Linkuri accesibilitate

„La tulpina bradului, este un pat mîndru-nflorat...”


Formația model „Comorile Plaiuluiui” din Biești

Formația model „Comorile Plaiuluiui” din Biești

Interviul dimineții cu Nadejda Cucu din satul Biești, Orhei, despre tradițiile de Crăciun în Moldova de odinioară.

O ediţie specială, de sărbători, astăzi, și discutăm despre tradiţiile sărbătorilor de Iarnă cu Nadejda Cucu, din satul Bieşti, Orhei, conducător artistic al

formaţiei folclorice model „Comorile Plaiului”.

Nadejda Cucu: „Mai ţin minte acele sărbători de cândva de Crăciun, Sfântul Vasile, Boboteaza, dacă să ne referim la sărbătorile de iarnă. Prin ce se manifestau? Se manifestau prin aceea că era Crăciunul o sărbătoare mult aşteptată. Naşterea Domnului Iisus Hristos era într-adevăr o serbare, un eveniment al anului, care era pus în capul mesei.

În primul rând, se făcea o curăţenie extraordinară. Ţin minte aşa un moment, că fiecare gospodină purta două rânduri de perdele, să mă exprim în lexicul pe care l-am apucat de la mama, şi erau perdele de perioada caldă a anului şi de perioada rece. Şi iată anume la Crăciun se schimbau acele perdele, mama înfrumuseţa casa cu acele perdeluţe cusute şi ornamentate cu diferite ţesături, diferite broderii.

Apoi se făcea tăiatul porcului, care era tot un eveniment, din punct de vedere gastronomic, din care se pregăteau bucate tradiţionale. Făcea mama din ficatul de porc cighiri înveliți în prapur de porc, răcitura şi numaidecât era, ca şi acum, borş scăzut cu varză şi anume cu carne de porc.”

Europa Liberă: În acest proces participau şi copiii, dacă îmi amintesc eu bine?

Nadejda Cucu: „Da. Pentru noi era un eveniment foarte important că după ce porcul de acum era la pământ noi îndată ieşeam. Am practicat odată cum l-au pârlit și cu paie, era învelit, i s-a dat foc, după ce era negru, începeau să-l spele, să-l cureţe, ne dădeau nouă să mâncăm urechile şi coada. Era într-adevăr pentru noi ceva extraordinar, când ajungeam la sărbătoarea de Crăciun.

Dimineaţa ne aşezam cu toţii la masă, era ceva sfânt, mama aprindea candela, în casă era cald, zăpada era până aproape sub ferestre, erau ierni într-adevăr ierni. Ne aşezam cu toţii la masă, ospătam, după care, începând cu orele 10-11 începeau să vină colindători. Şi anume începeau să vină copiii, copiii mici până la şapte ani şi după, până în clasa a treia, a patra.

Aceşti colindători erau nişte copii mici, dar veneau atât de des că poarta nu se închidea, unul venea, altul ieşea. Şi se formau nişte cărăruşe bătătorite de aceşti copii, de mai mare dragul. Părinţii rar când îi mulţumeau atunci cu copeici, mai mult erau răsplătiţi sau mulţumiţi pentru vestea că s-a născut Domnul Iisus Hristos cu nuci, mere, bomboane – mama, Dumnezeu s-o odihnească, mai cocea prăjiţei, aşa le spuneam noi – cu o coptură, prăjiţei, dulciuri servea copiii. Și noi plecam, în primul rând, aşa eram instruiţi de acasă, să plecăm la nanii noştri, la vecini, numaidecât trebuia noi să onorăm casele.

Colindele? Să fiu sinceră, o colindă de la mama, peste ani, acum când a apărut o culegere de realităţi culturale de la Centrul Naţional de Creaţie Populară, colinda aceea domnul Tamazlâcaru a luat-o într-adevăr de la baştina mamei. M-a bucurat foarte mult că această colindă se află în acest patrimoniu.”

Europa Liberă: Dar ce are special această colindă? Ştiţi câteva versuri?

Nadejda Cucu: „Ţin minte şi versurile, fiindcă e ceva aparte. Noi acum când ne strângem la masă numaidecât o colindăm. Dacă îmi permiteţi şi vocea îmi permite, voi cânta o strofă.”

Europa Liberă: Vă rog din suflet.

Nadejda Cucu: „La tulpina bradului, / Nouraşi cu flori, / Este un pat mândru-nflorat, / Nouraşi cu flori. / Iar pe pat e aruncată, / Nouraşi cu flori, / O năframă mândră aleasă, / Nouraşi cu flori… E o colindă pe care nu am prea auzit-o, dar care într-adevăr este de la mama mea.”

Europa Liberă: Doamnă Nadejda, crăciuneii au şi ei o semnificaţie aparte în perioada sărbătorilor de iarnă. Pentru că atunci când mergi într-o localitate rurală, deseori vezi aceşti crăciunei la icoane ţinuţi.

Nadejda Cucu: „Foarte bine aţi remarcat. Ţin minte că niciodată noi nu am cumpărat de la magazin pâine, mama toată vremea cocea și numaidecât în cuptor, în trei-patru tăvăli erau puşi acei crăciunei în formă de opt, care erau cu coarnele dinainte puţin întoarse. Şi aceşti crăciunei, după ce erau scoşi din cuptor, erau dați cu apă cu zahăr, ca să lucească mai bine. Era într-adevăr un crăciunel pus numaidecât la icoană. În rest mama ni-i dădea nouă, fiindcă noi colindam şi casa noastră.”

Europa Liberă: Pe timpuri, vă amintiţi dumneavoastră, erau mesele la fel de pline de sărbători cum sunt astăzi?

Nadejda Cucu: „Nu. Este o diferenţă totală, o diferenţă foarte mare între mesele de cândva. Dacă pe atunci erau trei-patru feluri de bucate, la desert nu erau fructele de astăzi, tot ce se face [acum], era învârtită cu brânză de oi şi cu ulei, iată aceasta era. Ţin minte mama cocea o învârtită cu brânză de oi şi cu untură. Din bucate erau trei-patru feluri şi atât, nu se făceau atâtea salate ş.a.m.d. Şi tot era o masă copioasă pe atunci.”

Europa Liberă: Dar sărbătorile de iarnă, Crăciunul, Revelionul, Boboteaza, au legătură cu dărnicia, cu milostenia?

Nadejda Cucu: „Într-adevăr, însuși gestul, că, dacă vine cineva și te colindă: „Se poate de colindat?” - „Da, poftim”, intri în casă şi sigur că îl servești. Iar acum, deseori noi practicăm în mahala, în satul nostru, când vine cineva să te colinde şi ştii că această familie o duce mai greu, mai greu se descurcă, se practică de a i se da poate şi ceva din hăinuţe, dar mai mult în bani, fiindcă cu banul îţi poţi procura de ce ai nevoie.

Acum, nu ştiu de ce, poate suntem în zona de centru şi la centru într-adevăr nu au fost acele tradiţii cum sunt la sud şi la nord, dacă ne referim la Moldova și totuși se păstrează. Eu, împreună cu formaţia folclorică pe care o conduc, de fiecare dată, în fiecare an învăţăm colinde noi şi colindăm atât în localitate, cât şi în centrele raionale din republică.”

Europa Liberă: Tocmai aceasta vroiam să vă întreb, de aproape un sfert de secol conduceţi „Comorile Plaiului”. Cum încercaţi să reînviaţi aceste tradiţii?

Nadejda Cucu: „La noi în sat nu au fost aşa tradiţii precum în alte părţi, Malanca, Cocostârcul, Capra ş.a.m.d. Noi, deja de vreo cinci ani, avem în repertoriu obiceiul de a umbla cu Căpriţa. Dar acum puţin l-am stilizat, am făcut un mini spectacol „Ne primiţi cu Berbercuţul?”. Să zic că umblăm de la casă la casă cu aşa spectacol, nu. Se practică numai colinda şi urătura.

Înspre Sfântul Vasile se urează de sănătate, de voie bună, iar a doua zi, de Sfântul Vasile, se umblă cu semănatul, cu boabe de grâu, porumb ş.a.m.d., seamănă casa şi le urează la mulţi ani cu sănătate.”

Europa Liberă: Din punctul dumneavoastră de vedere, şi e adevărat, în multe părţi ale republicii nu se prea ţin tradiţiile, ce se pierde, ce pierde un popor atunci când îşi pierde aceste obiceiuri şi tradiţii?

Nadejda Cucu: „Foarte mult pierdem atunci când pierdem tradiţiile şi obiceiurile. Fiindcă prin tradiţie, prin obiceiuri noi ne regăsim, ne avem înșiși pe noi. Eu nu-mi închipui o familie sau o sărbătoare fără ceea ce am învăţat de la mama. Ca atare, se păstrează obiceiurile, poate nu sunt atât de văzute în ochii lumii sau atât de mult evidenţiate, dar ele totuşi se păstrează, nucleul acesta este.

Drept că în ultimul timp, nu mă apuc să judec, să fiu judecător prea aspru, dar poate de unde a apărut în lume mai mult înfumurarea, noi suntem un popor muncitor, un popor bun, oameni cu suflete mari, dar ceva parcă se pierde... Însă ne străduim, în măsura posibilităţilor, prin evoluările cu formaţiile folclorice, cu un teatru dramatic, cu un cor popular.

E o perioadă poate de trecere, poate cu îmbunătăţirea condiţiilor de trai, poate cu modernizarea la ziua de astăzi, pe aceasta eu dau vina, nu ştiu de ce. Poate nu sunt corectă, nu vreau să insist asupra punctului meu de vedere, dar aceasta cred că este.”

Europa Liberă: Ţineţi cumva legătură şi cu asociaţiile moldovenilor din afara ţării, astfel încât să se păstreze poate şi acolo, în comunităţile lor, tradiţiile de acasă?

Nadejda Cucu: „Chiar anul trecut, în octombrie, şi anul acesta, în martie, am avut două deplasări în Italia, unde am prezentat dansul nostru folcloric, Coasa şi Șaierul, şi, desigur, cântecele noastre moldoveneşti, folclorul nostru din sat. Am adunat o bună parte din moldovenii aflaţi în Italia la acel moment, a fost un spectacol extraordinar, un festival Colore le Monde, unde au venit toţi pământenii noştri şi tare mult s-au bucurat, au spus că s-au văzut acasă în câteva ore, s-au văzut acasă, la baştină, prin ceea ce le-am prezentat noi, prin dansurile noastre şi cântecele noastre.”

Europa Liberă: Doamnă Nadejda, vă mulţumesc mult pentru acest interviu şi la final vă spun să aveţi sărbători frumoase.

Nadejda Cucu: „Eu vă mulţumesc frumos. Și doresc la toată lumea pace în suflet, să aibă un an rodnic, ca într-adevăr lumina lui Iisus Hristos să lumineze în toate casele.”

XS
SM
MD
LG