Linkuri accesibilitate

Au venit ăștia tineri, au dat de pământ cu șabloanele, cu limba de lemn, cu caii verzi ideologici de pe pereți, și cântă al naibii de viu și de bine.

Eu cred că fiecare dintre cei pentru care muzica este fundamentul abstract al propriei lor ființe are un sunet primordial. Unul auzit, poate mai mult ghicit în anii copilăriei, în perioada de început a dezvoltării personalității, un sunet în cele din urmă ascultat, pe măsură ce modul de a auzi muzica se maturizează și devine ascultare asumată, cu referințe culturale care dau concretețe de formă artistică savurată sunetului muzical.

Indiferent de straturile de informație și plăcere care se adună pe măsură ce înaintezi în vîrstă și asculți muzici din ce în ce mai diverse, acel sunet primordial (diferit, cred eu, pentru fiecare din iubitorii de muzică în parte) rămâne cumva același, indiferent de gen, formă sau stil.

Din 1970 încoace, când aveam 11 ani, pentru mine sunetul acesta primordial a fost dat de liniile melodice create de tobe și de ghitările bas din muzicile pe care Cornel Chiriac le trimitea pe unde scurte în România de la Radio Europa Liberă la începutul anilor 1970.

N-am să înșir aici nume de trupe, ar fi prea lung șirul, am să spun doar că e vorba de ceva la întretăierea dintre jazz, blues și rock, așa cum se poate auzi în ultima perioadă de existență a trupei Cream, sau la Jimi Hendrix, sau la Soft Machine, sau în toate albumele lui Frank Zappa.

Am dat recent peste acest sunet primordial pentru mine urmând sugestia unui amic de la Cluj, Alex Moldovan, care ține un blog intitulat Bicicleta Galbenă, traduce literatură anglo-saxonă și scrie cărți pentru copii.

Trupa se numește Loungerie II, a luat ființă în 2011, cred că la București (în orice caz albumul „Devaro”, din 2013, e înregistrat acolo) și din ea fac parte Andreea Tincea - voce, Cătăling Lungu - ghitări, trompetă, claviaturi, Dan Boeriu - bass, Daniel Iliescu - tobe și Dan Mochiu - ghitări.

N-am să mai spun decît că Loungerie II este unul din cele cîteva zeci de nume care dovedesc că ceva minunat se întîmplă în cultura română de azi: au venit ăștia tineri, au dat de pământ cu șabloanele, cu limba de lemn, cu caii verzi ideologici de pe pereți, și cântă al naibii de viu și de bine.

XS
SM
MD
LG