Linkuri accesibilitate

Elena Moșuc: „Ce îmi mai doresc? Să cânt roluri cât mai complexe!”


Cu profesoara sa Mildela d'Amico (courtesy: Costin Popa/Cimec.ro)

Cu profesoara sa Mildela d'Amico (courtesy: Costin Popa/Cimec.ro)

Un interviu realizat la Berna cu soprana ieșeană, de 23 de ani membră a companiei Operei din Zürich.

Presa din Elveția nu s-a sfiit să o compare cu Diva divelor, Maria Callas, nu doar pentru că și Callas a debutat la final de adolescență la 17 ani, dar și pentru că Elena Moșuc abordează cu ușurință și strălucire roluri complexe ca Lucia de Lammermoor, Violetta din Traviata de Verdi sau „rolul-rolurilor” - cum îi place ei să spună - Norma de Vincenzo Bellini. Nu sînt multe soprane care se pot lăuda cu o carieră ca a Elenei Moșuc. Rezidentă la Opera din Zürich fiind, a cântat în paralel pe marile scene ale lumii, de la Metropolitan la Teatro alla Scala din Milano, de la Verona, la Berlin, de la Moscova la Seul. Am întâlnit-o pe soprana ieșeană la Berna, de Ziua Națională a României, când a susținut un concert organizat de Ambasada României în capitala Confederației Helvetice. Îmbracată în constum național, ieșeanca noastră cu ochi verzi și glas de catifea, ne-a vorbit despre drumul său în tumultoasa lume a operei, despre încercările și emoțiile sale, despre împliniri și despre vise încă neîmplinite.

Născuta la Iași, Elena Moșuc a început să cânte canto la 16 ani. Nu avea însă îndrăzneala de a ridica această pasiune la rang de aspirație profesională. Sfânta prudență a trimis-o așadar la catedră: a devenit învățătoare. De studiat, nu s-a oprit nici o clipă însă. După ce își încheia socotelile cu abecedarul și copiii de la școală, fugea repede la Opera din Iași. Zi de zi, timp de șapte ani a repetat acest scenariu. Până când soarta a decis altceva pentru ea.

Încurajată de valul de entuziasm adus de revoluția din 1989, tânăra învățătoare decide să se înscrie la Conservator. Este admisă și, în același an 1990, câștigă Premiul I la renumitul Concurs internațional ARD de la München. Acesta este momentul de la care lumea Elenei Moșuc devine lumea internațională a Operei. Opera din Zürich o ofertează imediat, văzând în ea o nouă Callas. Un an mai târziu își confirmă valoarea la Monte Carlo, câștigând premiul I la Concursul Internaţional de aici.

Cu Iolanda Bădiliță la Berna

Cu Iolanda Bădiliță la Berna

Europa Liberă: Doamnă Moșuc, cariera Dvs. este oarecum atipică. Ați avut succes înainte de a vă naște ca soprană.

Elena Moșuc: „Alexander Pereira, care a fost timp de 21 de ani intendant la Opera din Zurich, și care m-a angajat în 1991, a avut de la bun început interesul să mă crească. El a văzut potențialul meu și mi-a dat rolurile potrivite. Zürich a fost adevăratul meu conservator, căci eu mi-am inceput activitatea aici când mi-am început și studiile la Conservator [la Iași]. Am fost singura studentă din România care a beneficiat de această dispensă - am făcut Conservatorul la fără frecvență.

Ce a fost frumos în cariera mea este că în fiecare an am avut o premieră. În fiecare an am avut cel puțin un debut. În fiecare an cel puțin o operă nouă, un teatru nou. Vocea mea cântând repertoriul potrivit și divers, m-am specializat în Belcanto - care este cel mai greu, și de aceea mulți fug de Belcanto. Deși unii spun că e plictisitor,eu nu cred că este dacă este cântat cum trebuie. Cântând roluri din ce în ce mai lirice, vocea mea s-a dezvoltat mult.

Eu nu am fost niciodată o voce de coloratură pură. Eu am descoperit singură că am contra-Fa-ul. Cineva mi-a spus: „Încercă Regina Noptii!” „Eu?” Imi era teama! Și am descoperit că am acele note. Și am debutat în operă cu Regina nopții, rol care m-a purtat pe întreg mapamondul, în marile case de operă din lume.”

Europa Liberă: Doamnă Moșuc, sunteti din 1991 la Opera din Zürich. 23 de ani, în această lume a operei, unde mulți artiști sunt fericiți dacă rămân la un teatru o stagiune! Cui datorăm această longevitate?

Elena Moșuc: „În primul rând vocii pe care am primit-o de la Dumnezeu. Dar vocea nu este suficientă. Încă de la începutul carierei am fost preocupată de tehnica vocală. Am mulți colegi care la vârsta mea nu mai cântă. Vocea mea e mai proaspătă acum ca înainte! Când eram studentă și, în același timp angajată la Zürich, mergeam săptămânal la Milano, la maestra mea. Plecam dimineață, mergeam la maestră, iar seara mă întorceam pentru că aveam spectacol. Nu a fost ușor, mi-a trebuit perseverență, determinare și răbdare.”

Europa Liberă: Multe soprane au avut nenorocul să nu își găsească maestrul care să le pună pe tehnica necesară vocii lor.

Elena Moșuc: „Din fericire, am găsit o maestră de canto la Milano, Mildela D’Amico, care a fost și profesoara Renatei Scotto, și de câte ori merg la Milano studiez cu ea. Ultima dată am făcut o producție de Luisa Miller, la Scala, acum doi ani, și, după repetiții, mergeam în fiecare zi la maestră. Timp de o lună de zile. Apoi, cântatul la biserică m-a ajutat foarte mult.”

Europa Liberă: Și acum, după 23 de ani de succes, mai aveți ceva pe „wish list”? Ce își mai poate dori, din punct de vedere artistic, o soprană care a cântat toate marile roluri posibile, care a cântat cu cei mai mari regizori, cu cei mai mari dirijori, care a avut cei mai valoroși parteneri, și a performat pe toate marile scene ale lumii?

Elena Moșuc: „Regina nopții, de pildă, nu mai este interesant pentru mine. Acum vreau să cânt roluri complexe. În Regina Nopții sunt două arii foarte grele, dar dramaturgie... nimic. Așadar am căpătat experiență scenică, am făcut Norma [de Vincenzo Bellini] – „rolul-rolurilor”, apoi primele două părți din Trilogia Tudor [Gaetano Donizetti], Maria Stuarda și Anna Bolena.

Da, mai am o mulțime de roluri pe care doresc sa le fac! De pildă, la anul, doresc să debutez Leonora în Trubadurul si Ernani [de Giuseppe Verdi]...”

XS
SM
MD
LG