Linkuri accesibilitate

De ce a pierdut PSD


În rândul de la consulatul român din Munich, turul doi al alegerilor prezidenţiale din România

În rândul de la consulatul român din Munich, turul doi al alegerilor prezidenţiale din România

Un punct de vedere de Neculai Constantin Munteanu.

Va curge multă apă pe Dâmbovița cea nu prea dulce și deloc curată, până vom afla un răspuns mulțumitor la întrebarea „de ce a pierdut alegerile prezidențiale PSD-ul și candidatul PSD-ului, Victor Ponta“. Și, în acest caz, „pierderea alegerilor“ este un eufemism. Diferența între câștigătorul Klaus Iohannis și perdantul Victor Ponta nu este de ordinul câtorva procente și al câtorva zeci de mii de voturi. Au condus cu zece procente, după primul tur, au pierdut tot cu zece procente în turul al doilea. O diferență de peste un milion de voturi, în cifre absolute! E imens! Și asta la o prezență la vot de peste 62%, cea mai mare după scrutinul din 2000. Cifrele, nemiloase, nu sunt doar semnul unei înfrângeri, sunt dovada dezastrului celui mai mare partid din România, moloh de stânga care friza binișor partidul-stat. Prezența masivă la vot, în orice caz neașteptat de mare, nu este o explicație suficientă pentru înfrângerea unui partid care nu doar că a beneficiat de avantajul organizării alegerilor, dar care a avut la dispoziție resurse financiare practic nelimitate, disproporționat de mari în raport cu Alianța Creștin Liberală. PSD nu doar că a uzat și abuzat de resurse bugetare, mituind cu nerușinare și cu bani publici largi categorii de alegători, dar a avut la dispoziție și fonduri, mai mult sau mai puțin oculte, pentru a revărsa asupra electoratului cornul abundenței, din care au curs eternele tone de pungi cu zahăr, făină și sticle cu ulei. Dar, vai, mita nu s-au convertit în voturi pentru a câștiga alegerile.

Neculai Constantin Munteanu

Neculai Constantin Munteanu

Între cele două tururi, candidatul stângii afișa aroganța obraznică a câștigătorului cert, anunțase și numele viitorului prim ministru. Când dezastrul a fost consemnat de primele cifre ale scrutinului, livid la față, Victor Ponta a îngăimat „poporul nu greşeşte niciodată“! O banalitate, nici măcar mereu adevărată. În destule cazuri poporul „care nu greşeşte niciodată“ a adus la putere scelerații ai dezastrelor. Însă, în acest caz, românii au ignorat cu superbie câteva mituri, false, jenant cultivate de PSD: cel al conducătorului salvator, care unește, român get-beget, mândru că e român și neapărat ortodox! Și minune dumnezeiască, alegătorii, majoritar români, au preferat un minoritar protestant, un neamț gospodar, om al lucrului bine făcut, molcom, socotit fără carismă, dar a care a cucerit prin realism, prin simplitate, prin vorbă socotită, prin bun simț, prin refuzul demagogiei și al compromisului dezonorant.

A apărut și misticul partidului, altfel strângător aprig și fără scrupule de averi. Finuțul intelectual Liviu Dragnea, acum dedat la cele spirituale, a pus dezastrul PSD pe seama lui Dumnezeu. „E vina lui Dumnezeu. Se pare că nu se dorește ca noi, PSD-ul, sa avem președintele României. Îmi reproșez că nu sunt vrăjitor “. Două vorbe, trei prostii. Ce treabă are Dumnezeu cu vrăjitoria? În plus Liviu Dragnea uită că ultima oară când s-a crezut și Dumnezeu și vrăjitor, la referendumul din 2012 de demitere a președintelui Traian Băsescu, s-a ales cu un dosar de urmărire penală de toată frumusețea.

Mai realist, Sebastian Ghiță, mogulaș de televiziune și PSD-ist de dată recentă, a pus degetul pe rană: „Nu mă așteptam ca Partidul Facebook și Partidul Diaspora sa influențeze decisiv alegerile”. Niciunul din cele două partide nu există ca atare. Însă au căpătat corp și forță în urma nerușinatei aroganțe cu care PSD-ul a organizat alegerile, în general, pe cele din străinătate, în special, unde în mod deliberat a încercat să-i impiedice pe românii din diasporă să voteze. Și, grație Internetului, Facebook-ului și Skype-ului, informația s-a întors instantaneu la alegătorii din țară. Pe care i-a indignat și îndârjit. Și astfel s-a declanșat urgia care a pârjolit șansele PSD-ului.

PSD a fost sever sancționat de alegătorii din țară. De alegători tineri, dinamici și din ce în ce mai activi civic. Și în țară și în afara ei. Detonatorul, unul dintre ele, a fost disprețul față de o diasporă a carei atitudine, netă antisistem, sistemul PSD, n-a putut fi cenzurată în țară. Joncțiunea a fost instantanee. Dincolo de calitățile câștigătorului, Klaus Iohannis, alegerile n-au fost câștigate de ACL. Au fost pierdute de PSD, partid mamut, care s-a prăbușit sub greutatea propriei aroganțe. Cu concursul unui candidat necopt și care nu are nimic de animal alfa, de lider de partid. Locul micului oportunist dâmbovițean Victor Ponta e în turmă. Atât deocamdată.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG