Linkuri accesibilitate

Judecătorii nu trebuie să se bucure de imunitate dacă sînt bănuiți de corupţie.

Curtea Constituțională a menținut dreptul procurorilor să înceapă, urmărirea penală împotriva judecătorilor bănuiți de îmbogățire ilicită și spălare de bani, fără acordul prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii. Dar instanța a limitat dreptul procurorilor la reținerea și percheziționarea judecătorilor înainte de începerea urmăririi penale, cu excepția infracțiunilor flagrante. În felul acesta, Curtea Constituțională a admis numai parțial o sesizare a Curții Supreme de Justiție, care contesta erodarea imunității judecătorilor. Relatează Liliana Barbăroșie.

Judecătorii nu trebuie să se bucure de imunitate în cazul în care sunt bănuţi de orice fel de infracţiuni legate de corupţie. Astfel s-ar putea formula, pe scurt, decizia Curţii Constituţionale care a răspuns din nou unei sesizări a Curţii Supreme de Justiţie. Imunitatea rămâne în schimb deplină în caz de contravenţii administrative, au mai spus, în mod repetat, magistraţii constituţionali, iar Rodica Secrieru, secretar general al CC ne-a explicat de ce a fost nevoie de o hotărâre repetată:

„Curtea Constituţională a mai avut o hotărâre similară în septembrie 2013. Şi atunci CC a declarat că nu este justificată posibilitatea aplicării sancţiunii contravenţionale faţă de un judecător de către agentul constatator în afara controlului judiciar. CC a constat atunci că aceste prevederi sunt neconstituţionale. De data aceasta guvernul a adoptat noi reglementări care au consacrat, în altă redacţie, aceleaşi soluţie legislativă declarată atunci neconstituţională. Deşi autorităţile nu au argumentat legătura de cauzalitate între imperativul combaterii corupţiei şi limitarea garanţiilor în cazurile contravenţionale.”

În Moldova, imunitatea magistraţilor a fost limitată pentru prima dată în 2012, când, alături de o majorare semnificativă a salariilor, autorităţile au decis o serie de măsuri de constrângere în raport cu magistraţii pentru a elimina mai ales corupţia din rândul lor. Numai că iniţial restrângerea se referea doar la corupţia pasivă şi traficul de influenţă. În această vară, guvernul a mai adăugat două infracţiuni pentru care, în caz că ar avea bănuieli în privinţa vreunui judecător, procuratura ar avea împuterniciri sporite: spălarea de bani şi îmbogăţirea ilicită. Norma fusese completată prin asumare de răspundere în faţa parlamentului.

Curtea Supremă de Justiţie s-a ridicat însă din nou în apărarea magistraţilor şi a contestat norma la Curtea Constituţională. Completarea „poate aduce atingere reputaţiei magistraţilor şi încrederii publice în justiţiei”, a spus plenul CSJ în contestaţia trimisă CC, unde se mai exprimă temerea că norma ar putea lăsa loc de abuzuri din partea procuraturii în raport cu magistraţii. Curtea Constituţională a respins, însă, aceste argumentele, la fel cum le respinsese şi anterior, când CSJ atacase la curte şi alte măsuri similare împotriva magistraţilor.

În doi ani de când legea permite procuraturii să acţioneze împotriva unor judecători bănuiţi de corupţie fără acordul CSM, cazuri în care procurorul general ar fi uzat de această împuternicire nouă, chiar şi într-un număr redus de infracţiuni, sunt totuşi singulare. În aceste condiţii pare inutilă riposta atât de pronunţată a CSJ. Iată cum o explică însă Victor Munteanu, expertul în probleme de justiţie al Fundaţiei Soros Moldova:

„O tradiţie de la care actuala componenţă a corpului judecătoresc nu va renunţa niciodată, atâta timp cât vor fi în formula aceasta. Orice vine să reducă privilegiile pe care le au în calitate de judecători, prin comparaţie cu alte meserii, vor încerca să atace aceste iniţiative şi vor utiliza toate căile legale şi nu vor ezita să utilizeze şi acţiunile de lobby, cum au demonstrat că pot face de mai multe ori. Nu e vorba despre spălare de bani, sau că le plac unele şi nu le plac altele, orice. Sunt de acord că nu avem o procuratură sfântă. Dar trebuie să existe mecanisme legale de atragere la răspundere. Obţinerea permisiunii CSM este o cale care de fapt împiedică realizarea justiţiei.”

Victor Muntean găseşte ca fără efect marea majoritate a soluţiilor anticorupţie adoptate până acum de către autorităţi în raport cu breasla judecătorească, însă se declară convins că autorităţile trebuie să le creeze şi să le perfecţioneze pe cele care se dovedesc a fi viciate.

XS
SM
MD
LG