Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei primarul Anatolie Vîntu (Boșcana) și sociologul Andrei Dumbrăveanu.

Anul care trece în istorie a reușit, în ciuda aparențelor, să confirme pe deplin toate virtuțile, dar și toate defectele societății moldave. Un bilanț al anului 2014 încercăm să facem la acest sfârșit de săptămână.

Am auzit mai multe voci care spun că societatea moldavă duce lipsă de talente politice. Și nu e vorba de oameni cu darul vorbirii în public, ci de persoane capabile să gândească în deplină uitare de sine la interesul național. Și, dacă cei din vârful puterii își amintesc de nevoile cetățeanului o dată la patru ani, lumea constată o prăbușire a sentimentului de fericire. Aceasta am aflat de la mai mulți locuitori întâlniți ocazional pe străzile din orașul Edineț.

„Dacă ai bani, eşti fericit.”

„Eu nu aş socoti că banii aduc fericirea. Fericirea, sănătatea cu bani nu le cumperi.”

„Banii aduc fericire în cazul când un om este bolnav. Omul este fericit, dacă are bani şi îşi poate vindeca aproapele. Aduc banii fericire în multe condiţii, dar nu am putea reduce fericirea numai la bani.”

„Aş fi fericită, dacă aş avea bani mulţi. Mi-aş cumpăra mâncare, că mănânc numai pâine goală.”

„Depinde totul de bani. Nici nu putem să răsuflăm fără ei.”

„Uneori nu aduc banii fericirea. Dacă sunt mulţi bani, atunci uită şi de familie, şi de copii. Mulţi bani tot nu e bine.”

„Banii fericire nu aduc. Banii sunt necesari numai pentru cele strict necesare.”

„Aduc, desigur. Fără bani nu poţi să trăieşti.”

„Banii nu aduc fericirea. Ei mai degrabă destramă.”

„Dacă este sănătate şi bani vor fi, îi vom câştiga.”

„Lăcomia de bani prea îţi încarcă programul şi nu ai timp să te bucuri de familie, să te bucuri de copii, să te bucuri de fiecare moment pe care îl treci în viaţă.”

„Счастье берется от того что тебя окружает и кто командует, и кто руководит городом. Вот это счастье.”

„Счастье это тогда когда есть деньги, когда есть здоровье, когда есть хорошие взаимоотношения в семье. Вот это счастье. Я не могу себя определить я счастливый или несчастливый, среднее что-то такое между счастьем и несчастьем.”

La Edineț

La Edineț

„Fericirea e să ai familie, să ai un acoperiş deasupra capului, să ai surori, fraţi cu care să te împaci bine şi un post de lucru care să-ţi asigure un trai decent.”

„Este sănătate, ai copii sănătoşi deja eşti fericit. Totul depinde de însăşi omul cum îşi face fericirea.”

„Am fost fericită când am născut un copil. Am fost fericită când am avut un succes în plan profesional. Am fost fericită când am avut o veste bună de la o prietenă, de la o rudă. Familia este o fericire. Există copii, există părinţii, un neam, un plai.”

„În lume moldovenii sunt cei mai nefericiţi. Fiindcă avem mai mulţi prezidenți aici şi toți se mănâncă unul pe altul.”

„Nu aş spune că sunt fericit. Ce înseamnă fericire? Un trai frumos.”

„Nu sunt prea fericită. Am divorţat.”

„Sunt fericită, mulţumesc. Sunt fericită că exist. Fericită că am mâini, picioare. Sunt fericită că am trei copii.”

„Eu nu sunt fericită. Eu numai plâng. Trăiesc împreună cu copiii. Le tot dau, dar ei tot cer de la mine, ginerele mă alungă. Nu sunt fericită deloc. E mare mişelie.”

„Deloc nu sunt fericită. Nici nu vreau să vorbesc. Nu sunt nici norocoasă, nici fericită.”

„Nu am ce mânca azi. Băiatul caută pe la gunoişte. Lumea aruncă de rău, dar el strânge de bun. Mă enervez cu viaţa asta. E greu.”

„Când primesc pensia, îmi pare că sunt cea mai fericită. Dar la sfârşitul lunii sunt scârbită, nu îmi ajunge şi strâng bănuţ cu bănuţ pentru măcar o pâine.”

„E foarte scump gazul, lumina.”

„Nu suntem fericiţi. Muncim, salariul e mic, viaţa e scumpă.”

„Un cârd de „fericire” în ziua de azi. Nu poţi cumpăra nimic cu aşa preţuri. Ori Dumnezeu s-a dus de acasă şi l-a trimis pe michiduţă stăpân. Nu ştiu cu viaţa noastră...”

„Fericire nu prea am. Am doi copii şi ambii au fost nevoiţi să plece peste hotare. Îmi cresc singură nepoţica. Mă chinui, nu ştiu ce-i fericirea, îmi sună, spun că au greutăţi, plâng. Aici copilul, întâmplări. E grea viaţa.”

„Nici nu am cuvinte să spun că sunt fericită.”

„Nu cred că fericirea durează continuu. Fericirea este o clipă, un moment. Îl trăieşti şi atât, ca durerea. A fi optimist – aspiri spre fericire. A fi pesimist – ratezi fericirea.”

***

Anul 2014 a fost unul dificil din punct de vedere economic și financiar, însă, cu toate acestea, a avut și câteva realizări semnificative pentru comunitate și pentru sătenii din Boșcana, spune primarul Anatolie Vîntu, dar îi lasă pe localnici să judece dacă s-a întâmplat ceva sau nu.

Anatolie Vîntu: „Ca edil, m-am străduit să atrag cât mai multe investiţii pentru comuna Boşcana sau să iniţiez alte investiţii care urmează să dea roade în anii următori.”

Europa Liberă: Proiectele sunt salvarea comunităţii?

Anatolie Vîntu: „Evident că da. Noi putem da o perspectivă şi comunităţii. Prin proiecte putem realiza chestiuni durabile, ce ţin de bunăstarea populaţiei, crearea de servicii sau îmbunătăţirea servicii publice pentru populaţie – apeducte, iluminare.”

Europa Liberă: Într-un cuvânt, infrastructura o îmbunătăţiţi în baza atragerii acestor fonduri din partea donatorilor străini?

Anatolie Vîntu: „Infrastructura, dar şi dotarea instituţiilor publice, grădiniţă, liceu, casa de cultură, amenajarea teritoriului.”

Europa Liberă: Domnule primar, lăsaţi să se înţeleagă că din bugetul statului nu poţi acoperi necesităţile satului?

Anatolie Vîntu: „Avem bugetul public al comunei şi avem bugetul de stat, de unde se efectuează transferuri cu destinaţie specială. S-au efectuat şi cred că se vor efectua sau încă nu transferuri cu destinaţie specială pentru construcţii şi reparaţii capitale. Prin Fondul Rutier am putut să reparăm o porţiune de drum, măcar în variantă albă, deşi, evident, şi eu ca primar, şi populaţia dorea chiar stratul de asfalt pe drum, dar aceasta a fost posibil. Chiar şi noi am adăugat la investiţia pe care am primit-o din Fondul Rutier. Adică, se preconiza un drum cu lăţimea de cinci metri, am spus că minimum şase metri, fiindcă e drum comunal. Şi am fost nevoiţi să mai contribuim şi noi cu resurse proprii. De unde puteam, de unde nu puteam, au mai fost privatizări care au salvat situaţia. Avem un drum de o lăţime acceptabilă.”

Europa Liberă: Dacă s-ar iniţia mai multe afaceri în mediul rural, haznaua ar fi mai plină?

Anatolie Vîntu: „Da, ar fi mai plină. Persoana devenind proprietară a unui teren care a fost public, dar l-a privatizat prin licitaţie publică, deja este un teren care se impozitează. Persoana în cauză, investitorul, pe lângă faptul că achită impozit funciar pentru a-şi face afacerea, ridicând construcţia, achită şi impozit pe bunurile imobiliare. În afară de aceasta achită taxe locale pentru amenajarea teritoriului, pentru amplasarea unităţii de comerţ sau prestări servicii.”

Europa Liberă: Dar mai există persoane fizice, juridice care se eschivează să facă defalcări în buget, să plătească impozite, taxe locale?

Anatolie Vîntu: „Putem vorbi în aşa caz despre persoane care, de facto, practică activitate de întreprinzător, dar nu s-au înregistrat în această calitate și astfel ei se și eschivează de a contribui la bugetul local. Avem fenomenul când agenţii economici un pic rămân surprinşi de faptul că poate mult trebuie să contribuie la bugetul local. Dar în comuna Boşcana avem taxe chiar mai mult decât rezonabile şi se achită cu întârziere, dar totuși se achită în bugetul local, deşi an de an ni se solicită să mai micşorăm taxele.”

Europa Liberă: De la 1 ianuarie 2015 intră în vigoare Legea privind finanţele publice locale. Primarii au vorbit atât de mult că v-au fost legate mâinile, că cei de la centru nu vroiau să vă dea această libertate financiară. Pe de altă parte, de la mulţi dintre omologii dumneavoastră aflu că ar exista localităţi care nu se vor putea descurca cu propriile mijloace financiare.

Anatolie Vîntu: „Din câte cunosc, se instituie şi un fond de risc pentru compensarea unor riscuri ale respectivei reforme. Şi într-un an de activitate se va face o analiză de rigoare şi se va vedea într-adevăr care primării sunt perdante şi care necesită inevitabil a fi comasate cu alte primării. Dar nu putem să riscăm pe contul unor primării care au sorţi de izbândă, din cauza unor două-trei care se vor pierde. Să vedem cine va câştiga mai mult. Eu înţeleg că în anumite sate, unde există 500-800 de locuitori, pe la nordul sau sudul Moldovei, ele vor pierde.”

Europa Liberă: Şi aceasta va duce la o reformă teritorial-administrativă?

La Boșcana

La Boșcana

Anatolie Vîntu: „Noi nu vrem să fim egali în sărăcie. Ar fi bine să fie stimulate performanţele fiecărui edil local. Dacă un edil numai aşteaptă să-i vină de la stat bani şi e mulţumit că are doar un bar în sat, are o casă de cultură, populaţia mai mult nu cere şi cu siguranţă îl va mai alege încă o dată în funcţia în cauză, alt primar vrea mai mult, umblă, aleargă, bate la uşi, chiar intră în litigii pentru a dobândi, pentru a institui, pentru a deschide noi servicii, pentru a aduce investitori, pentru a include în circuitul economic anumite terenuri, pentru a răzbate la anumite fonduri. De pildă, primarul X vrea mai mult să atragă din diferite surse fonduri pentru investiţii locale. Eu contribui ca Boşcana să fie în continuare o comună viabilă, în stare să se autoguverneze, iar alt primar, de pildă, stă şi aşteaptă să-i vină doar de la stat.”

Europa Liberă: Domnule Vîntu, se atenuează sărăcia în mediul rural? Cum se scapă de sărăcie la sat?

Anatolie Vîntu: „E o întrebare dificilă. Sărăcia totuşi persistă.”

Europa Liberă: Cine sunt cei săraci? De ce au rămas să trăiască în sărăcie?

Anatolie Vîntu: „Săraci sunt şomerii, persoanele care nu pot să-şi găsească un loc de muncă fie în sat, fie la oraş şi au luat calea pribegiei. Săraci sunt bătrânii care au ajuns cu o pensie mizeră. Aceştia sunt săracii. Sărace mai sunt şi persoanele care din vina lor au păcatul leneviei şi se complac în sărăcie. Dar avem şi săracii sinceri, săracii care sunt din cauza statului, persoane care au pensie mică şi ajung la limită, la pragul subzistenţei.”

Europa Liberă: Mai sunt mulţi cei care cred că statul e dator să facă, primăria e datoare să ajute, primarul trebuie să rezolve?

Anatolie Vîntu: „În fiecare zi avem persoane care vin, cer şi gândesc că primarul trebuie să le măture pe lângă poartă, trebuie să le sufle în borş.”

Europa Liberă: Şi de ce această mentalitate păguboasă?

Anatolie Vîntu: „Deoarece persoanele în cauză au fost învăţate doar să li se dea. Societate paternalistă – este tata care dă. Lumea înţelege că noi trebuie să le dăm peştele. Dar, de fapt, noi trebuie să le dăm undiţa.”

Europa Liberă: Vă reuşeşte să daţi undiţa? Undiţa însemnând să creaţi locuri de muncă, aceste locuri de muncă să fie şi bine plătite, să-i întoarceţi pe cei care au plecat să câştige bucata de pâine peste hotare.

Anatolie Vîntu: „Avem, de exemplu, originari din comuna Boşcana care au afaceri în Chişinău. Şi aceste persoane doresc să procure terenuri, în vederea deschiderii unor afaceri în domeniul agriculturii sau chiar în domeniul producerii. Şi eu tot caut să conving consilierii locali să scoatem la licitaţie terenuri, fiindcă stau pământuri pârloagă, nu se

Nu e rezonabil să rămână pământul pârloagă...

impozitează, nu avem niciun venit de la acestea. Pentru capetele de vite care sunt ne ajung păşunile pe care le avem. Nu e rezonabil să rămână pământul pârloagă. Este o aşa şansă – să includem în circuitul economic un teren, scoţându-l la licitaţie, persoana îl procură prin licitaţie publică, devine proprietar, achită impozite, angajează forţă de muncă din localitate. Iată aşa eu văd rezolvarea problemelor. Şi atunci vom veni şi în întâmpinarea oamenilor, vor avea ocazia să activeze în localitate în domeniul agriculturii, vor avea pachet social. Vectorul european îl promovez.”

Europa Liberă: A propos, încotro trebuia să meargă Moldova? De ce s-a scindat şi mai tare societatea, ţinând cont de vectorul politicii externe?

Anatolie Vîntu: „Am spus și consătenilor că promovez vectorul integrării europene, este un vector care pentru noi este o salvare.”

Europa Liberă: În ce ar consta această salvare?

Anatolie Vîntu: „Se va duce o luptă mai concretă contra corupţiei. Acesta este marele deziderat, este marele obiectiv al nostru, al populaţiei.”

Europa Liberă: Deocamdată e marele păcat al societăţii şi al politicienilor.

Anatolie Vîntu: „Lumea a văzut la televizor în ultimii trei ani mai mult declaraţii tăioase, show-uri, războaie, scindări. Lumea cu aceasta s-a „delectat”, dar au rămas la acelaşi nivel de trai. Acum nu mai încălzeşte pe nimeni că X se sfădeşte cu Y, care deţin funcţii înalte în stat. Mă rog, lumea se amuză, lumea îşi pune mâinile în cap, dar, vorba ceea, până nu munceşti tu, nu îţi pune nimeni în torbă. Deci, mesajul anticorupţie a fost unul proeminent la aceste alegeri. Lumea, da, a apreciat faptul că se mai repară drumuri în republică, că mai vin surse de finanţare de peste hotare, ceva se mai face în localitate. Dar, cum au spus şi ei, ar fi bine să fie mai puţină hoţie. Pentru că, dacă te duci cu o problemă la procuratură, la judecătorie, lumea e conştientă că acela care a plătit are deja dreptatea în buzunar.”

Europa Liberă: Vorbeam despre această divizare între acei care îmbrăţişează opţiunea pro-Est şi cei care sunt pro-Vest, pentru integrarea europeană, alţii pentru integrarea în Uniunii Vamală. De ce ar trebui cu aceasta să trăiască simplul cetăţean?

Anatolie Vîntu: „Aici sunt câteva cauze. În primul rând, sunt cei care puţin cunosc ce reprezintă Comunitatea Europeană, au fost educaţi în perioada sovietică, nu concep să admită un alt nivel de trai, alt fel de gândire.”

Europa Liberă: Dar toţi îşi doresc un trai mai bun.

Anatolie Vîntu: „Deşi au rude în Italia, în Portugalia, în Franţa, dar totuşi erau deprinşi cum era pe timpul Uniunii Sovietice, aveau loc de muncă garantat, este partidul care hotărăşte totul, când are nevoie îi pune în oală şi Rusia e salvarea noastră şi cu gazul, şi cu forţa de muncă, şi cu toate. Unii din comunitate aşa gândesc. Având, de pildă, loc de muncă în Rusia, nu ştim cât de sigur, dar avându-l, din comunitate socoate că mai bine e cu Rusia.”

Europa Liberă: Şi atunci cine pe cine trebuie să convingă? De ce să convingă?

La Boșcana

La Boșcana

Anatolie Vîntu: „Eu consider că ar trebui o mai largă comunicare. Chiar liderii de partide politice dominante au recunoscut că au comunicat puţin cu populaţia. Eu, de exemplu, ca primar, informez populaţia, le spun ce prezintă comunitatea europeană, ce avantaje sunt. Lumea ascultă primarul, dar ştie că este cineva acolo care este motorul în asemenea proces, liderii partidelor politice. Ar trebui mai dese întâlniri cu populaţia, nu doar în campania electorală.”

Europa Liberă: Dar interesul cetăţeanului se intersectează cu interesul politicianului? Sau invers, cei de la guvernare trăiesc cu problemele cotidiene ale omului simplu?

Anatolie Vîntu: „Nu în totalitate. Guvernanţii nu au ţinut cont de priorităţile populaţiei. Pentru aceasta au şi fost pedepsiţi la actualele alegeri parlamentare. Dar li s-a mai dat o şansă. Şi această şansă, cum a spus premierul Iurie Leancă, această situaţie obligă la reforme. Altfel, cetăţeanul va prefera oricare altă culoare, dar să nu fie minţit. Ca într-o familie, sărăcia încă nu desparte cuplul, dar minciuna deja desparte.”

Europa Liberă: Şi aşteptările de la 2015 care vă sunt?

Anatolie Vîntu: „Aş dori să finalizez proiectele pe care le-am iniţiat şi să deschid un alt proiect de perspectivă. Am proiect de iluminare a străzii principale, să iniţiez proiectul cu un apeduct, să amenajez parcul, trotuare, să finalizez reparaţia casei de cultură, să încep reparaţia la primărie, să modernizăm populaţia, să modernizăm instituţiile.”

Europa Liberă: Se implică cetăţeanul în actul decizional?

Anatolie Vîntu: „Este firesc să-i punem la contribuţie pe locuitori, pentru că de aici vine şi sentimentul de preţuire. Ştie că a contribuit, dacă nu cu bani cu muncă, cu sudoare şi, în caz când cineva merge şi deteriorează drumul, el intervine imediat, fiindcă ştie că el a acolo a investit şi îl doare personal. Dar când ştie că acolo a făcut numai primarul „dă să stricăm că nu e al nostruʾ.”

Europa Liberă: Ce legi trebuie să elaboreze noul Parlament?

Anatolie Vîntu: „De trei ani aştept amendarea Codului funciar, ca administraţia publică locală să aibă posibilitatea să schimbe destinaţia terenurilor. Aşteptăm să ne fie conferit dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.”

Europa Liberă: Aveţi toată încrederea că sunt persoanele cele mai avizate care pot îmbunătăţi legea? Ne referim la deputaţi, cărora li se mai spune şi slugile poporului.

Anatolie Vîntu: „Noi putem spune următoarele. Poporul întotdeauna are dreptate, lucrăm cu aceea ce a ales poporul. Dar vreau să reiterez că actualii aleşi ai poporului în Legislativ sunt obligaţi să facă reforme. Adică vrem mai puţine show-uri şi mai multe realizări să fie aduse la cunoştinţă – uitaţi-vă s-a adoptat cutare lege, s-au sancţionat doi judecători, trei procurori, un notar public, un viceministru, un ministru, un deputat, de ce nu?, fie şi preşedintele ţării.

Toţi suntem egali în faţa legii. Menţionez în acest context că îi

Poporul trebuie să aibă sentimentul că dreptatea este una cinstită, adică este o dreptate la care poate ajunge,...

convingeam pe locuitorii comunei Boşcana că ar fi bine cu vectorul european, le spuneam că în Europa legile se respectă. Poporul trebuie să aibă sentimentul că dreptatea este una cinstită, adică este o dreptate la care poate ajunge, să ştie că el nu degeaba va merge în instanţa de judecată, ştiind că va fi tratat cu respect şi va avea sorţi de izbândă, că probele sale vor fi luate în considerare. Eu rămân totuşi optimist în faptul că se va pune în aplicare Acordul de Asociere.”

***

Alegerile parlamentare și demisiile ministeriale au făcut parte din tabloul pestriț al anului politic 2014, un an cât patru, spun experții, un an cu o agendă plină de evenimente care au marcat cursul istoric al Moldovei. Este și părerea sociologului Andrei Dumbrăveanu.

Andrei Dumbrăveanu: „2014 a fost anul deciziilor politice. Or a lua decizii politice înseamnă a lua decizii pentru putere. Republica Moldova astăzi este un stat nou. Şi ce face un tânăr când ajunge la 23 de ani? El crede că toată lumea este a lui şi uită de responsabilităţi. Iată şi democraţia noastră, care are foarte multe libertăţi, eu glumesc din când în când şi spun că sunt şase grade de libertate, un corp în spaţiu are şase grade de libertate. Iată noi avem şase grade de libertate, adică nu suntem priponiţi în faţa unor responsabilităţi şi începem să călcăm uneori prin străchini şi ne mai întoarcem înapoi. Aceasta este democraţia în Republica Moldova astăzi.”

Europa Liberă: De ce după 23 de ani de independență despre Moldova şi cetăţenii ei se zice că ar fi două lumi paralele – lumea bogaţilor, lumea săracilor; lumea celor fericiţi şi a celor necăjiţi?

Andrei Dumbrăveanu: „Nu sunt două lumi paralele. Pentru a fi două lumi paralele înseamnă a avea două straturi mari. Dar noi avem un strat mic-mic de 2% de oligarhi, doi la sută sunt cei care nu duc lipsuri. Am făcut cercetări în cadrul Academiei de Ştiinţe, avem un proiect instituţional finanţat de guvern, l-am terminat în anul care s-a scurs, în 2014, patru ani de cercetări, ca să se dovedească, cum de altfel se autopoziţionează oamenii când îi întrebăm pe teren în focus-grup sau facem cercetări prin anchetare, și ce se întâmplă?

Circa 2% consideră că nu duc lipsuri, pot să-şi procure tot ce doresc, pot să trăiască aşa cum doresc ei. Restul, în mare parte, circa 70%, duc lipsuri limitate sau lipsuri totale. Iată cu lipsuri totale noi avem undeva 12% din populaţie. Vă dați seama, e un segment foarte mare. Dincolo de pragul sărăciei, sunt şase la sută. Cum pot fi două lumi paralele? Există, de fapt, o lume mică-mică, care stă în vârf şi o lume mare-mare care o înconjoară pe aceasta mică.”

Europa Liberă: Şi nu se intersectează interesele politicului cu ale cetăţeanului? Ale cetăţeanului cu ale politicianului?

Andrei Dumbrăveanu: „Nu vedeţi ce se întâmplă, cât de bine se intersectează interesele oligarhului politic? Pentru că noi am creat toate condiţiile favorabile pentru dezvoltarea oligarhică.”

Europa Liberă: Domnul procuror mi-a zic că nici nu există o asemenea noţiune, de oligarhie, în vreo normă legală.

Andrei Dumbrăveanu: „Când vorbim de jurişti, mai bine să nu vorbim.”

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi vorbit despre oligarhie.

Andrei Dumbrăveanu: „Da.”

Europa Liberă: S-ar părea că moldoveanul are o repulsie când aude despre aceste termen. Iar pe de altă parte, tot aceşti oligarhi rămân să conducă cu Republica Moldova.

Andrei Dumbrăveanu: „Pentru că moldovenii nu ştiu ce e aceasta. A fost un partid care scria „Vom construi viitorul fără oligarhi”, ceva de felul acesta şi am râs. Omul de rând habar nu are ce înseamnă oligarh.”

Europa Liberă: Când se suprapun interesele politicianului cu cele ale cetăţeanului?

Andrei Dumbrăveanu: „Atunci când are nevoie de votul cetăţeanului. Atunci când vine la cetăţean şi este gata clasa politică să-i facă orice cetăţeanului, în cuvinte bineînţeles. Am văzut, și au trecut în Parlament, care râneau baliga de la vacă, care se duceau şi aduceau apă, care se duceau şi tăiau lemne, politicienii vroiau să fie în rând cu poporul, să-l simtă. Vai de mine! Un spectacol foarte ieftin şi, cred, nu prea a prins. Dar iată atunci se suprapun interesele, atunci ne aducem aminte că noi, oligarhii, tot de la coada vacii venim. Noi, oligarhii, vrem să ne mai aducem aminte cine ne-au fost părinţii, cine ne-au fost buneii şi ne ducem, şi mai venim şi vorbim cu ei. În mare parte, însă vrem să ne îngrădim.

De ce politicul s-a contopit cu economicul şi de multe ori economicul, o clasă foarte îngustă – fini, nepoţi, naşi, care toţi împreună au capital, au băncile lor – pentru ca să le apere. Ei sunt conştienţi că poate veni o zi şi poate veni adevărata putere, care înseamnă dictatura legii şi atunci ar putea să rămână fără ceea ce au furat. Ceea ce se întâmplă de fapt, să vedem nu departe, trecem Prutul, protestul a fost pentru democraţie, pentru dreptul la vot şi împotriva tâlhăriei, împotriva jafului. Şi cred că mulţi dintre ei, şi la noi, astăzi dorm şi nu pot dormi liniştiţi.”

Europa Liberă: Guvernarea are menirea să rezolve problemele cetăţeanului, problemele naţiunii. Care ar fi cele mai mari trei probleme cu care se confruntă astăzi Moldova şi cetăţenii ei?

Andrei Dumbrăveanu: „În primul şi în primul rând eu vorbesc din ceea ce a făcut Asociaţia Sociologilor şi Demografilor pe parcursul acestui an, factorul cercetări. Cetăţeanul vrea să lupte cu hoţii şi bandiţii. Cetăţeanul vrea să lupte cu corupţia, pentru că astăzi un corupt poate să-l substituie pe alt corupt, în capul mesei să fie legea. Lumea aceasta vrea, în primul şi în primul rând. În al doilea rând, să facem Europa la noi acasă.”

Europa Liberă: Şi cum se edifică această Europă aici, în Moldova?

Andrei Dumbrăveanu: „Avem oameni care ştiu să muncească. Avem oameni despre care aţi vorbit şi dumneavoastră nu o dată la postul de radio. Însă ei sunt unităţi. S-au întors acasă, au făcut economii, din economiile pe care le-au făcut acolo au dezvoltat aici o producere, au deschis locuri de muncă.”

Europa Liberă: Vă referiţi la reprezentanţii diasporei?

Andrei Dumbrăveanu: „Da. Reprezentanţii diasporei, din păcate, însă nu au găsit tot sprijinul necesar aici. Deci, politicienii uită de ceea ce promit, măcar trei lucruri: să respectăm legea, să oprim corupţia şi să le creăm oamenilor condiţii ca să muncească.”

Europa Liberă: Lăsaţi să se înţeleagă că nu ar exista pătura de mijloc a societăţii, care ar fi motorul dezvoltării economice?

Andrei Dumbrăveanu: „E foarte mică. Noi vorbim de stratul de mijloc. Se vorbeşte de asigurarea condiţiilor de mobilitate socială din stratul de jos, de la cei săraci să poţi ajunge în stratul de mijloc. Se poate ajunge prin mai multe căi: sau prin războaie, şi atunci foarte repede selecţia este naturală şi se ajunge, sau pe cale evolutivă, dar asigurată de cadrul educaţional şi învăţământ.

A propos, avem Codul Educaţiei. De altfel, este un cod bun, un cod care vine exact peste 150 de ani de la Legea instruirii publice din România. A fost o lege la 1864, o lege care spunea în felul următor: învăţământul obligatoriu, satele care au 40 sau mai mult de 40 de copii, în mod obligatoriu să-şi deschidă şcoală. 17% din produsul intern brut atunci s-a dat pentru învăţământ, să se creeze clasa de mijloc, care prin învăţământ se creează... Astăzi noi am început, prin Codul Educaţiei, să facem o reformă serioasă, şi avem un ministru mare, puternic în fruntea învăţământului.”

Europa Liberă: Un om potrivit la locul potrivit?

Andrei Dumbrăveanu: „Un om potrivit, cred, la locul potrivit. Un ministru, Maia Sandu, care pe cât este de plăpândă şi firavă, pe atât este de puternică şi carismatică. Şi se reuşeşte. De aici trebuie să pornim toate celelalte.”

Europa Liberă: De ce se mai lasă această impresie că, chipurile, occidentalilor le-ar trebui reformele pe care să le promoveze guvernarea de la Chişinău? Și de ce nu e atât de luptător, protestatar cetăţeanul de aici, pe interior?

Andrei Dumbrăveanu: „Cetăţeanul nostru vine dintr-o epocă când i s-au adus toate şi spunea: „De la Moscova ni se va da”. Te duceai cu două canistre de Portwein şi te întorceai cu patru maşini. Supraplan, suprafonduri.”

Europa Liberă: Dar nu e o scuză că tot se dă vina pe această mentalitate păguboasă?

Andrei Dumbrăveanu: „Nu e o scuză, modul de gândire. Şi, într-adevăr, vorbiţi de o mentalitate, mentalitatea se formează timp de secole. Noi am reuşit timp de 70 de ani să creăm un mod de gândire. Vorbesc de poate chiar 50 de ani, din 1940 până în 1990, un mod de gândire nou – homo soveticus. Şi modul acesta de gândire încă mai persistă. Cei care în anii ʾ90 aveau 50 de ani acum au 70. Cei care anii ʾ90 aveau 30 de ani şi erau în forţă, astăzi încep să gândească cu nostalgie ce forţă aveau ei atunci, în anii ʾ90, deşi au mers pe o linie corectă. Deci, va mai trebui să treacă un timp. Şi lumea astăzi se împarte şi e foarte bine că deja echilibrul înclină spre lumea care nu aşteaptă daruri, spre lumea care vrea să-şi facă singură darurile. Nu mai trebuie cu această lume să se ţină în anumit raport, adică să ţină cont de ce doreşte această lume.”

Europa Liberă: Dar această divizare: încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul se răsfrânge în vreun fel asupra dezvoltării statului?

Andrei Dumbrăveanu: „Sigur că da, indiscutabil. În loc să se ocupe de grijile lor, de grijile casei, oameni aşteaptă că se va schimba ceva. Unii aşteaptă că se va schimba spre Europa şi va veni Europa, şi ne va da. Şi ne-a dat. Ne-a dat în ultimii cinci ani drumuri, ne-a dat şcoli din fondurile europene, ne-a dat spitale din fondurile europene. Sigur că reforma în medicină încă e o problemă foarte mare pentru Republica Moldova, la fel ca reforma de mediu. Pentru mediu s-au dat milioane. Unde sunt ele? S-au dat pentru păduri. Ca să rămânem fără păduri! Oamenii din altă parte aşteaptă să ne dea Moscova. Moscova, până una-alta, nu ne dă...”

Europa Liberă: Bine, dar lumea imediat zice că gazul îl importă Republica Moldova din Federaţia Rusă, resursele energetice vin din est.

Andrei Dumbrăveanu: „Dar sunt gratis? Vin la preţuri europene. Moldova plăteşte pentru gaze mai mult decât plăteşte neamţul din Germania tot pentru aceleaşi gaze...”

Europa Liberă: Pierderea pieţei de desfacere din Est e o problemă...

Andrei Dumbrăveanu: „Pierderea pieţei de desfacere nu este din vina noastră. Noi suntem toleranţi şi uneori buni, până la prostie bunătatea noastră vine. Nu zic până la nebunie, dar până la prostie cu bunătatea noastră. Povara este a bunătăţii noastre. De câte ori a mers Bumacov, ministrul Agriculturii, la Moscova să se înţeleagă? Şi parcă se înţelegea. Şi până la urmă iarăşi băteam pasul pe loc.

Până în prezent noi mai tragem nădejde, vorba unui prieten al nostru, al ecologiştilor, care nu mai este în viaţă, Gheorghe Malarciuc: „Trage nădejde ca spânul la barbă, să-i crească barba”. Deci, şi noi tragem nădejde că ruşii se vor schimba, că vom reuşi. Dacă se vor schimba ruşii, actualii care sunt acolo, în oligarhi, sistemul oligarhic vine de acolo şi la noi, şi în Bulgaria, ca şi în România. Ceea ce au făcut ucrainenii acum, au făcut un lucru foarte bun. Urmează şi noi să le luăm exemplul.”

Europa Liberă: Domnule Dumbrăveanu, în Federaţia Rusă lucrează un număr impunător de moldoveni. Aceşti migranţi au şi ei rolul lor, inclusiv pe scena politică. Am văzut că pot fi folosiţi şi ca element de şantaj. Cum împaci aceşti oameni care, mă rog, s-au acomodat şi ei în mediul acela de acolo şi zic că îi salvează rubla rusească, îşi aduc bucata de pâine pentru familie aici, în Republica Moldova, pentru că aici nu au un loc de muncă…

Andrei Dumbrăveanu: „Este o realitate de care trebuie să ţinem cont. Păcat de aceşti oameni că nu s-au orientat la timp. Rău de guvernanţi că nu le-au deschis nişte şcoli de perfecţionare ca să-i poată angaja în Occident. Şi nu s-a făcut lucrul acesta.”

Europa Liberă: Mai degrabă să-i angajeze aici, în Republica Moldova, să creeze locuri de muncă.

Andrei Dumbrăveanu: „Sau să-i angajeze aici.”

Europa Liberă: Da, dar ei se împacă cu aceste aşa-zise joburi pe care le au acolo, chiar dacă nu sunt muncitori calificați.

Andrei Dumbrăveanu: „Ei se împacă. E un pic mai mare decât la noi remunerarea. Patru ani trec repede. Şi în patru ani vor fi încă cutremure mari pe scena politică. După dragoste va veni şi ura, şi bătăile, şi iarăşi dragostea, de toate vor fi. Însă misiunea este ca timp de patru ani să facem Europa la noi acasă.”

XS
SM
MD
LG