NATO a încheiat oficial, luni 8 decembrie, misiunea în Afganistan, iar toate trupele Alianței se vor retrage definitiv de la 1 ianuarie, cu excepția a 10.000 de militari americani, care însă nu vor mai opera în cadrul NATO, ci pe baza unei înțelegeri bilaterale cu Kabulul.
Începând de la 1 ianuarie, NATO va mai asigura doar anumite misiuni de antrenare a forțelor locale și expertiză tehnică, însă nu va mai duce direct operaţiuni militare.
Se încheie astfel cea mai mare operațiune din istoria Alianței. Prima intervenţie militara a NATO a avut loc la o jumătate de secol de la fondare, in martie 1999, in Serbia si Kosovo, în scurtul război care a dus la declararea independentei provinciei Kosovo. Au urmat intervenţia din Afghanistan si cea din Golful Aden, împotriva piraților din Somalia, precum și cea din Libia. In Irak, in schimb, NATO nu a intervenit ca organizaţie, ci doar a pus pe picioare o misiune de antrenare a forţelor locale.
Cea mai mare operațiune din istoria Alianței a fost însă cea din Afganistan. Ea s-a decis în etape.
După atentatele de la New York din septembrie 2001, NATO – altfel zis tarile europene din organizaţie - au oferit de îndată sprijin Statelor Unite, in virtutea celebrului articol 5 al Cartei fondatoare a Alianţei, prin care daca una din tari este atacata, atunci toate celelalte se considera atacate la rândul lor. Administraţia Bush a preferat însă sa ignore aceasta propunere, iar Washingtonul a decis să intervină singur în Afganistan împotriva talibanilor si a organizaţiei al-Qaida. După victorie si eliberarea Kabulului, trupele americane, sprijinite de forte britanice, au continuat operaţiunile militare in sud, unde ele nu au incetat practic nici astazi lupta impotriva talibanilor.
NATO nu si-a mai reformulat insa oferta si tarile europene care au dorit sa intervina la operatiuni au facut-o individual. Germania, de pilda, a refuzat sa participe la operatiuni militare, mentinandu-si trupele trimise in Afganistan doar in Kabul si in zonele mai pasnice din nord.
In cele din urmă, realizând că nu poate controla situația singur, Washingtonul a solicitat aliații și așa s-a ajuns la desfășurarea acelor forțe regrupate sub numele de ISAF (International Security Assistance Force), în care țările din NATO au preluat securitatea jumatatii de nord a tarii si a capitalei, Kabul, in vreme ce Statele Unite, impreuna cu alte citeva tari participante pe baza voluntara au continuay operatiunile in sud. La un moment dat, Statele Unite aveau aproape 100.000 de militari in Afghanistan, carora li se adaugau 42.000 de militari din tarile NATO.
Bilanțul unei asemenea impresionante desfășuri de forțe, combinată cu o intervenție financiară de dimensiuni cosmice, rămâne însă contestat și controversat. Afganistanul e în continuare extrem de fragilizat și sărac. sistematic pe ultimul loc, alături de Somalia, în clasamentele sărăciei și corupției. Semn că pe viitor, operațiunile NATO ar trebui să-și gândească o serioasă dimensiune civilă, de reparare a țesutului social al țărilor în care se intervine.
