Linkuri accesibilitate

O fuziune extrem de rară între heavy-metal, rock progresiv și jazz.

Formula de trio saxofon-bass-tobe e una stranie, dar nu neobișnuită, pentru muzica de jazz. Ea însă cu totul neobișnuită pentru rock, și mai ales pentru heavy metal.

Iar dacă punem laolaltă jazz, rock progresiv și heavy-metal în formula saxofon - bass - tobe, obținem ceva aproape neauzit pînă acum, cel puțin aici în Europa.

Și dacă e adevărat că în America totul, cum se spune, este posibil, dăm peste Trioscapes, o trupă, doamnelor și domnilor, din America profundă, ceea ce vrea să spună că a fost înființată și activează la Greensboro, statul Carolina de Nord.

Nu e singura trupă saxofon-bass-tobe din America. Au mai fost în anii 1990 cei de la Morphine, a căror carieră s-a încheiat tragic în 1999 după ce Mark Sandman, basistul și fondatorul trupei, a încetat din viață în urma unui atac de cord în timpul unui concert în Italia.

Sînt apoi cei de la Broun Fellinis, despre care am scris la Dicționarul de sunete al Europei Libere.

Trioscapes sînt așadar Dan Briggs, bass, Walter Fancourt, flaut, saxofon tenor, și Matt Lynch, tobe și percuție.

Trupa a luat ființă în 2011 după ce Briggs, basistul unui grup de heavy metal numity Between the Burried and Me, le-a propus celorlați doi să lucreze împreună la reintepretarea unei piese clasice a trupei Mahavishnu Orchestra „Celestial Terrestrial Commuters”.

Lucrurile au mers atît de bine încît cei trei au decis să cânte în continuare împreună.

Faptul că un basist heavy metal s-a gândit să recânte una din cele mai faimoase piese jazz-rock din deceniul 7 al secolulului trecut e în sine excepțional, și explică întrucîtva ce anume cântă azi Trioscapes - o fuziune extrem de rară între heavy-metal, rock progresiv și jazz.

Noi ascultăm acum „Stab Wounds” de pe albumul „Digital Dream Sequence”, din 2014. Sînt sigur că aceia care au urechea exersată vor detecta în cântecul ăsta un „citat” instrumental bass-tobe din faimoasa piesă „Fireball” cu Deep Purple din 1971.

XS
SM
MD
LG