Linkuri accesibilitate

Abia dacă a apucat să împlinească cei şaptezeci de ani pe care îi dăruieşte Sfânta Scriptură fiecărui om (Viaţa omului – şaptezeci de ani, ce e pe deasupra, boală şi suferinţă).

Destulă suferinţă a avut de înfruntat Pavel şi până aici:a fost mereu asaltat de tot felul de slăbiciuni, dar a luptat cu ele şi le-a învins.

Acum l-au dat gata ele pe dânsul.

Dar a fost un adevărat erou.

A trăit o viaţă frumoasă, demnă, plină de bucurii intelectuale, în compania marilor spirite ale culturii româneşti, printre care cele mai familiare i-au fost Haşdeii,miraculoasa dinastie a Hasdeilor. Domnia Sa a fondat celebrul Centru de Cercetări în Hașdeulogie din Chişinău, care a fost şi rămâne unicul de acest fel în tot spaţiul românesc marcând faptul că geniul Basarabiei a revenit, după ani mulţi şi grei, acasă, spre a le aminti alor noştri, dar şi lumii întregi că acest pământ a născut asemenea titani ai cunoaşterii umane...

Pavel Balmuş a fost cel care a cunoscut ca puţini alţii marile avuţii ale scrisului nostru secular, atât de uitat şi ignorat în timp, a fost cel care a editat pe marii noştri cărturari, pornind de la Dosoftei şi până la enigmaticul autor al romanului anonim „Aglaia”,care a zăcut în hrubele imperiului rusesc peste suta de ani...

Palmaresul cărţilor Domniei Sale este unul impresionant. Întreaga sa viaţă este un şir de cărţi de o inestimabilă valoare...

Tragicul sfârşit i-a venit tot aflându-se între şi în compania cărţilor: pe 11 decembrie a fost la Iaşi unde a lansat cele trei volume ale sale recent apărute, pe 12 decembrie porni să ducă unui coleg o carte ce îi fusese transmisă de colegii de la Iaşi, dar nu apucă să iasă din casă şi fu secerat de nemilosul destin...

Rămîne să ne aplecăm asupra acestor ultime studii ale sale.

Acum aş vrea să consemnez câteva reflecţii pornind de la acest trist eveniment...

Azi, la Biserica Tuturor Sfinţilor de la Cimitirul central am asistat la o slujbă divină întru pomenirea celui plecat dintre noi. Au venit să-l petreacă pe ultimul drum mulţi colegi şi prieteni. Am stat în tăcere alături de bunul nostru Pavel şi am comunicat cu sufletul lui blând şi curat. Dar cum se întâmplă, am mai schimbat şi câteva cuvinte între noi. Îl aveam de vecin pe veneratul savant Grigore Botezatu, unul dintre puţinii patriarhi ai branşei noastre. Cum eram într-un sfânt lăcaş, ne-am adus aminte de Biserica celor Trei Ierarhi de la Iaşi, în care odihnesc marile personalităţi ale neamului românesc: Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza şi Dimitrie Cantemir...

La un moment dat Grigore Botezatu zice:

- Dar ştii că Pavel a murit la Iaşi?

- Nu ştiam, îi răspund. Dar în gândul meu m-am întrebat: dacă a murit la Iaşi, de ce nu văd pe niciun coleg de acolo să fi venit la înmormântare?

Când am ieşit din biserică şi am pornit spre locul lui de veci, o întreb pe Clara, consoarta lui Pavel, e adevărat că Pavel s-a săvârşit la Iaşi?

- Nu, zice doamna, acasă a fost...

Şi acum am ajuns la momentul pe care am ţinut să-l relatez în finală.

În 1991 am mers cu un grup de chişinăueni la Iaşi ca să comemorăm 300 de ani de la moartea lui Miron Costin. (Sau, poate, cu... altă ocazie?) După partea aşa zisă oficială, gazdele ne-au invitat să vizităm celebra locaţie Bolta Rece. La întoarcere, mergând spre hotel prin străzi şi stradele, am fost conduşi de academicianul şi marele lingvist Silviu Berejan, Dumnezeu să-l odihnească... Şi, cum era o seară frumoasă, cu lună, dar la Iaşi totul e frumos, în orice anotimp, parcă-l aud şi acum pe Silviu spunând cu multă emoţie în glas:

- Ce mult aş dori să mor aici, la Iaşi... Aici să mor, aici să fiu înmormântat...

A murit la Chişinău. La Chşinău a fost înhumat.

Dar de ce să fi avut acea dorinţă Silviu Berejan?

Aflat în vechea capitală a Moldovei am vizitat cimitirul Eternitatea unde am găsit atâtea nume cunoscute...

A plecat Pavel Balmuş dintre noi. Şi ne-a lăsat atâta durere, dar şi atâtea lucruri frumoase, care vor dăinui în inimile noastre şi ale celor ce vor veni după noi...

Dumnezeu să-l odihnească în pace...

16 decembrie 2014

P.S. Acum, după ce am terminat acest mic text, mi-a venit şi răspunsul: cred că mulţi dintre noi ar avea aceeaşi sfântă dorinţă de a-şi încheia periplul vieţii în dulcele târg al Ieşilor, dar... Dar destinul ne cheamă acasă, precum l-a chemat pe regretatul Pavel Balmuş, ca să împlinim o nedezminţită mărturie că şi aici vom odihni tot în humă românească...

XS
SM
MD
LG