Linkuri accesibilitate

Tema morţii cere respect, cu atât mai mult când este vorba de moartea fiinţei care ţi-a dat viaţă.

Ce mult te-am iubit, Jurnal de doliu, Litanii pentru orgă – tot atâtea jelanii puse-n pagină ale unor fii îndureraţi, cărora li se adaugă Ferestre stinse de îngeri, de Arcadie Suceveanu, Prut Internaţional, 2014. Tema morţii cere respect, cu atât mai mult când este vorba de moartea fiinţei care ţi-a dat viaţă:

Într-o dimineaţă

cu ceaţă deasă de noiembrie, 1952

Mama venea de la starea civilă

cu certificatul meu

de naştere

Într-o dimineaţă cu ceaţă deasă

de noiembrie, 2012

vin eu, fiul ei, de la starea civilă

cu certificatul ei

de deces

Mama îmi aducea începutul

eu îi aduc rezumatul

Mama îmi purta flacăra

eu îi port cenuşa

De unde înainte poezia lui Arcadie Suceveanu ţâşnea ca un gheizer, în jerbe baroce, iat-o acum pâlpâind ca o flacără de candelă, chit că nici de data asta orfevrul din el nu se dezminte, punând în valoare caratele unor versuri de mare fineţe, de-ar fi să citez: „necolindate ferestrele se vor usca în pereţi”, sau „Pe ramura de jos, sângele Mamei/ cânta ca o priveghetoare”, sau „Pe nesimţite, sângele meu s-a retras din tine/ rămânând cu o margine în afară”.

Odată cu Mama Catrina, o lume întreagă – lumea tradiţională a satului românesc din Bucovina de Nord – pleacă pentru totdeauna, sau mai exact sfârşeşte într-o carte. O carte, în ultimă instanţă, senină, precum acest Iris ceresc:

Mama avea ochii albaştri-albaştri

Cu cicoarea lor, îngerii

vor tivi

lanurile de grâu

dintre stele

17 noiembrie ’14

XS
SM
MD
LG