații s-au cenzurat singure în urma masacrului de la Paris. De pildă, în Danemarca, cotidianul Jyllands Posten, aflat la originea scandalului cu caricaturile lui Mahomed în urmă cu zece ani, a decis să nu preia de astă dată desene din Charlie Hebdo. La vremea aceea, insa, Charlie preluase integralitatea caricaturilor din Jyllands Posten.
La fel, nici un jurnal britanic nu a preluat desene din Charlie Hebdo.
