Linkuri accesibilitate

O selecție a aparițiilor lui 2014 în domeniile electronica, rock progresiv, digital-pop, world și jazz.

Există în muzica modernă artiști rock deveniți clasici care se încăpățînează să cânte, în ciuda faptului că nu mai au de spus nimic nou de multă vreme. Trupe ca Deep Purple, Rolling Stones, Black Sabbath, fac periodic turnee în care cântă aceleași și aceleași hituri celebre de când erau „pe val” în anii 1960, 70 sau 80. O notabilă excepție este Robert Plant, fostul solist vocal al lui Led Zeppelin, care n-a încetat niciodată să caute sunete noi, uneori și prin Africa. Iată de ce începem emisiunea de azi cu piesa „Arbaden (Maggie's Babby)” de pe albumul „Lullaby and... The Ceaseless Roar”, lansat de Plant și trupa sa actuală The Sensational Space Shfiters.

Gypsy Hill e o trupă de la Londra pe a cărei pagină de internet apare un logo cu o inscripție misterioasă. Misterioasă în primul rînd pentru că e în limba română; în al doilea rînd pentru că ea sună așa: „Una din cele cinci nevoi zilnice ale tale”. Ghicim cu ușurință că această a „cincea nevoie” este muzica, din moment ce cuvintele apar sub imaginea a doi oameni care cîntă la instrumente de suflat. Gypsy Hill deci cu „Afrita Hanem”, de pe albumul „Our Routes”, Va urma de „Slow Down, Sit Down and Breathe”, de pe „High Life”, unul din cele două albume lansate de Brian Eno și Karl Hyde în 2014.

Continuăm cu muzici compuse de om pentru roboți, omul fiind Tom Jenkinson, cunoscut și sub numele de Squarepusher, roboții fiind membri trupei japoneze Z-Machines. Piesa se numește „Sad Robot Goes Funny”, de pe albumul numit, cum altfel, „Music for Robots” - cu precizarea că ghitaristul are 78 de degete, iar bateristul 22 de brațe.

Roboții cântăreți ai lui Squarepusher au fost o cum nu se poate mai bună anticameră sonoră pentru jazz-ul cântat de Sebastian Spanache Trio din Timișoara pe albumul „A Pasha’s Abstinence”, în opinia mea cel mai bun album muzical al lui 2014. Piesa se numește „Bizzare Mode”.

De la Timișoara la Grensboro, Carolina de Nord acum, dar rămânem la jazz, un jazz însă căruia unii îi spun jazz metal, pentru că e combinat cu rock progresiv și heavy metal, și tot la un trio - Trioscapes, cu piesa „Stab Wounds” de pe albumul „Digital Dram Sequence”. Va urma o combinație mai neobișnuită, digital-pop și muzică progresivă: Son Lux, cu „Lost It To Trying” de pe albumul „Lanterns”

Canadianul Aaron Funk, cunoscut și sub numele de Venetian Snares, a un producător de muzici electronice care ne demonstrează că drum’n’bass, un gen eminamente electronic, poate fi interpretat și cu instrumente reale, acustice. „Shaky Sometimes”, de pe albumul „My Love is a Bulldozer”.

Încheiem emisiunea cu un admirabil duo din Cehia. Bára Kratochvílová (voce, clarinet, bass clarinet, saxofon, muzicuță, wind midicontroller și alte jucării) şi Jan Kratochvíl (voce, ghitară, banjo, loops, beatbox de bucătărie) fac împreună trupa DVA. Piesa se numește „Durango” și a apărut pe albumul „Nipomo”.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG