Linkuri accesibilitate

Voci la Orhei în ajun de alegeri.

Salarii, pensii şi multă bunăstare sunt doar o parte din promisiunile concurenţilor electorali. Ei se tot laudă că pot promova politici care să îi ajute atât pe cei mai defavorizaţi - pensionarii, tinerii, absolvenţii, locuitorii satelor, cei în vârstă, cei bolnavi, cât şi pe cei mai competitivi şi performanţi moldoveni din cele mai dinamice componente ale economiei. Dar votantul nu mai crede în făgăduieli, el doreşte ca politicianul să plăteasca pentru promisiunile neonorate. Valentina Basiul a cules mai multe opinii în oraşul Orhei.

„Ne-o apropiat foarte mult de Europa. Au făcut schimbări. Iată drumurile. Acum sunt foarte bune. S-au făcut reparaţii la grădiniţe, la şcoli”.

„Iacă-tă vizele aistea ori cum se mai cheamă, care fără documente ne ducem acum. S-o făcut cât de cât. Iaca de exemplu la noi în sat, eu sunt de la Brăviceni, s-a făcut şi grădiniţă, drumul s-o făcut”.

„S-au făcut drumurile, s-au gazificat unele sate. Poate jumătate din promisiuni, dar toate nu s-au făcut. Nu se ţin de cuvânt, de aceea şi pierd încrederea”.

„Sunt mincinoşi şi fură ţara toţi. Care nu ar veni la putere tot o să fure”.

„Pensia nu ne-o mai ridicat-o. Noi n-avem încredere în nimeni. Suntem aşa ca un copac. Unul îţi pune într-o seară aşa, unul aşa. Parca ar fi nişte copii care se joacă de-a mijatca. Aşa-i la noi la parlament. De la televizor unul promite ca să ridice pensia, unul c-are să facă drumuri, unul că acela. Dar cine face drumurile aistea? Europa”.

Europa Liberă: Dar ceva au făcut din toate astea?

„Da, o făcut. Au făcut un drum la noi şi iaca ne-o pus şi am plătit priţili. Ajutoare s-au dat din ţări străine. Dar ai noştri nu fac nimic. Ai noştri umblă numai bârfind, se ţin numai de bârfit”.

„Poate şi fac ei ceva, dar noi nu simţim”.

„Măcar nu le e ruşine să arate la lume. Şi se laudă că el o să facă aşa, c-aşa. Văi, arată-i omului că tu faci, dar nu te lăuda”.

„S-o spus că pensia o s-o ridice la atâta şi la atâta şi nu s-o mai ridicat”.

„Poate ceva puţin ar fi făcut, dar pur şi simplu poporu-i ofensat, nu are încredere în nimeni. Nu-s locuri de muncă. Eu azi ar fi trebuit să stau aici?”

„Lumea o ajuns ca să se ducă la votare şi nici nu ştie pentru cine să aleagă. Toţi promit până îi aleg, dar pe urmă… Când au ajuns la postul pe care l-au dorit, de-acum ei uită de lume, de toţi”.

„Eu tare vreau ca fetiţa mea, care termină anul aista, să aibă loc de lucru. Eu numai sunt pentru aiasta. De-acum noi ne-om mai târâi pe lângă casă, cu pământul ne hrănim, dar copilul să aibă unde lucra. Să fie la noi în ţara noastră, să nu se ducă peste hotare, dar învaţă atâţia ani să nu lucreze cu mine la pământ”.

XS
SM
MD
LG