Linkuri accesibilitate

Gh. Cojocaru: „procesul de reunificare a Germaniei după căderea Zidului de la Berlin a avut corespondent pe malurile Nistrului un proces invers, de separare”


Opinii săptămînale în dialog.

În vizita lui săptămânală la studioul Europei Libere din Chișinău, istoricul Ghe. Cojocaru a stat de vorbă despre ecourile moldovenești și sovietice ale căderii Zidului Berlinului, de la care s-au împlinit 25 de ani.

Gheorghe Cojocaru: „Dacă prăbușirea Zidului de la Berlin, 25 de ani în urmă, a fost un moment cu totul istoric, trăit cu maximă intensitate, prefigurând căderea comunismului de tip sovietic, în fosta Republică Moldovenească reacțiile față de această lovitură teribilă dată întregului bloc socialist au fost diferite: de la entuziasmul militanților mișcării de emancipare națională și democratică la spaima și crisparea reprezentanților de vârf ai regimului de atunci. În același timp, în stânga Nistrului, la Tiraspol, dar și în sud, la Comrat, lua amploare o mișcare separatistă, puternic sprijinită de structurile sovietice pan-unionale.”

Europa Liberă: Dacă înțeleg corect sugestia dumneavoastră, vă referiți la faptul că autoritățile de la Chișinău, începând să pledeze pentru transformări sociale, s-au confruntat imediat cu fenomenul separatismului, care punea în pericol agenda prefacerilor viitoare...

Gheorghe Cojocaru: „Într-adevăr, procesul de reunificare a Germaniei, care va lua avânt după căderea Zidului de la Berlin, va avea corespondent, pe malurile Nistrului, un proces invers, de separare, de rupere și dezintegrare a corpului unitar al fostei republici unionale moldovenești, cu consecințe grele pentru viitorul acestei entități.

Exact în această zi, de 13 noiembrie, 25 de ani în urmă, prezidiul Sovietului Suprem al fostei RSS Moldovenești anula rezoluțiile privind organizarea unor referendumuri locale ale unor „soviete” de la Tiraspol, Râbnița și Tighina, prin care se urmărea formarea unei noi enclave autonome, scoase de sub jurisdicția autorităților legale. Decizia prezidiului instituției legislative de atunci, prin care aceste inițiative locale erau declarate anticonstituționale, va fi nesocotită de liderii separatiști de dincolo de Nistru.”

Europa Liberă: La aniversare, mă uitam cum consemnează acest eveniment mai multe televiziuni, mi-a atras atenția un post de televiziune rusesc care sugera că nimic nu a fost întâmplător, că totul poate fi adunat într-un scenariu. Vreau să vă întreb dacă erau toate aceste forțe separatiste dirijate dintr-un singur centru, își coordonau acestea acțiunile încă de pe atunci?

Gheorghe Cojocaru: „Evoluția acțiunilor separatiste la Tiraspol și în zona Comratului atestă că toate aceste forțe își coordonau pașii și erau dirijate dintr-un singur centru, aflat sub controlul operativ al unor structuri speciale. O primă acțiune de amploare, bine regizată și coordonată, a fost cea prin care se urmărea formarea a două enclave separatiste în urma desfășurării unor referendumuri locale, deși, să precizăm, nu exista nici măcar un cadru juridic corespunzător pe atunci. Dacă cei din stânga Nistrului își doreau o „republică nistreană”, cei de la Comrat – una găgăuză, și unii, și alții urmărind, cu orice preț, să pună conducerea de la Chișinău în fața unor fapte împlinite.”

Europa Liberă: Întrebarea, deși inutilă, dar necesară: putea fi evitat acest fenomen al separatismului?

Gheorghe Cojocaru: „Grea întrebare, dar, mai curând, răspunsul ar fi negativ. Nu, pentru că proiectul unei entități independente, al Republicii independente Moldova, în această zonă a fost unul greu de digerat pentru fosta metropolă sovietică, iar dacă privim în jur la ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina răspunsul poate fi unul și mai categoric în acest sens, practic, autoritățile de atunci de la Chișinău fiind condamnate să se confrunte cu o asemenea contrareacție separatistă.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG