Linkuri accesibilitate

„Să facem ordine întîi în casa noastră, după aceea va fi ordine şi în sat, şi în ţară...”


La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și interlocutorii ei din satul Nimoreni.

Europenizarea este o noțiune care presupune schimbare în dublu sens, atât dinspre politicile Uniunii Europene înspre cele interne, cât și invers. Deși drumul integrării europene este unul lung, reformele trebuie să dea rezultate cât mai repede. Despre cum ar trebui să arate un sat europenizat, cu oameni gânditori și muncitori și cu multă încredere în politicieni, discutăm la acest sfârșit de săptămână.

Intelectualitatea trebuie să se europenizeze mai repede decât alte categorii sociale, dată fiind disponibilitatea ei pentru valorile europene și hotărârea de a se implica în modernizarea societății. Este părerea Iuliei Ciubotari, bibliotecară la gimnaziul din satul Nimoreni, care spune că anul 2014 a adus Moldova mai aproape de Uniunea Europeană.

Iulia Ciubotari: „Cum a fost anul 2014? Pentru mine a fost un an bun, un an roditor, un an cu multe speranţe.”

Europa Liberă: Ce le lipseşte moldovenilor ca să spună că sunt o naţiune fericită?

Iulia Ciubotari: „Cred că încă nu avem acea mentalitate ca să fim fericiţi. Fiecare ar trebui la locul de lucru, în primul rând, să-şi facă datoria cinstit. Dacă zicem că vrem în Europa, nu va veni europeanul pentru a ne face ordinea care ne lipseşte foarte mult.”

Europa Liberă: Ordinea aceasta, dacă s-ar face, cum ar arăta satul, statul?

Iulia Ciubotari: „Ar arăta destul de bine. Am avut ocazia în această vară să plec pentru o lună în Italia şi am rămas foarte surprinsă de toată ordinea lor. Fiecare în parte contribuie la această ordine, nu vine cineva din afara ţării să o facă, dar o fac ei. Dacă vom face şi noi acest lucru, atunci şi la noi va fi bine.”

Europa Liberă: De unde se începe ordinea? Să nu scuipi coji de seminţe în stradă? Să nu arunci hârtia de la bomboană, de la îngheţată, în stradă?

Iulia Ciubotari: „Tocmai de aici şi începe, de la noi înşine. Dacă mergem pe drum, am mâncat o bomboană şi am aruncat hârtiuţa, atunci lipseşte cultura noastră. Vă dau un exemplu, aduceam nepoţelul de la grădiniţă, mânca o bomboană şi mă întreabă: „Bunică, unde să pun hârtiuţa?” - „Pune-o în buzunar până acasă”. Dacă copilul de mic în familie este învăţat să pună lucrurile în ordine, să nu arunce cojile de seminţe... Deci, depinde de fiecare din noi. Trebui mai întâi să facem ordine în casa noastră, după aceea va fi ordine şi în sat, şi în ţară, şi peste tot.”

Europa Liberă: Reformele sunt cu succes? Când auziţi cuvântul „reformă” la ce vă duce gândul?

Iulia Ciubotari: „Sunt pentru toate reformele, pentru tot ce este nou. Dar nu observ rezultate.”

Europa Liberă: Indicați niște reforme care au început şi care au şanse să dea rezultat.

Iulia Ciubotari: „Reforma în învăţământ. Totul e bine, dar noi nu

Multe pământuri au rămas neprelucrate, fiindcă ţăranul nu are tehnica necesară ...

suntem predispuşi la tot ce este nou chiar şi în sfera învăţământului. Şi în agricultură. La noi în sat, de exemplu, multe pământuri au rămas neprelucrate, fiindcă ţăranul nu are tehnica necesară pentru prelucrarea pământului.”

Europa Liberă: Şi pământul nu-i mai răsplăteşte munca?

La Nimoreni

La Nimoreni

Iulia Ciubotari: „La noi în sat mulţi au lăsat pământul şi spun că nu merită să-l lucreze, fiindcă nu iau nimic de pe el. Pământul lăsat un an pârloagă nu mai dă roadă bogată ca în trecut. Când

Agricultura nu se face cu sapa şi hârleţul ...

se lucra în colectiv, era tehnică şi se prelucra pământul. Dar acum moş Ion, mătuşa Ileana nu are tractor, nu are cultivator şi nu poate lucra. Agricultura nu se face cu sapa şi hârleţul. Bătrânii nu mai pot lucra pământul, fiindcă sunt neputincioşi, bolnavi, dar tineretul nu munceşte. De aceea rămân pământurile pârloagă.”

Europa Liberă: Alte reforme care ar fi?

Iulia Ciubotari: „Poate și în domeniul sănătăţii. Poate tot ce se face se face spre bine nostru, dar când ajungem la medic chiar aşteaptă să îi pui în buzunar. În justiţie sunt dezamăgită complet. Când privesc vreo emisiune la televizor, se pare că vor să facă ceva, dar parcă cineva îi împiedică.”

Europa Liberă: Cine să-i împiedice?

Iulia Ciubotari: „Interesele personale, cred, în primul rând. Corupţia este mare.”

Europa Liberă: Se vorbeşte şi de la tribune înalte, şi de peste tot că trebuie stârpită această corupţie, că flagelul trage în urmă Republica Moldova, că nu există modernizare, că cetăţeanul nu poate recâştiga încrederea în instituţiile statului. Se vorbeşte mult. Care e realitatea?

Iulia Ciubotari: „Se vorbeşte foarte mult, dar realitatea este inversă. Nu se face nicio dreptate. Nu ştiu care e cauza. Poate nu înţeleg tare bine în justiţie, dar nu sunt rezolvate problemele pozitiv, ca oamenii corupţi să stea după gratii. Sunt păcate ale lor, nu mai au credinţă în Dumnezeu. Dacă ar avea, nu ar mai face atâtea nelegiuiri. Dar nelegiuirile sunt foarte mari.”

Europa Liberă: Cum face diferenţă omul între adevăr şi minciună? De unde se informează? Pe mulţi îi auzi că judecă, dar judecata aceasta este una dreaptă?

Iulia Ciubotari: „Adevărul ar trebui să predomine, minciuna să stea la capătul mesei. Adevărul să fie în faţă, dar minciuna departe. Dar la noi, se pare, este invers. Şi aceasta începe de la cap. Dacă capul aşa conduce, adevărul se duce mai departe. Eu cred că prin străduinţa fiecăruia vom putea aduce adevărul în capul mesei.”

Europa Liberă: Are Republica Moldova o elită politică? Are modele de politicieni? Sunt guvernanţii cei care merită să stea acolo sus?

Iulia Ciubotari: „Am aşteptat mai mult de la fiecare dintre ei, de la alianţa pro-europeană, însă câteodată suntem dezamăgiţi. Fiindcă numai când trebuie să-i votăm, atunci ne promit marea şi sarea, dar apoi uită de noi. Sunt dezamăgită.”

Europa Liberă: Şi cât de greu este acum să recâştigaţi încrederea în clasa politică?

Iulia Ciubotari: „Foarte greu. Nici nu ştiu cum. Doar dacă în aceşti patru ani cât vor fi la conducere se va ameliora situaţia în ţară, salariul să fie unul decent.”

Europa Liberă: Dar cât ar trebui să constituie un salariu decent?

La Nimoreni

La Nimoreni

Iulia Ciubotari: „Minimum 5000 de lei dacă am avea, poate vom ieşi puţin din sărăcia aceasta. Pensionarii primesc foarte puţin. Eu, de exemplu, sunt pensionară, împlinesc 50 de ani de activitate pedagogică şi am 1360 de lei. Cum putem trăi cu aşa salariu? Sunt nevoită să mai lucrez pe jumătate de salariu în şcoală ca să pot procura medicamentele necesare, altfel nu-mi ajunge. Să mărească salariile, pensiile, pentru sat să fie făcut ceva. La Nimoreni avem un primar destul de brav şi ceva se mai face.”

Europa Liberă: Infrastructura satului se îmbunătăţeşte?

Iulia Ciubotari: „Da. Se îmbunătăţeşte văzând cu ochii de când e primar Andrei Covali. Suntem bucuroşi că avem un aşa primar, însă dumnealui trebuie ajutat. Dacă va avea nişte consilieri buni, care să-l susţină, și satul să-l susţină, să pună umărul când trebuie de făcut ceva pentru sat, atunci totul va fi bine.”

Europa Liberă: Descrieți-ne portretul robot al unui politician care să vă insufle încredere, care sunt calităţile pe care trebuie să le întrunească un politician ca să se bucure de încredere din partea dumneavoastră?

Iulia Ciubotari: „În primul rând să-l doară inima pentru ţară, pentru popor, să fie cinstit, să nu fie corupt.”

Europa Liberă: Preşedintele ţării trebuie să fie ales de către popor, de către toţi cetăţenii? Sau de către deputaţii din Parlament?

Iulia Ciubotari: „Preşedintele ţării trebuie să fie ales de popor. Să fie un preşedinte pe care să-l vedem măcar la televizor din când în când, să nu stea în umbră.”

Europa Liberă: Situaţia din regiune se răsfrânge şi asupra Moldovei?

Iulia Ciubotari: „Numaidecât se răsfrânge şi asupra Moldovei.”

Europa Liberă: Cum?

Iulia Ciubotari: „În toate domenii se răsfrânge.”

Europa Liberă: Ce se întâmplă în Ucraina cum afectează Republica Moldova?

Iulia Ciubotari: „Nu chiar bine. Este o ţară vecină cu noi, cred că şi ei ţin la noi, şi noi la ei. Ceea ce se întâmplă acum nu e bine. Eu cred că rusul trebuie să stea la el acasă şi să nu vină în Ucraina. Poate unii ucraineni au nevoie de ajutorul ruşilor, dar majoritatea cred că nu. De aceea şi au acest conflict.”

Europa Liberă: E asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în 1992 în estul Moldovei, în stânga Nistrului?

Iulia Ciubotari: „Da. Atunci multă lume nevinovată a murit. Aşa cum moare lume nevinovată acum în Ucraina.”

Europa Liberă: Cum vreţi să fie anul 2015? Ce aşteptări aveţi de la anul 2015?

Iulia Ciubotari: „Persoanele de la guvernare să aibă o atitudine pozitivă faţă de noi, să-i doară sufletul pentru noi. Şi noi suntem oameni şi vrem şi noi să trăim cât de cât decent, şi vrem măcar cu un pas să ne apropiem de Europa. Dacă vom face un pas spre Europa, cred că situaţia noastră va fi mai bună. Eu doresc sănătate tuturor celor care sunt la conducere, în aceşti patru ani să facă în aşa fel ca noi să-i alegem şi pe viitor tot pe dânşii.”

Europa Liberă: Pe parcursul acestei discuţii mai mult aţi oftat. Ce înseamnă acest of?

Iulia Ciubotari: „Am oftat fiindcă ceva nu e bine, dar vreau să fie bine. Probabil că atunci când va fi bine, nu vom mai ofta.”

Europa Liberă: Cum aţi descrie fericirea la moldoveni?

Iulia Ciubotari: „Poate este un lucru banal să spun cum poate fi fericit un moldovean. Atunci când se scoală dimineaţa, vede lumina zilei, are un ceai, are un serviciu, are un salariu, are copii buni, cred că este fericit. Dacă se bucură de o atenţie din partea cuiva, se bucură de autoritate, cred că este fericit.”

Europa Liberă: Moldoveanul se bucură de succesul vecinului sau mai degrabă vrea „să moară capra vecinului”?

Iulia Ciubotari: „Aşa ar trebui să fie, să ne bucurăm de succesul vecinului. Dacă el a făcut ceva bun, să fac şi eu. Să nu fim invidioşi, că invidia este ca un şarpe care mănâncă inima omului. Dar noi, moldovenii, mai mult cu mentalitatea noastră, suntem invidioşi.”

Europa Liberă: La moldoveni dacă cineva şi-a făcut gardul mai înalt şi de altă culoare, îl schimbă şi vecinul. Dacă o gospodină şi-a cumpărat draperii de altă culoare, le schimbă şi vecina. Dacă geamul nu e în culoarea vecinului, trebuie neapărat să fie.

Iulia Ciubotari: „Exact aşa este. Eu nu mă conduc niciodată după ceea ce are vecinul. Draperia nu o schimb fiindcă ea nu-mi aduce fericire. Dacă vecinul are maşină şi eu nu pot să am, nu vreau să am maşină. Şi dacă are mai mult ca mine, să fie sănătos. Câteodată, da, e nedreptate. De ce? Fiindcă nu munceşte el mai mult ca mine. Dar eu întotdeauna mă rog la Dumnezeu să-mi dea sănătate şi mulţumesc pentru ce am. Mult ai – mai mult vrei. Strictul necesar să-l avem. Nu avem nevoie de castele, nu avem nevoie de maşini, nu avem nevoie de atâta bogăţie. Materialismul pentru mine nu există.”

Europa Liberă: Şi de ce moldoveanul pune mai mult accent pe material şi nu pe spiritual?

Iulia Ciubotari: „Poate are rădăcini de undeva. Eu nu am fost aşa şi nici nu pledez pentru materialism.”

Europa Liberă: Cantemir zicea că moldoveanul e leneş la carte.

Iulia Ciubotari: „E corect. Nu citesc şi nici nu au interesul să citească o carte. E bine că oamenii au bani, dacă au bani, chefuiesc, mai mult le place petrecerea care se termină nu prea bine câteodată, din cauza alcoolului. Dacă o familie tânără are un copilaş care deja înţelege câte ceva, să-i citească seara o carte, să-i cultive dragostea de lectură încă din primii ani. Dar dacă mama şi tata acasă nu au citit, nu au luat un ziar în mână, nu citesc o carte... Nu vreau să spun că în general nu există cultură. Există cultură, dar nu e în acea măsură care a fost odată și de care avem nevoie noi.”

***

Dascălii rămân a fi fruntea satului moldovenesc și asta chiar dacă unii se mai întreabă cum ar trebui să gândească o tânără învățătoare și să pună suflet în ceea ce face, când nu își permite să își cumpere o carte sau să își ia o haină ca să semene a dascăl. Cu Elena Frunză, directoarea gimnaziului din satul Nimoreni, am vorbit despre cum este receptată și înfăptuită reforma în educație și dacă există interes ca această reformă să reușească.

Elena Frunză: „Acuma se promovează învăţământul de calitate. De aceea şi noi începem să implementăm curricule modificate şi ne orientăm spre promovarea învăţământului de calitate. Atunci elevul, absolventul va putea accede într-o treaptă mai superioară ca mai târziu să poată să meargă la facultate.”

Europa Liberă: Şi sunt dornici copiii să facă astăzi carte?

Elena Frunză: „Nu prea avem noi multe pârghii şi nu prea bine ne reuşeşte lucrul. Pentru că sunt un şir de probleme din motiv că mulţi părinţi sunt plecaţi peste hotare, sunt copii care se educă în familii integre, totuşi nu prea vedem aportul părinţilor în educarea tinerei generaţii. Bineînţeles că aceasta ne creează dificultăţi. Dacă cu ceva ani în urmă procesul acesta era destul de bine pus la punct, acum chiar şi promovarea învăţământului la nivel de mass-media câteodată nu este în favoarea noastră şi aici ne creează dificultăţi.”

Europa Liberă: S-a zis că părinţii care au mers să câştige o bucată de pâine peste hotare au făcut-o de dragul odraslelor. S-au dus să câştige bani acolo ca să-i investească în copii. Cum se investesc aceşti bani munciţi în sudoarea frunţii peste hotare în tânăra generaţie?

Elena Frunză: „Investiţia părinţilor care se face la capitolul educaţie, cu bani este o educaţie prin corespondenţă, nu este o educaţie benefică.”

Europa Liberă: Se îndreptăţesc aceşti bani care sunt câştigaţi în afara ţării şi sunt investiţi în copii?

Elena Frunză: „Categoric, nu. Părinţii cumpără lucruri care într-o măsură oarecare, cred ei, le aduc copiilor acea bucurie, dar se observă că nu au o influenţă pozitivă asupra lor. Nu acest moment este cel mai important în educaţia lor. Şi observăm că și copiii suferă.”

Europa Liberă: Se pierde interesul pentru a învăţa, pentru ca această învăţătură să fie una de calitate. De ce se pierde interesul?

Elena Frunză: „Întrebarea este destul de dificilă. Nu este o finalitate ca elevul să tindă spre ceva care l-ar motiva să înveţe pe parcursul anilor. Atunci când elevul va trece treapta

Niciun stat dezvoltat nu se bazează pe o populaţie care este slab pregătită...

gimnazială, apoi liceală, va merge la o facultate şi după aceea va avea o profesie care îl va stimula în aşa fel că nu va dori să plece peste hotare, această finalitate l-ar motiva şi cred că din start va studia şi va avea interes. Niciun stat dezvoltat nu se bazează pe o populaţie care este slab pregătită.

Forţa de muncă înalt calificată este ca bază în ceea ce priveşte dezvoltarea economiei unui stat. De fiecare dată noi le spunem aceasta copiilor, dar una este teoretic să vorbeşti, alta este că el, copil fiind, de multe ori se gândește: „La ce îmi trebuie? Oricum voi pleca peste hotare şi acolo voi lucra şi avea bani”. Lucrul acesta demult la noi se promovează şi foarte mult s-a înrădăcinat. Este greu atunci când copilul nu vede finalitatea aceasta.”

Europa Liberă: Şi din partea copiilor aud multe reproşuri că ar fi prea încărcată curricula, că studiază materii care în general în viaţă nu le vor fi de folos, că profesorul nu e neapărat modelul pe care şi-l închipuie.

Elena Frunză: „Da, bineînţeles că profesorul în faţa multor elevi nu este model. Dacă de fiecare dată se străduie să promoveze un învăţământ de calitate, pentru ei pare să fie un impediment, pentru că nu aceasta ei doresc. Eu le spun că a învăţa este un lucru destul de dificil. Şi clar că este mai uşor să găseşti mai multe motive, că curricula e supraîncărcată ş.a.m.d. Elementarul se vede de multe ori că elevii nu prea au dorinţă să-l cunoască.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ce părerea aveţi despre reforma din învăţământ? Va da roade această reformă?

Elena Frunză: „Bineînţeles. Rezultatele nu se văd atât de repede. Vor trece ani şi, dacă toată societatea va lucra în aceeaşi direcţie, cred că va fi eficientă această reformă. Dar rezultatul nu-l văd atât de rapid.”

Europa Liberă: S-a vorbit mult că notele se cumpără, că profesorii ar fi şi ei în categoriile de persoane care iau mită, s-au discreditat și ei un pic.

Elena Frunză: „Dacă se vorbeşte, se generalizează şi nimerim noi toţi şi, în primul rând profesorii. Cred că aici este un moment ca să nu fim noi promovaţi şi să nu ne considerăm o valoare, cum era pe timpuri. Pentru că pe timpuri profesorul îl vedeam ca ceva la care am putut să ne închinăm de fiecare dată. Nu consider că învăţământul este acea unitate unde s-ar putea de lucrat cel mai mult la capitolul corupţie, mită.”

Europa Liberă: Dar cât de mult vă afectează când se arată un profesor care ar fi luat mită?

Elena Frunză: „Nu ştiu de ce atât de mult se pune accent pe a face show din aceste momente. Un biet profesor poate să sufere în felul acesta, atunci se pune o amprentă. Chiar este destul de dureros.”

Europa Liberă: Se luptă în societatea moldavă cu acest flagel care este corupţia?

Elena Frunză: „Atunci când se vorbeşte de atâtea investiţii, de atâtea transferuri de fonduri şi rezultate nu se prea văd, toată lumea stă la îndoială. Sunt semne de întrebare. Dacă noi, cei care trebuie să facem educaţie, stăm să ne gândim la aceste lucruri, nu este în funcţia noastră să ne ocupăm cu toate investigaţiile. Sper că se vor ocupa cei împuterniciţi şi vor face lumină şi în aceste momente.”

Europa Liberă: Ce aşteptări aveţi de la anul 2015? Se speranţe legaţi de anul care păşeşte pragul?

Elena Frunză: „Sper că în anul 2015 vechea nouă alianţă va găsi un numitor comun şi vor pune în prim-plan interesele oamenilor.”

Europa Liberă: Ce înseamnă interesul cetăţeanului să fie prioritar?

Elena Frunză: „Atunci când vor vedea care este realitatea cu adevărat în localităţi...”

Europa Liberă: Ei nu au ochi să vadă?

Elena Frunză: „Posibil. Să vadă care este realitatea acolo unde satele, practic, nu mai au viitor, acolo unde nu se mai nasc copii, acolo unde oamenii trăiesc într-o sărăcie cumplită, acolo unde, practic, majoritatea locuitorilor sunt consumatori de alcool. Lucrurile acestea, cred, ar trebui să-i doară pe fiecare dintre guvernanţii noştri, să vadă care ar fi etapele de rezolvare a lor.”

***

În linii mari, europenizarea reprezintă un amplu proces prin care este nevoie să treacă actorii unui stat, dar și ai unui sat, pentru a se modela după valorile europene. La Nimoreni, raionul Ialoveni, am discutat și cu primarul localității. Andrei Covali deține al doilea mandat de edil și spune că sursele financiare sunt cele mai importante pentru ca un sat să se dezvolte, să se europenizeze, dar, așa cum spune primarul, bugetul local este unul foarte modest.

Andrei Covali: „Bugetul Primăriei Nimoreni ar fi de un milion şi puţin, acestea ar fi cheltuieli directe pentru grădiniţă, diferenţa rămâne pentru administraţia…”

Europa Liberă: Şi diferenţa care e?

Andrei Covali: „Diferenţa e în jur de 500 de mii.”

Europa Liberă: Ce reuşiţi să faceţi cu 500 de mii de lei?

Andrei Covali: „În satul Nimoreni avem o fabrică de procesare a fructelor, unde se procesează prune, caise, miezul de nucă, sunt şi producători de ţuică „Nimorinca”. Şi având un agent economic destul de mare, reuşim să mai acumulăm nişte impozite bunicele. Într-un an de zile se acumulează la vreo 800 de mii de lei, bani pe care îi investim în infrastructură, în localitate. Va fi mai rău pentru 2015, când se aplică Legea finanţelor publice locale.”

Europa Liberă: De ce ziceţi că va fi mai rău? Pentru că chiar de la cei care reprezentaţi administraţia publică locală aflu că aţi aşteptat totuşi şi această descentralizare, care include și descentralizarea finanţelor.

Andrei Covali: „Descentralizarea finanţelor este binevenită. Dar în fruntea primăriei, atunci când este un bun manager, ca şi în fruntea unei companii, rămâne doar să aştepţi rezultate, doar profituri şi trebuie să munceşti. De multe ori primăriile noastre nu au reuşit în timp înregistrarea tuturor terenurilor, cei care plătesc impozite, agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea. Şi până la urmă ne va stimula, într-un fel, legea aceasta de a lucra mai efectiv.”

Europa Liberă: De a fi mai gospodari aici, în teritoriu?

Andrei Covali: „Da. De a acumula acele impozite care nu s-au acumulat, de a mai taxa pe cei care se folosesc doar de unele bunuri pentru interesul lor şi nu vine nimic în bugetul primăriei. Dar pentru primăriile medii, cum e şi Nimoreniul, situaţia încă va fi una cred că bună. Ceea ce ţine de primăriile mici, cred că situaţia va fi mai rea.”

Europa Liberă: Era o idee că primăriile mici nu au viaţă şi ar trebui să fie comasate.

Andrei Covali: „Comasate, ce ţine de reforma administrativ-teritorială, dacă va fi, sper ca noi să rămânem, primăria Nimoreni, pentru că avem un sat cu populaţia de 2500 de locuitori.”

Europa Liberă: Deocamdată bugetul îl faceţi aşa cum vi se spune de la centru, cum vi se repartizează banii de la centru, aşa îi acceptaţi în bugetul local?

Andrei Covali: „S-a aprobat deja bugetul. Sunt parametri care vin de la Ministerul Finanţelor şi atunci trebuie să ne încadrăm în acele normative, acei parametri.”

Europa Liberă: Dar era o idee că totuşi dumneavoastră, cei de jos, trebuie să vedeţi cât puteţi acumula, unde puteţi repartiza şi să decideţi aici, împreună cu consilierii locali.

Andrei Covali: „Acumulările care se fac din teritoriu, de la noi, sunt aproximativ de 330 de mii de lei. Adică mult mai puţin decât sunt cheltuielile noastre de la început până la sfârşit de an. Şi atunci subvenţiile care vin din partea lor fac diferenţa şi vin cu acoperire de cheltuieli. Altfel nu poţi să exişti.”

Europa Liberă: Dar e un paradox să reuşeşti să acumulezi de aici din teritoriu doar 15%. Sau de aceea că nu există deocamdată întreprinderi, nu există segmentul de mijloc care ar putea să aducă investiții?

Andrei Covali: „Într-o localitate să dai frâu liber multor agenţi economici, iarăşi, este concurenţa în care nu fiecare va reuşi. Ca exemplu, vorbim de Nimoreni, noi avem nouă agenţi economici care au magazine, în rest, SRL, care sunt vreo cinci producători de flori, legume, dar omul de rând nu încearcă să-şi înregistreze o întreprindere proprie. Poate la mijloc ar fi frica sau nu sunt garanţiile pe care ei le aşteaptă.”

Europa Liberă: Ce garanţii ar aştepta?

Andrei Covali: „Fiecare întreprinzător atunci când simte că trebuie să-şi înregistreze întreprinderea, acel câştig care îl are cu multă muncă depusă, nopţi nedormite, rămâne să fie impozitat într-un mod pentru dânsul neînţeles, se întreabă de ce ar trebui să plătească atâtea impozite dacă toată munca este depusă numai de dânsul, de ce trebuie să se împartă cu cineva, dacă este businessul lui de familie, munceşte mama, tata, copiii într-un cerc restrâns, acesta este businessul familiei. Ştim că la nivel de ţări europene lucrul acesta este inadmisibil, adică nu se acceptă, pentru că orice întreprindere trebuie să fie impozitată. Dar mai mult ca atât, suntem rurali şi fiecare deţine câte o cotă de pământ.

La Nimoreni

La Nimoreni

Pornim de la aceea că impozitarea pământului de ani buni nici nu s-a gândit la aceasta, din care primăriile ar putea câştiga. Pentru că un leu să plăteşti pentru arul de pământ deja este o modă veche. Mai mult ca atât, întreprinzătorii care sunt ca gospodării ţărăneşti muncesc viile, livezile, pământul arabil, la care, iarăşi, gospodăria ţărănească este ceva simplu – o mică dare de seamă cu prea puţini bani şi prea puţine impozite. Şi atunci, iarăşi, nu se reuşeşte nimic.

Mai avem şi transportul persoanelor fizice, o mulţime de impozite se duc la bugetul de stat, dar drumurile locale rămân pe seama primăriilor. În 2014 multe primării cred că au spus un mulţumesc mare pentru guvern că a alocat bani pentru drumurile locale. Până acum nu s-a mai făcut lucrul acesta. Este îmbucurător dacă va fi şi pe viitor, în 2015, 2016, să se aloce sumele acestea. De la Fondul Rutier am primit în jur de 700 de lei, care au fost chiar bineveniţi, pentru că unele sectoare niciodată nu au avut drum. Am reuşit să realizăm doi kilometri de drum în variantă albă, pietruită. Chiar este o mulţumire mare din partea locuitorilor.”

Europa Liberă: Domnule primar, să revenim la mentalitatea moldoveanului. Vedeţi că pe zi ce trece cerinţele cetăţeanului cresc, că statul e dator, că statul trebuie, că în grija lui trebuie să fie multe-multe probleme. Iar pe de altă parte, e această eschivare a cetăţeanului, că „încerc să ocolesc legea, să nu vărs nimic în puşculiţa primăriei”. Cum se împacă una cu alta această cerinţă mare şi această puţină implicare a cetăţeanului, să-l doară sufletul pentru sat, pentru stat?

La Nimoreni

La Nimoreni

Andrei Covali: „Cetăţeanul nostru, în mare parte, încă nu conştientizează lucrul acesta, că trebuie să-şi aducă aportul pentru infrastructură, pentru amenajarea teritoriului. Da, întotdeauna au fost deprinşi că „statul, că primăria trebuie să-mi facă”. Ei vin doar cu dorința, doar cu doleanța că „am vrea să îmi faceți ceea”, „am dori să îmi faceți ceea”, dar nu prea se simte aportul lor.

Avem foarte mulți locuitori care muncesc în Italia sau în Rusia, Spania, Franța și ei deja puțin văd schimbările care s-ar putea produce și aici, la noi, și sunt conștienți că trebuie să fie și implicarea lor. În unele sectoare sunt și unele roade. Se reușește în comun să se facă chiar și o porțiune de drum, chiar și un sector de gazificare, același apeduct, ca să-l aduci la câteva familii, dar aceste lucruri nu le înțeleg toți.”

Europa Liberă: Se zice că și aceste ajutoare sociale într-un fel stimulează lenevia pentru că un cetățean, dacă e să aleagă între ajutorul care vine din partea Fondului Social și o muncă remunerată, el preferă să rămână cu acești bani care vin de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Andrei Covali: „Într-adevăr, pentru unele categorii de persoane acest ajutor social este negativ pentru că mulți dintre ei au deprinderea că vor veni banii, vor avea cu ce acoperi niște cheltuieli care nu se investesc acolo unde trebuie. De multe ori noi le explicăm că chiar dacă li se acordă ajutorul social, ar fi bine ca oamenii să își îmbunătățească viața personală, ca mai apoi să nu depindă de acest ajutor. Aceste ajutoare sociale ar trebui să fie excluse pentru că muncă, chiar în aceeași localitate, Nimoreni, este dintotdeauna.”

Europa Liberă: Lumea e învățată să i se dea peștele și nu undița și se mulțumește cu această mană cerească, să-i zic așa.

Andrei Covali: „Încercăm să-i selectăm pe cei mai, cei mai nevoiași. În satul Nimoreni de multe ori avem nevoie de lucrări în teritoriu și nu avem brațe de muncă. Dar aceasta este mândria omului sărac că, uite, „mie mi-e rușine să lucrez cu coasa în mână, mie mi-e rușine să lucrez cu sapa în mână, mie mi-e rușine să mă duc să amenajez puțin teritoriul” chiar și de la cimitir, drumurile locale și este plătit cu un salariu destul de bun, 2400 de lei și muncile nu sunt atât de grele.

Dar în majoritatea oamenilor e înnăscută lenevia și nedorința de a munci. Cum ați menționat, atunci când le dai totul de-a gata, ei nu mai au deprinderea de a munci, rămâne în evidența Ministerului Muncii de a revedea lucrul acesta și noi la nivel local selectăm acele familii care merită, dar nu pe acei care lenevesc, parazitează.”

Europa Liberă: E o mare diferență între satul moldovenesc și satul european și cam cât timp ar trebui să mai treacă ca să dispară această diferență dintre o localitate rurală din Moldova și una din Occident?

Andrei Covali: „Noi vom avea nevoie, să zic mai optimist, de 10-20 de ani, ca să reușim modernizarea, dar e binevenită implicarea totală a cetățeanului.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG