Votul prin corespondență a început să fie practicat în Statele Unite și Marea Britanie, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și imediat după aceea, în special pentru a le permite soldaților să participe la alegeri.
Anglia, Germania, Italia, Letonia, Luxembourg, Norvegia, Olanda, Portugalia și Suedia.
In afara Europei, votul prin corespondență mai există în Statele Unite și Japonia.
In America, unele state, precum Texas, nu permit votul prin corespondență, in schimb 3 state: Colorado, Oregon și Washington, au trecut la o metodă de vot exclusiv prin corespondență, ceea ce a redus considerabil costul alegerilor. Și Marea Britanie a experimentat asta în câteva rânduri, la alegeri regionale.
In Belgia, procedura e complexă. Pentru alegerile europene, pentru Parlamentul european, Belgia nu permite votul prin corespondență decât pentru belgienii instalați in alte țări Uniunii Europene. La alegerile europene, nu există proceduri de vot pentru belgienii care locuiesc pe alte continente. Pentru alegerile naționale, se poate vota prin corespondență, nu însă și pentru cele municipale sau regionale.
Principalul motiv pentru care votul prin corespondență nu este practicat mai larg și pentru care e privit cu destulă suspiciune e faptul că se consideră că el permite fraudele mai mult decât votul tradițional, cel prin prezentarea în persoană la urne, sau decât votul electronic.
Fraude de altfel s-au întâmplat în mai multe rânduri în cadrul votului prin corespondențță, atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite, de pildă în Texas.
----------
Votul de la distanţă continuă să fie un subiect controversat pentru politicienii din Republica Moldova.
La alegerile parlamentare din 30 noiembrie cetăţenii moldoveni aflaţi peste hotare vor vota, ca şi în scrutinele precedente, în mod tradiţional prezentându-se la secţiile de votare deschise de reprezentanţele diplomatice. Votul electronic sau cel prin corespondenţă cerut cu insistenţă în ultimii ani de diaspora nu va fi pus în aplicare cel puţin din două motive, spun experţii, lipsa voinţei politice şi riscurile de fraude pe care le comportă aceste forme de votare la distanţă.
Mai mulţi analişti notează că politicienii continuă să se suspecteze unii pe alţii de rea-voinţă, ceea ce induce starea de neîncredere întregii piramide instituţionale care gestionează scrutinul.
Privite din perspectiva potenţialului de fraudare mai multe categorii specifice de alegatori cum ar fi soldaţii, deţinuţii sau persoanele care solicită să voteze la domiciliu, din motive de sănătate sau imobilitate, se pot constitui in surse de voturi manipulate ori chiar falsificate.
Care-i antidotul? Ca nişte soţi măcinaţi de gelozie, concurenţii electorali pun mari speranţe în observatori, care la rândul lor, se supraveghează unii pe alţii. În consecinţă, riscul fraudării votului se minimalizează atunci când urna mobilă este însoţită de mai mulţi observatori, spune expertul de la IDIS-Viitorul Veaceslav Berbeca:
„Cu urna mobilă la persoanele care o solicită se duc, de obicei, trei, patru reprezentanţi de la diferite partide. Prin urmare, frauda este practic exclusă. O posibilă fraudă poate fi atunci când se duc doar doi reprezentanţi de la două partide şi se înţeleg între ei. Dar de regulă nu se pune problema fraudei în cazul urnelor mobile, mai cu seamă că numărul persoanelor care le solicită este mic pentru a putea influenţa rezultatul final al alegerilor.”
În ce-i priveşte pe deţinuţi şi soldaţi, care votează la secţii special amenajate în locurile unde sunt instituţionalizaţi, lucrurile se complică, spune expertul, şi asta pentru că observatorii au acces limitat în Penitenciare şi în structurile Armatei Naţionale. Motiv din care nu există siguranţa că nu s-a recurs la vot forţat prin comandă administrativă în favoarea unui anumit concurent electoral, spune Veaceslav Berbeca. Expertul aminteşte că analizele postelectorale din scrutinele precedente au demonstrat că în aceste instituţii se vota uniform:
„În cazul în care aceştia ar fi obligaţi în mod administrativ să voteze pentru un partid sau altul atunci problema fraudei poate să existe cu atât mai mult că în astfel de instituţii persoanele care monitorizează alegerile ajung cu greu acolo şi nici nu pot discuta sincer că alegătorii de acolo. E foarte greu de controlat astfel de cazuri. Din analizele post electorale, când vedem că într-un penitenciar, bunăoară, s-a votat 90 la sută pentru un anumit partid, putem să ne dăm seama că au fost influenţaţi deţinuţii.”
Mai mulţi experţi estimează că prezumptivele abateri oricum rămân nesancţionate pentru că sunt greu de probat. Dar şi mai greu poate fi măsurat efectul de rezonanţă pe care îl produc.
