Mulți din cei aproximativ 100 de copii de la gimnaziul internat din satul Cărpineni, raionul Hânceşti urmează să fie plasați într-o casă de tip familial, în cadrul unei reforme îndelungate care trebuie să lichideze casele de copii de tip sovietic. Cât așteaptă să fie plasați într-o familie, li s-a plasat lor în grijă nu una, dar 50 de familii. Sunt familii de albine, donate de un apicultor local cu sprijinul Ambasadei Germaniei. Relatează Diana Răileanu.
Europa Liberă: Ce fel de miere e aceasta?
Valeria: „De salcâm.”
Europa Liberă: Dar care-i diferenţa?
Valeria: „De salcâm e puţin mai albă la culoare şi mai gustoasă. De tei tot e gustoasă, doar că e mai închisă.”
Europa Liberă: Ce ştiai înainte de a veni la curs despre apicultură?
Valeria: „Cine pune ac şi cine nu, dar fiindcă am vrut să aflu mai multe, am venit la apicultură.”
Valeria Costin este elevă în clasa a noua la gimnaziul internat din Cărpineni. Alături de alţi 15 colegi de-ai săi a frecventat, de la întâi septembrie, cursul de albinărit. După primele trei luni de curs, Valeria a tras mai multe concluzii:
Valeria: „Albinele sunt foarte harnice, dar sunt oameni care nu sunt harnici deloc. Ei pot să înveţe să fie la fel de harnici ca şi albinele.”
Europa Liberă: Ce ţi-a plăcut ţie cel mai mult la acest curs?
Valeria: „Am aflat mai multe despre albini şi cum se strânge mierea, cum se scurge ea.”
Europa Liberă: Tu deja un pic de experienţă. Dă-mi un sfat: când merg să-mi aleg miere, la ce să atrag atenţia ca să nu dau greş?
Valeria: „La culoare. Dacă vreţi miere de tei, să ştiţi că ea e mai închisă la culoare. Dacă vreţi miere de salcâm, aceasta e mai deschisă. De asemenea, dacă întoarceţi borcanul, trebuie să observaţi o bulă.”
Europa Liberă: Şi asta ce înseamnă?
Valeria: „Că-i miere bună.”
Cele 50 de familii de albine au fost lăsate în grija elevilor de la gimnaziul din Cărpineni de Mihai Bozian, apicultor de-al locului. Albinarul spune că povestirile bunicului său despre beneficiile mierii l-au inspirat să pornească o afacere în domeniu. Astăzi, se laudă cu sute de stupi, care îi aduc peste trei tone de miere anual. Mihai promite că îi va angaja la prisaca sa pe elevii care, după absolvirea gimnaziului, vor dori să devină apicultori:
„Eram ca ei când am început totul. Am venit la un apicultor cu mama mea şi am cumpărat două familii de albine. Ţin minte că abia duceam cele şase rame care le-am procurat. Să ştiţi că pe parcursul anilor de facultate am reuşit să mă întreţin cu ajutorul albinelor. Datorită lor am reuşit să absolvesc nu o facultate, ci două şi chiar masteratul şi să mă întreţin în oraş. M-am gândit că ei, fiind orfani, nu au ajutor din partea părinţilor, însă le pot oferi eu şansa asta în viaţă, donându-le aceste 50 de familii şi alături de ei să-i învăţ să le înmulţească.”
La orele de albinărit, predate de Mihai Bozian, elevii au învăţat, între altele, cum să deosebească albina obişnuită de regina stupului, cum să facă ramele pentru miere şi prin ce metode poate ajunge mierea pe rafturile din magazine. Directorul gimnaziului internat din Cărpineni, Tudor Ţenu, spune că îşi doreşte pe viitor să transforme cursul de albinărit într-o afacere:
„Pe viitor vrem să dezvoltăm componenta de educaţie economico-financiară a proiectului, or avem de gând să facem şi un atelier în care să îmbuteliem mierea în borcane mici. Va fi organizat un mini-market aici, la poartă. Vrem chiar să fie semnat pe borcan: Ionel, clasa X. Acest lucru este important pentru elev, ca el să vadă că produsul lui se vinde. Asta e chiar mult mai mult decît îi poate da şcoala. Dacă noi reuşitm să dezvoltăm acest grăunte în copil, să ştiţi că am făcut un lucru mare.”
Stupina din preajma gimnaziului internat din Cărpineni a fost amenajată cu ssprijinul Ambasadei Germaniei care a donat 16.000 de euro pentru stupi de cea mai bună calitate şi echipamentul necesar pentru scurgerea şi prelucrarea mierii.
