O doamnă între două vîrste, care lucrează ca femeie de serviciu în casa unui italian nonagenar, mi-a povestit o întîmplare tulburătoare.
Italianul nonagenar, care nu a fost căsătorit niciodată, e un domn care încă mai are grijă de vestimentaţia sa şi care merge mereu la teatru.
Ei bine, într-o bună zi, venind să facă curăţenie, moldoveanca l-a găsit pe italianul nonagenar într-o dispoziţie foarte proastă.
„Ce aveţi, domnule?”, l-a întrebat femeia de serviciu.
Şi imediat a auzit o confesiune emoţionantă.
Italianul nonagenar ieşise din casă să se plimbe şi a văzut pe o stradă, nu departe de casa lui, o distinsă doamnă, îmbrăcată cu mult gust, care purta o pălărioară încîntătoare. Şi nonagenarul nostru a simţit brusc nevoia să discute cu această doamnă elegantă, şi s-a apropiat de ea şi i-a dat bineţe. Şi s-a înfiripat o conversaţie frumoasă între italianul nonagenar şi doamna cu pălărioară încîntătoare. Şi ambii se simţeau foarte bine şi au discutat despre politică, despre vreme, despre salarii şi pensii, despre toate celea. Şi parcă nu mai voiau să se despartă. Iar italianul nonagenar a avut senzaţia că această doamnă e chiar femeia pe care a căutat-o o viaţă întreagă.
La un moment dat, doamna l-a întrebat ce vîrstă are şi domnul i-a spus că are 91 de ani. Peste o vreme, a întrebat-o el pe doamnă ce vîrstă are, şi doamna i-a spus că are 93 de ani! Era deci cu doi ani mai mare…
Asta l-a întristat mult pe italianul nonagenar. El spera ca doamna să aibă numai vreo 87-88 de ani şi atunci o relaţie ar fi fost mai mult decît oportună. Cu o doamnă mai vîrstnică îi era însă jenă să apară în faţa rudelor. Şi din această cauză italianul nonagenar a suferit cîteva zile. Ce fain ar fi fost dacă doamna elegantă ar fi avut numai 87-88 de ani…
De ce v-am povestit întîmplarea asta? Ca să constatăm încă o dată deosebirea izbitoare dintre viaţa bătrînilor de acolo şi cea a bătrînilor de aici. Acolo, la 90 de ani, se conturează poveşti de dragoste, pe cînd aici, deja după 70 de ani, omul se gîndeşte la moarte.
