Coordonatoarea rezidentă ONU, Nicola Harrington Buhay, şi-a încheiat misiunea în Republica Moldova. La final de mandat, Domnia Sa a oferit un interviu în exclusivitate pentru Radio Europa Liberă. Succesoarea Doamnei Harrington-Buhay va fi Dafina Gercheva, din Bulgaria, care va sosi în Republica Moldova în februarie 2015. Discuţia cu Nicola Harrington-Buhay a pornit de la schimbările care au fost înregistrate de Republica Moldova în ultimii ani în domeniul drepturilor omului:
Nicola Harrington-Buhay: „Am observat schimbări considerabile în perioada în care m-am aflat aici. Vocea societăţii civile a devenit tot mai puternică, în ultimii ani a reuşit tot mai bine să-şi îndeplinească rolul astfel încât instituţiile statului, în colaborare cu diferite ONG-uri, să poată ajunge până la cele mai vulnerabile pături ale populaţiei, pentru a-i ajuta pe cei săraci să-şi ridice nivelul de trai.
Se văd cu ochiul liber schimbările infrastructura drumurilor. Această schimbare are, în primul rând, un impact psihologic, însă are şi o latură umană importantă: numărul persoanelor care îşi pierd viaţa în accidente rutiere, cauzate de drumurile proaste, s-a redus simţitor. Am văzut evoluţii încurajatoare în ceea ce priveşte atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în special mă refer la mortalitatea infantilă şi cea maternă. De asemenea, am observat că oamenii de aici au devenit mai uniţi, iar vocea tinerilor tot mai puternică.”
Europa Liberă: Aţi menţionat Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, obiective pe care Republica Moldova şi le-a asumat alături de alte state ale lumii. Ţara s-a angajat, între altele, până în 2015, să combată sărăcia, să asigure egalitatea gender, accesul la educaţie pentru toţi copiii. Din punctul Dvs de vedere la care dintre cele opt obiective Republica Moldova mai are de lucrat?
Nicola Harrington-Buhay: „Aş scoate în evidenţă faptul că în atingerea acestor Obiective suntem pe ultima sută de metri. Menţionez că în prezent există o discuţie internaţională privind viitoarele obiective de dezvoltare durabilă în care Republica Moldova se implică activ şi chiar va găzdui o serie de consultaţii globale aici, la Chişinău, la finele lui februarie 2015.
Însă, spuneam mai devreme, mai întâi trebuie să ducem la bun sfârşit obiectivele pe care ni le-am asumat în trecut. Din punctul nostru de vedere, sunt două domenii importante asupra cărora autorităţile şi-au îndreptat eforturile, dar care încă necesită schimbări majore.
Una se referă la persoanele afectate de virusul HIV şi tuberculoză. Am observat că acest domeniu este în strânsă legătură cu sărăcia, deci este nevoie nu doar de intervenţii la nivel de sănătate, dar şi de creşterea nivelului de trai al cetăţenilor, astfel încât aceştia, pe de o parte, să fie trataţi eficient, iar pe de altă parte, să înţeleagă că şi ei sunt responsabili de propria sănătate.
Un alt aspect important, la care aş vrea să fac referire, este participarea femeilor la viaţa politică a ţării şi asigurarea accesului lor în funcţii de conducere. În ultimii ani, a fost înregistrat un anumit progres, avem femei prezente în Executivul de la Chişinău, avem femei prezente şi în business, însă cred că niciunul dintre noi nu poate spune că suntem aproape de angajamentele pe care ni le-am asumat în faţa partenerilor occidentali.
În acest an am fost martorii unor discuţii aprinse asupra necesităţii introducerii cotelor de reprezentare pentru femeile care vor să ajungă în Parlament. Această metodă este una discutabilă, însă nu văd o altă cale prin care ar putea fi atinse schimbări majore într-un timp restrâns. Cetăţenii trebuie să vadă feţe noi în conducere, idei noi, entuziasm! Cred că toată lumea va avea de beneficiat de pe urma faptului că femeile, de rând cu bărbaţii, vor participa la viaţa economică şi politică a ţării atât la nivel local, cât şi la nivel central.”
Europa Liberă: Referindu-ne la structura actualului Parlament, nu putem spune că acesta arată diferit de precedentul la capitolul prezenţa femeilor. Numărul lor abia depăşeşte un sfert din numărul total al deputaţilor, deşi Consiliul Europei sugera că 40 la sută ar fi o cifră mulţumitoare. De fapt, ce pierde ţara dacă prezenţa femeilor în funcţii de răspundere este minoritară şi de ce, de fapt, lucrurile se schimbă atât de lent?
Nicola Harrington-Buhay: „E un subiect dezbătut aprins în mai multe ţări ale lumii: de ce femeile, pe de o parte, nu îşi doresc să ajungă în funcţii de răspundere iar, pe de altă parte, ce impedimente există în calea celor care îşi doresc acest lucru? Discutând cu femei primar le-am întrebat ce le-a determinat să meargă în politică şi să rămână în acest domeniu? Marea majoritate mi-au spus că au luat această decizie pentru că au fost încurajate şi susţinute de cei din jur. Iată de ce cred că în această ţară nu există reţele şi asociaţii de femei care ar putea livra şi ridica numărul femeilor în politică şi în funcţii de conducere.
Cred că aici un rol important îl au şi legile, mă refer în special la legea privind finanţarea partidelor, care ar putea stimula
Schimbarea gender va aduce şi schimbarea subiectelor care stau pe masa politicienilor. ...
participarea femeilor în politică. Trebuie însă să se înţeleagă că schimbarea gender va aduce şi schimbarea subiectelor care stau pe masa politicienilor. Există, de fapt, statistici clare care demonstrează că parlamentele cu mai multe femei atrag o atenţie sporită problemelor sociale, deci există o corelaţie strânsă în acest sens.
Aţi întrebat: ce are de pierdut societatea? Cred că pierde şansa de a avea viziuni diferite asupra mai multor probleme, de asemenea, pierde modele-cheie pentru întreaga societate. Am fost uimită de mai multe statistici care mi-au fost oferite recent: femeile nu votează în campania electorală pentru candidate deoarece nu văd destule femei în funcţii de lider!
De asemenea, la televizor prezenţa femeilor este de maxim 6%. Cu o asemenea statistică nu poţi schimba lucrurile! Iată de ce, societatea, mass-media, au şi ele un rol de jucat în acest sens, pentru că este şi de datoria lor să asigure vizibilitatea femeilor de rând cu bărbaţii.”
Europa Liberă: Organizaţia Naţiunilor Unite este cunoscută mai ales pentru protejarea drepturilor minorităţilor. De aproape doi ani în Republica Moldova există un Consiliu Antidiscriminare. Putem spune că, între timp, ţara devine un loc de trai mai bun pentru minorităţi?
Nicola Harrington-Buhay: „Cred ca adoptarea legii privind egalitatea de şanse a fost un pas foarte important pentru Republica Moldova. Un alt pas important a fost şi crearea Consiliului Antidiscriminare, cred că echipa creată a făcut foarte multe şi încă mai are multe de făcut, atât în privinţa bunei funcţionări a Consiliului dar şi în asistarea cît mai eficientă a persoanelor care se adresează după ajutor.
De asemenea, ne aşteptăm şi la o implicare mai activă a altor instituții ale statului în acest proces, în special în ceea ce priveşte îndeplinirea cu bună credinţă a recomandărilor venite din partea acestui Consiliu, or, la moment, ei pot veni doar cu recomandări. Însă, din punctul meu de vedere, lucrurile chiar au evoluat. Îmi amintesc de discuţiile aprinse dinaintea adoptării legii. Astăzi aceste discuţii sunt mult mai productive şi deschise. Cred că acum este momentul potrivit pentru Republica Moldova să creeze un mediu în care toată lumea este egală.”
Europa Liberă: Aş dori să ne referim acum la regiunea transnistreană a ţării, la situaţia drepturilor omului în stânga Nistrului. Într-un interviu anterior oferit postului nostru de radio, spuneaţi că nu există informaţii suficiente despre cum stau lucrurile în regiune. Astăzi se cunosc mai multe?
Nicola Harrington-Buhay: „Cu siguranţă, şi cred că cel mai important lucru e că oamenii din regiune au tot mai multă informaţie despre viaţa lor. Munca depusă în regiune de expertul ONU în drepturile omului, Thomas Hammarberg, a fost foarte preţioasă. A reuşit să livreze foarte multă informaţie despre diferite aspecte ale drepturilor omului în stânga Nistrului. Desigur, mai sunt multe de făcut în special în ceea ce priveşte problemele de gender, violenţa domestică, traficul de fiinţe umane, un aspect foarte tragic al încălcării drepturilor omului în secolul al XXI-lea, problemele ce ţin persoanele infectate cu virsul HIV, în special în ceea ce priveşte stigmatizarea acestor persoane, aici se mai adaugă şi incluziunea persoanelor cu nevoi speciale. Faptul că deja există un tablou al situaţiei din stânga Nistrului ajută autorităţile să ia deciziile corecte astfel încât investiţiile şi resursele de bani să fie canalizate în direcţia necesară.”
Europa Liberă: Deseori oamenii cred că respectarea drepturilor omului trebuie lăsată pe umerii statului. Dar cum pot contribui simplii cetăţeni la acest efort şi cum pot ajuta autorităţile inclusiv la atingerea celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului?
Nicola Harrington-Buhay: „Aţi atins un subiect pe care îl consider crucial pentru ca Republica Moldova să-şi accelereze reformele. Sunt două aspecte importante, din punctul meu de vedere, prima e dorinţa arzătoare din partea tinerei generaţii de a contribui la dezvoltarea ţării.
Lucrăm acum la un proiect alături de Centrul pentru E-guvernare, cu suportul guvernului Britanic, pentru a crea un şir de platforme on-line care ar putea să adune opiniile mai multor cetăţeni despre cum văd ei dezvoltarea ţării, care sunt problemele ce îi frământă şi cum pot fi soluţionate acestea.
Un alt aspect important îl reprezintă relaţiile interumane. Când vorbim despre drepturile omului, vorbim şi despre responsabilităţi individuale, nu doar cele care se regăsesc în anumite legi! Recent am citit o carte foarte interesantă pe care o recomand cu încredere, se numeşte „30 de lecţii pentru viaţă”. Conţine o serie de interviuri realizate de un academician cu persoane trecute de prima tinereţe. Pe majoritatea dintre interlocutori i-a întrebat ce lecţie le-ar oferi altora? Regula de aur care a fost scoasă în evidenţă a fost: „Poartă-te cu alţii aşa cum ai vrea ei să se poarte cu tine”.
