Linkuri accesibilitate

După modelul crizei refugiaților, agresiunea generală a Rusiei pe flancul de Est al Uniunii a pus în evidență lipsa de soluții și contradicțiile sistemului european. Vladimir Putin are, în continuare, inițiativa. Singurii adversari ai lui Putin sînt sancțiunile economice, dar asta abia după căderea catastrofală a prețului țițeiului. Cu prețuri de sub 50 de dolari pe baril, era țițeiului pare să se apropie de sfîtșit. Exploatarea gazelor de șist, scăderea consumului chinez și stagnarea economică europeană au creat un surplus uriaș pe piață și cota țițeiului s-a prăbușit. Prima victimă a fost, logic, Rusia, dependentă de veniturile din exportul de țiței și gaze, într-o măsură anormală pentru un stat cu pretenții de mare putere. Efectul e imprevizibil, dar se va face cunoscut în acest an. Exporturi rusești mai ieftine vor tenta consumatorii europeni și ar putea antrena o politică de acceptare implicită a agresiunii rusești în Ucraina. Sau, dimpotrivă, ar putea da Europei atuul necesar pentru a impune Rusiei un comportament cît de cît rațional.

Alegerile parlamentare din Estonia și alegerile prezidențiale din Polonia și Belarus au o importanță sporită de presiunile dure ale Rusiei. Poate nesocotite, alegerile din Est și, de asemenea, stabilitatea guvernamentală a Moldovei, vor conta mult într-o zonă care joacă cu independența pe masă. Două mici secvențe de cezarism își fac de cap în Ungaria și Turcia, unde Viktor Orban și Recep Erdogan au conchis că pot juca singuri împotriva tuturor și au construit sisteme de mare autoritate vecine cu tentația anti-democratică. În cazul lui Viktor Orban, marea cădere economică a Rusiei și abolirea gazoductului South Stream au temperat întrucîtva proiectele de cooperare cu regimul Putin. În schimb, Recep Erdogan e din ce în ce mai convins că poate face politică de putere regională la marginea Europei și în Orientul Mijlociu. În ambele cazuri, modelul autoritar rămîne o alternativă. Deficiențele economice și politice ale Europei nu pot decît să dea acestei variante un plus de credibilitate.

Din afara Europei, vin cîteva provocări și termene fixe care vor produce efecte în interirorul Europei. Alegerile generale din Israel vor stabili dacă politica ferm-anti-Hamas a Primului Ministru Netanyahu va continua cu sprijin popular. Reconfirmarea lui Netanyahu ar putea tempera elanul pro-palestinian al multor guverne vest-europene.

Pînă și monolitul comunist chinez trimite semnale relevante pentru Europa. Neverosimil pentru un partid leninist, facțiunile interne au fost pentru prima oară recunoscute oficial de presa de partid chineză care a dezvăluit existența a trei grupuri de putere distincte la vîrf. Comunismul chinez se apropie lent de o fază nouă în care monopolul politic intră în discuție, pornind de la tensiuni interne. E greu de crezut că tensiunile interne ale Partidului Comunist Chinez se vor derula pînă la capăt în 2015, dar primul pas a fost făcut și, de aici, pot rezulta poziții de negociere mult mai complexe în relația cu restul lumii, inclusiv cu Europa.

E greu de crezut că 2015 va fi anul finalizării marelui Acord Comerical negociat de Statele Unite și Uniunea Europeană. Însă 2015 poate fi un pas înainte sau un pas pe loc. Statele Unite se vor apropia în 2015 de alegerile prezidențiale și e de așteptat ca desemnarea candidaților Democrat și Republican să confiște anul politic. Apropierea prezidențialelor americane nu promite multă inițiativă externă în 2015. În plus, agenda internă este marcată de o dispută virulentă asupra rasismului și de contestarea militantă a autorității de stat și domină categoric percepția alegătorilor. 2015 va fi un an încărcat pentru lumea europeană. Presiuni politice și economice, interne și externe, cer un răspuns plin de curaj și viziune. Așteptarea continuă.

XS
SM
MD
LG