Linkuri accesibilitate

Vasile Botnaru în dialog cu Mariana Kalughin și Vladimir Beșleagă.

O campanie electorală scoate la iveală, așa cum încercam să sugerez și rândul trecut, handicapurile societății pe care o declarăm cu mândrie democratică, doar ca să mulgem avantajele pe care le oferă și să ocolim cât mai cu putință rigorile impuse de o conviețuire a oamenilor diferiți, dar egali. Astăzi vom continua discuția despre nevoia de a găsi tangențe și compatibilități, în condițiile deloc propice pe care le induce marea bătălie pentru fotoliile de deputați.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere se află experta de la Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției Mariana Kalughin și scriitorul Vladimir Beșleagă.

Europa Liberă: Campania nu este cea mai bună perioadă pentru verificarea temeiniciei valorilor pe care stă o societate. În primul rând, pe concurenţii electorali îi vedem cum fac diverse cadouri electorale, mai fac abstracţie de normele legale privind declararea cheltuielilor, pe unde pot, driblează televiziunile. Excesele sunt foarte frecvente. Şi totuşi suntem oare în drept să ne întrebăm dacă e posibil ca în campanie să se respecte principala trăsătură a democraţiilor, definită de clasici – libertatea persoanei se termină acolo unde începe libertatea celuilalt? Prin urmare, dacă suntem în drept să ne uităm la ceea ce se întâmplă în campanie prin prisma acestui principiu democratic? În condiţiile de astăzi, când jumătate dintre potenţiali alegători vor să vadă Republica Moldova în Est, iar altă jumătate vor să vadă Republica Moldova în Vest şi între ei sunt echipele de politicieni care, pe un ton categoric, uneori ameninţător, la limita şantajului, spun: „Dacă nu mergeţi în partea pe care o indic eu, o s-o păţiţi rău de tot” şi ceilalţi spun: „Ba nu”. Stând şi uitându-mă la ei, am scris un titlu pe Facebook că borta covrigului mare tot bortă este. Daţi-mi voie să vă întreb dacă ar fi la toate acestea să spunem: „À la guerre comme à la guerre”, să aşteptăm să se termine campania sau totuşi am fi în drept să le cerem, politicienilor în primul rând, să-şi respecte adversarii, să respecte libertatea celui care are o părere diferită, să nu fie atât de categorici când spun că doar ei ştiu adevărul… Domnule Beşleagă?

Vladimir Beşleagă: „Eu consider că ceea ce aţi expus dumneavoastră şi ceea ce se observă este departe de o normalitate, este multă agresivitate, este multă intoleranţă în atmosfera aceasta de campanie electorală. Şi eu cred că lucrurile acestea se vor acutiza şi mai mult spre sfârşitul acestei campanii. Dacă mai deunăzi un analist politic zicea că această campanie electorală a demarat pe un ton oarecum leşinat, eu zic că ar fi bine să continue aşa până la sfârşit, pentru că presimt lucruri care vor ieşi din comun şi vor fi nişte explozii, nişte confruntări foarte dure. Şi acestea toate sunt urmare a faptului că electoratul nostru, în parte, nu este complet clarificat, iar politicienii sau cei care dau tonul sunt prea puţin educaţi şi nu au încă nivelul necesar de cultură politică şi de dispută, nu de polemică şi nu de ură şi de răfuială, ci de cultură politică adevărată.”

Europa Liberă: Dar chiar e o situaţie inedită? Nu a mai fost aşa ceva în Moldova? Sau nu se vede şi la case mai mari aşa ceva?

Vladimir Beşleagă: „Se vede, peste tot se vede. Dar această campanie în care noi am intrat şi să dea Domnul să ieşim, cum se zice, este una aparte. Aceasta nu este atât de simplă. Speranţele sunt foarte mari, dar şi temerile sunt foarte mari.”

Europa Liberă: Mariana, rămâne la discreţia concurenţilor sau totuşi este reglementată? E loc de această întrebare? Nu cumva chemările şi campania în principiu afectează libertatea celuilalt?

Mariana Kalughin: „Libertatea de exprimare, care este cu adevărat un drept constituţional, articolul 32 din Constituţia Republicii Moldova, oricum prevede, şi cum aţi spus, acel deziderat, al lui Spinoza, pare-mi-se: „Libertatea unuia se termină acolo unde începe libertatea altuia”. Şi la noi, de fapt, chiar şi potrivit Constituţiei, dar nu numai Constituţiei, libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. Ceea ce înseamnă că oricum mesajele electorale sau discuţiile, dezbaterile, disputele electorale trebuie să se înscrie în anumite reguli, astfel încât toţi ceilalţi participanţi, dar şi alegătorii, pentru că deseori atunci când simpatizăm un concurent electoral, orice ofensă adusă acestuia, fiţi de acord, o primim ca pe o ofensă care ni s-a adus nouă. Şi bineînţeles că aceste lucruri trebuie să fie cât mai bine respectate. Cu părere de rău, nu întotdeauna înţeleg că deseori tocmai după comportamentul acestora în electorală şi decizi în final pentru cine votezi sau pentru cine nu votezi. Deseori ar putea un comportament sau altul să te determine, de exemplu, să te legi de unul şi să votezi pentru altul. Mai ales atunci când, aşa cum se întâmplă acum, nu se discută programe electorale, ci au trecut mai mult, nu ştiu cum, la personal. Însuşi acel drept pe care îl avem de a vota, potrivit Constituţiei, tocmai voinţa noastră constituie baza puterii de stat, această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care trebuie să fie egale, directe, secrete, dar şi liber exprimate. Ce ar însemna aceasta? Şi Codul Electoral tot spune lucrul acesta, că votul liber exprimat este acela exprimat în afara oricăror presiuni asupra alegătorului pentru a-l face să voteze. Şi eu, sincer vorbind, sunt acum tentată să interpretez lucrul acesta, că nu e vorba numai de nişte presiuni fizice, dar şi de nişte lucruri care ţin de manipulare sau de dezinformare, sau de şantajarea mea, să spunem, valorică. Este important ca cetăţenii să înţeleagă că ei totdeauna au dreptul să ceară, totdeauna au dreptul să întrebe şi totdeauna au dreptul să insiste asupra faptului ca și concurenţii să fie corecţi în lupta pe care şi-o dau.”

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Europa Liberă: Mariana, haideţi să vorbim la modul practic. Igor Dodon, urmare a întrevederii cu Vladimir Putin, a obţinut o „înlesnire” pentru moldovenii care se află în Rusia, care din varii motive au încălcat legislaţia de şedere. Şi acum, iată, graţie intervenţiei lui Dodon, Kremlinul le spune: „Mergeţi acasă, votaţi şi întoarceţi-vă în Rusia fără nicio primejdie pentru voi. Ba dimpotrivă, vă vom ajuta să porniţi o istorie nouă de şedere, curată, începeţi de la zero”. Este de la sine înţeles, toată lumea realizează că, de fapt, e o formă subtilă de presiune, că este o ingerinţă mult prea vizibilă. Sigur că în comparaţie cu anexarea Crimeii şi cu ce se întâmplă în Doneţk, e joc de copii, dar totuşi e un proces electoral, e o răscruce decisivă, cum spun toţi politicienii. Cel puţin alegătorul trebuie să ia atitudine? Sau aceasta ca şi cum e un stil derivat din ziua de azi, suntem în secolul agresivităţii, domnul Beşleagă spune: nu prea cu cultura politică, mai închidem ochii. Sau odată şi odată trebuie calificat, cel puţin, dacă nu şi sancţionat?

Mariana Kalughin: „Alegătorii întotdeauna iau atitudine. Nu e neapărat să cunoşti foarte bine prevederile legale. E important pur intuitiv, deci, atunci când simt o stare de disconfort, aceasta deodată înseamnă că ceva nu s-a petrecut aşa cum ar trebui să se petreacă. Orice ingerinţă, bineînţeles că şi din exterior, la fel, nu este una potrivită şi nu este una care ar trebui să fie tolerată într-o campanie electorală și aceste resurse, inclusiv influenţele sau, eventual, acele relaţii pe care le ai, anumite influenţe pentru a-ţi da mai multă valoare într-o campanie electorală. Acest lucru

Sunt dispusă să cred că chiar suntem maturi, eu încerc să fiu optimistă.

este vizibil şi eu sunt sigură că acest lucru este vizibil pentru toţi alegătorii. Deci, chiar sunt sigură că toată lumea înţelege lucrul acesta. Şi eu sper că alegătorul nostru totuşi este suficient de matur ca să ţină cont de aceste lucruri, atunci când va intra în cabina de vot şi va vota. Sunt dispusă să cred că chiar suntem maturi, eu încerc să fiu optimistă. Perioada care a trecut, inclusiv aceşti patru ani care s-au scurs atât de repede şi care ne-au lăsat, până la urmă, nu întocmai poate mulţumiţi de ce se întâmplat, însă ne-au învăţat foarte multe lucruri. Şi eu sunt sigură că în această campanie electorală fiecare dintre noi va încerca să fie mult mai responsabil în alegerea pe care o va face.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, dumneavoastră sunteţi nu doar scriitor cu sensibilităţile respective, sunteţi fost deputat. Acum haideţi să bobinăm filmul înapoi, să ne imaginăm că sunteţi în Parlamentul din care aţi făcut parte, ştiind ce se va întâmpla în continuare cu cultura politică, cu presiunile regionale etc., etc. Aţi vota dumneavoastră în Parlament o lege care să sancţioneze genul acesta de ingerinţă? Sau aţi lăsa la discreţia individului, colectivităţilor? Aţi lăsa să se conducă alegătorul de intuiţia lui?

Vladimir Beşleagă: „Dacă ați amintit că am fost în primul Parlament, zic că acolo s-au pus bazele statului liber şi independent Republica Moldova.”

Europa Liberă: Contându-se pe faptul că într-adevăr toţi o vor recunoaşte ca atare.

Vladimir Beşleagă: „Da. Şi că acest stat, care avea atunci multe deficienţe, moştenise multe slăbiciuni, urma să fie consolidat pe parcursul anilor. Şi acel Parlament care a avut forţa lui de a adopta simbolic multe lucruri, inclusiv independenţa, a fost torpilat, el nu şi-a dus misiunea la capăt. Pentru că de la bun început nu a plăcut cuiva, celor din afară, şi au organizat dizolvarea lui înainte de termen. După care a început calvarul nostru, care continuă şi astăzi. Au venit agrarienii, au distrus cutare, au distrus cutare. La sfârşitul anilor ʾ90 s-a încercat apropierea de Uniunea Europeană sub guvernul Sturza, cu câteva zile înainte a fost dat jos. Acum, în sfârşit, după alţi opt ani de neocomunism, s-a ajuns să se semneze acest document de asociere cu Uniunea Europeană. Şi iar se ridică forţele, ceea ce înseamnă că acest stat nu reuşeşte sau nu i se permite să se consolideze ca un stat naţional independent, un stat modern.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, poate nu are cheag?

Vladimir Beşleagă: „În actuala guvernare, de la 2009 încoace, s-a reuşit a se imprima acestui stat o orientare europeană. Un stat poate să existe atunci când el singur decide propria lui structură, propria lui orientare, propria lui esenţă, propriul lui suflet. Şi, iată, vine această perioadă care este astăzi, forţele acestea, care lucrează contra statalităţii, contra independenţei. Pentru că în felul acesta se lucrează pentru distrugerea acelui statut de stat independent, i se dictează din afară. Şi, cum ziceaţi dumneavoastră, dacă ar fi să se adopte aici o lege pentru cei care lucrează finanţaţi, asmuţaţi şi dirijaţi din afară, eu aş vota cu ambele mâini pentru ca aceștia să fie în genere scoşi din lista electorală şi din campania electorală. Cum poţi tu să vii, cu partidul tău dodonic sau cu nu ştiu ce, şi să dictezi, să reorientezi ceea ce s-a făcut până acum şi s-a obţinut pentru acest stat în mod legal?!.”

Europa Liberă: Dar el şi cu Şelin spun că nu.

Vladimir Beşleagă: „Cum nu?”

Europa Liberă: „Vrem noi în partea cealaltă” şi are libertatea de expresie.

Vladimir Beşleagă: „Bine, dacă „vreţi voi în partea cealaltă”, duceţi-vă acolo, în partea cealaltă, şi staţi acolo, în partea cealaltă. De ce să ne duceţi pe noi? De ce să ne otrăviţi nouă sufletul?”

Europa Liberă: Pentru că ei au libertate de expresie. Pentru că beneficiază de condiţiile unui stat democratic.

Vladimir Beşleagă: „Într-un stat fragil ca al nostru trebuie să fie restricţii, restricţii în anumite lucruri. Un stat care s-a dezvoltat şi şi-a format un mod democratic pe parcursul secolelor poate să permită unele mişcări. Americanii au permis existenţa partidelor comuniste, nu ştiu ce, nu ştiu ce, dar acela era un stat format. Acesta este un stat fragil, care abia se consolidează. Şi să le dai libertate, și să le dai la toţi, la 41 sau 42 de formaţiuni politice sau ce sunt ele, să participe la votare – aceasta este absurd, este o nebunie, pur şi simplu, acesta este un haos…”

Europa Liberă: A trecut de jumătate de metru buletinul deja.

Vladimir Beşleagă: „Nu se poate. Ceea ce m-ați întrebat, eu aş fi pentru a se limita, în spirit raţional, pe lângă faptul că la noi se permite propaganda şi promovarea ideilor televiziunii ruseşti, care lucrează şi ajung peste tot și toate chestiile acestea.”

Europa Liberă: Mariana, din punctul de vedere al unui om care cunoaşte dreptul, e posibil să se intervină cu mai multă fermitate, astfel încât să nu se compromită libertatea şi cheagul acesta european, democratic şi aşa mai departe?

Mariana Kalughin: „Cred că este posibili. De fapt, legea prevede că este interzisă, de exemplu, orice finanţare din exterior a unui partid politic, inclusiv acea finanţare care este utilizată şi bani utilizaţi în cadrul unei campanii electorale. Poate e cazul ca aceste restricţii să fie mult mai extinse, să cadă sub incidenţa unui astfel de articol, nu numai, să spunem aşa, un suport material sau unul financiar, dar oricare altul, mai ales în timpul unei campanii electorale, deci, orice suport din afară către un concurent electoral, care ar putea să se exprime cum vreţi, printr-un autocar trimis sau altceva. Ar fi foarte important ca toţi concurenţii electorali să fie egali în armele pe care le utilizează.”

Europa Liberă: De ce nu se face la modul practic aceasta?

Mariana Kalughin: „Să începem de la faptul că totuşi a existat, de exemplu, şi acum în Parlament este un proiect de lege privind finanţarea partidelor politice. Foarte multe lucruri ar fi putut să fie altfel astăzi, dacă acest proiect ar fi fost dezbătut, care, de altfel, pare-mi-se, vreo trei ani în urmă a fost, practic, gata.”

Europa Liberă: Deci, e o cârdăşie că şi cei de la putere vor să beneficieze?

Mariana Kalughin: „Exact, întrucât cadrul legal acum este unul permisiv, care este interpretabil, care este destul de confuz, astfel încât să-ţi poţi permite mai mult decât ar trebui să-ţi permiţi. Şi aceasta, poate aceasta e cel mai rău. Tocmai legea aceasta nu s-a reuşit să fie adoptată, astfel încât concurenţii electorali să intre în alte condiţii şi care ar permite o concurenţă reală şi o concurenţă loială şi egală. Şi aceasta, de altfel, ar putea să revigoreze, să spunem aşa, dreptul meu la alegere. Pentru că eu, atunci când fac alegerea, bineînţeles că trebuie să fiu şi informată într-un mod adecvat. Cu părere de rău, acest lucru s-a ignorat. Şi aceasta vorbeşte, de fapt, despre multe. Pentru că unele dintre aceste partide, fiind în legislatura trecută, în opoziţie, se plângeau foarte mult pe această situaţie, pe cadrul legal privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. Şi tocmai aceasta nu au avut timpul să o facă acum, când au fost la putere.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, acum exact răspundeţi-mi la întrebarea cea dificilă, întrebare care frământă multe minţi înaintea alegerilor: ce facem, că trebuie să-i votăm pe cei care nu sunt tocmai imaculaţi? Multă lume spune: „Haideţi să trecem puntea şi pe malul celălalt o să ne lămurim cu ei, dar nu înainte de a trece puntea”.

Vladimir Beşleagă: „Când vorbesc eu despre un om, ştiu că acest om are atât calităţi, cât şi deficienţe. Şi politicienii noştri, şi partidele noastre au şi calităţi, au şi deficienţe. Jean de La Bruyère, se pare, spunea aşa: „Virtuţile nu sunt decât continuarea viciilor”. Adică, o personalitate îşi cunoaşte slăbiciunile și dacă tinde spre perfecţiune, spre perfectarea propriei fiinţe, caută să le domine şi să cultive contrariul lor. Noi zicem despre partidele care sunt la guvernare că au păcate. Da, au păcate, ca orice oameni, dar au calităţi. Ei au realizat ceea ce s-a putut face şi au realizat ce a fost foarte greu şi nu s-a putut înainte. Acum, în momentul acesta, când a fost semnat [Acordul de Asociere], a fost a doua sau a treia încercare. Eu cred că aceasta este ultima încercare. Pe urmă noi, dacă eşuăm, vom fi aruncaţi într-un trecut şi într-un

Eu cred că sunt exagerate toate criticile care se fac la adresa oamenilor noştri politici, care au realizat aceste partide proeuropene

haos care va dura nu ştiu cât, nu știu cât… Eu cred că sunt exagerate toate criticile care se fac la adresa oamenilor noştri politici, care au realizat aceste partide proeuropene. Vreau să vă spun că acest stat, cum zicem noi, care a avut o economie colonială, moştenită de la Uniunea Sovietică, el fiind însuşi la temelie creatura Uniunii Sovietice, pe baza unei părţi a României, a poporului român, de la bun început a avut o bază şubredă. Dar dat fiindcă un stat nu este decât o formă şi o convenţie, el poate deveni un stat doar atunci când i se imprimă un conţinut real omenesc, modern. Şi, iată, acesta este calvarul prin care merge acest stat care este Republica Moldova şi care vrea să-şi decidă el singur orientarea, direcţia unde să meargă. Şi forţele din afară vin să-i impună lui… Aceste partide care au fost la guvernare au salvat acest stat, că, dacă nu aveau ele această orientare europeană, el dădea faliment, devenea falimentar total, se ducea de râpă… Şi, uite, numai cu ajutorul european, cu ajutorul comunităţii europene, el a putut ieşi din această criză şi să meargă mai departe. Acum vor să-l asasineze, pur şi simplu, partidele acestea, care merg contra orientării europene nu sunt altceva decât nişte asasini, care vor să omoare acest stat, să-l transforme într-o marionetă sau în ceva ca o piftie, ca o meduză, care să nu aibă nicio consistenţă.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, dar vor avea gaz. Uitaţi-vă cum transnistrenii patru miliarde au datorie, dar ruşii continuă să le dea gaz. Vor avea nu ştiu ce, cartofi, vor avea lemn „кругляк” din Siberia. Aceasta nu este suficient pentru oameni?

Vladimir Beşleagă: „Noi am trăit într-o societate tradiţională, patriarhală, unde aveam cai, aveam boi, unde era cânepă, unde era tot. Şi aceea era o societate bună şi era frumoasă. Şi era adecvată epocii şi civilizaţiei. Că, dacă nu era o societate care să asigure existenţa omului şi să-l aibă pe om, să-l trateze ca pe un om demn de viaţă, nu se forma, nu se năştea un folclor, o poezie lirică, o frumuseţe de artă, de omenie, de credinţă. Dar acea societate s-a dus, a plecat, a venit societatea industrială, a venit societatea postindustrială. Noi am intrat în alt timp. Noi am făcut saltul direct din patriarhalism în societatea industrială. Şi a gândi că tu poţi să trăieşti numai cu cartofi sau cu gaz, sau cu nu știu ce... Vorbeați de Transnistria, știți ce a fost în Transnistria, că eu cunosc realităţile? Acolo doi-trei sau cinci ani le-au dat gaz degeaba, gratis. Oamenii înnebuneau, vă spun un caz cu o bătrână care a venit la piaţă şi se plângea, zicea: „Tare bine o mai fost până acum”, adică atunci când li se dădea gaz gratis. „Dar de când au pus «счетчик»-ul de-amu nu merge, că trebuie să plăteşti”. Ei i-au deprins pe oameni şi pe urmă, când le-au trântit nişte taxe, când le-au adăugat, acum încep să gâfâie.”

Europa Liberă: Culmea este că banii pe care îi plătesc oamenii aceştia cu «счетчик»-ul se opresc la guvernul transnistrean, iar la Moscova ei nu trimit nimic. Mariana, dumneata totuşi cum ai răspunde la întrebarea aceasta: cât de indulgent poţi să fii cu omul drag, cel care ştii că are grijă de casa dumitale şi îl iubeşti, poate chiar necondiţionat? Dar cât de mult poţi să ierţi că el s-ar putea să se mai îmbete, s-ar putea să mai facă scandal?

Mariana Kalughin: „Într-adevăr pentru mine, cel puţin, chiar e o dilemă, cum spuneaţi. Pentru că, de fapt, trebuie să răspunzi la întrebarea dacă justifică scopul mijloacele. Şi atunci cred că cel mai bine e, nici nu ştiu dacă sunt în drept să dau sfaturi sau să sugerez unele idei, însă oricum rămâne foarte important ca: unu – să votăm; doi – să ne gândim foarte bine şi să calculăm; trei – să putem responsabiliza pe cei pentru care am votat. Deci, chiar să

Chiar să nu mai fim indulgenţi şi chiar să cerem o mai mare responsabilitate din partea celor pentru care am votat.

nu mai fim indulgenţi şi chiar să cerem o mai mare responsabilitate din partea celor pentru care am votat. Cred că foarte mulţi sunt deziluzionaţi pentru simplul motiv că deseori partidele politice nici nu recunosc sau nici nu conştientizează că, eventual, au primit un vot şi au câştigat doar pentru simplul motiv că au putut fi puţini mai buni decât toţi ceilalţi care, de fapt, nu sunt cu mult mai răi. Sincer vorbind, nu întotdeauna ai din ce alege. Însă într-adevăr e o electorală deosebită, se cere şi o responsabilitate mai mare din partea alegătorului.”

Europa Liberă: Eu vin de la nişte studenţi, care m-au pus exact în situaţia aceasta. Şi m-am convins cât de uşor este să pui întrebări şi cât de dificil este să răspunzi anume la întrebarea aceasta. Eu am încercat să le spun în felul următor: după ce trec alegerile, în fiecare zi, când ne vor da bineţe, să spunem: „Banca de Economii”; ei să spună: „Bună ziua”, dar noi să zicem: „Aeroport”; ei să zică: „Bună ziua”, dar noi să spunem: „7 aprilie”; ei să zică: „Bună ziua”, dar noi să spunem: „Pădurea Domnească”. Pentru ca să nu ne culcăm pe urechea aceasta până la următorul scrutin, să nu acceptăm turtele cu mac şi să adormim, dar într-adevăr societatea să ştie să revendice celor care le-a încredinţat votul un comportament cu adevărat european şi eliminatoriu de corupţie, de cutume proaste, cum spuneţi dumneavoastră, defecte care sunt continuarea virtuţilor. Astfel încât, în mare, până la urmă, să nu compromitem ceea ce s-a pornit, opera aceasta democratică. Pentru că de mult ori, şi studenţii îmi reproşează aceasta, că eu slujesc o cauză democratică, îmi zic că, domnule, dar poate e o utopie, care este imposibilă, aşa cum spune Putin, au nevoie de „суверенная демократия”, nu de o democraţie adevărată, europeană. Şi de aici rezultă întrebarea mea pentru dumneavoastră: este posibilă democraţia în condiţiile Moldovei după ce batem pasul pe loc atâta timp, domnule Beşleagă?

Vladimir Beşleagă: „Cred că este posibilă democraţia, pentru că este spiritul secolului, acesta este spiritul vremii. Şi noi ori îl acceptăm, îl introducem, îl cultivăm, îl ocrotim, ori rămânem în urma vremii, în urma omenirii şi în urma secolului celuilalt, rămânem în arhaisme. Pentru că a aştepta ca cineva să-ţi dea, a aştepta ca cineva să te corcolească, ceea ce a fost obişnuit în societatea trecută sovietică care s-a dus este, pur şi simplu, o absurditate. Saltul acesta în lumea modernă este nu că dorit, este absolut inevitabil. De ce lumea noastră pleacă de aici, de la noi, şi merge în alte părţi numai cu speranţa de a-şi găsi un loc unde să trăiască normal, să trăiască omeneşte? Pentru că omul are o singură viaţă şi el nu vrea să o rateze. Şi nu numai el, dar şi copiii lui. Cum se zice, când se schimbă locul, se schimbă şi norocul,

Noi nu mergem în Europa, noi introducem spiritul european aici la noi, aici rămânem, aici unde ne-am născut aici rămânem.

este aşa un proverb, care îmi place de la o vreme. Dar dacă te duci tu în altă parte, cineva aici rămâne, aici sunt rădăcinile noastre, trecutul, aici este viitorul nostru, aici sunt moşii noştri, oasele noastre. Şi oricât nu te-ai îndepărta în lume, aici trebuie făcut. Zicem eronat: „Mergem în Europa”. Noi nu mergem în Europa, noi introducem spiritul european aici la noi, aici rămânem, aici unde ne-am născut aici rămânem. Şi dacă nu facem această schimbare şi ne orientăm înspre acel Răsărit, care a fost trecut, de care noi ne-am rupt cu greu şi ne rupem în continuare cu greu, înseamnă că noi suntem ori neisprăviţi, ori suntem lipsiţi de discernământ, ori suntem arieraţi mintali... Uite aceasta este concluzia.”

Europa Liberă: Dar aceşti care pleacă spun proverbul cunoscut „Ubi bene, ibi patria”, pentru că ei au o singură viaţă, nu au timp să aştepte până când se va dezmetici o întreagă naţiune.

Vladimir Beşleagă: „Acesta este avantajul democraţiei, că omul are dreptul la libera circulaţie. Cum stă scris în Carta Drepturilor Omului – libera circulaţie a oamenilor, mărfurilor şi ideilor. Unde a mai fost aceasta în sistemul sovietic? Stăteai în ţarc ca un animal.”

Europa Liberă: Atunci să ajungi la Chişinău era un act de eroism.

Vladimir Beşleagă: „Uite, libertatea aceasta de care se bucură oamenii acum este un avantaj, o cucerire, un dar, pur şi simplu. Omul se simte liber să se mişte, să gândească, să se exprime şi să nu-l urmărească cineva, să-l pârască şi să-l bage la dubă, la răcoare şi toate acestea. În acea zonă de est, acolo domină autoritarismul, dictatura. Iată, am văzut cum oamenii au ieşit la Moscova să protesteze şi imediat le pun cătuşe, nu au drepturi. Şi, iată, acolo ne cheamă aceşti dodoni, piramidoni.”

Europa Liberă: Acesta este atac la persoană, ceea ce e interzis în timpul campaniei şi la Europa Liberă. Dacă oamenii s-ar extrapola cu maşina timpului pentru două ore în trecut, dacă, Doamne fereşte, ne-am întoarce înapoi în vremurile când nici măcar paşapoarte nu aveau, poate ar preţui mai mult această libertate.

Vladimir Beşleagă: „Absolut corect.”

Europa Liberă: Doamnă Kalughin, dumneavoastră cum credeţi, e democraţia pentru oamenii locului sau are nevoie şi Republica Moldova de o „суверенная демократия”?

Mariana Kalughin: „Eu cred că este democraţia pentru noi. Şi acum mai mult decât oricând. Pentru că senzaţia mea este că oricum ne-am schimbat. Mie mi se pare că a apărut mai mult în noi acel sentiment de demnitate. Şi, fiţi de acord, chiar mai multă lume înţelege că, de fapt, „eu sunt cel care decide, eu sunt cel care alege, eu sunt cel care pot cere”. Deci, mie mi se pare că a diminuat acel sentiment de servilism sau că puterea e mai importantă. A apărut acest sentiment de importanţă a omului, a fiecărui om în parte, şi a fiecărei personalităţi în parte.”

Europa Liberă: Adică Oleg Brega s-a multiplicat...

Mariana Kalughin: „Poate nu chiar în astfel de manifestări, însă aceasta este senzaţia mea, din ceea ce simt eu atunci când merg pe stradă sau simt eu că vorbesc cu cineva pe care nici nu-l cunosc măcar, că a apărut acest sentiment de stăpân al situaţiei. Şi acest lucru, cred, trebuie să fie încurajat. Pentru că atunci lucrurile vor deveni altfel şi atunci cu adevărat va fi un fundament pentru a consolida statul Republica Moldova.”

Europa Liberă: Domnule Beşleagă, aveţi aceeaşi senzaţie?

Vladimir Beşleagă: „Nu doar a încuraja acest sentiment, această stare, ci a o apăra şi a o promova. Şi a o apăra cu mult curaj, pentru că, revin la ceea ce am spus la început, suntem într-o campanie electorală crucială, de care depinde: ori înaintăm, ori progresăm, ori ne mişcăm înainte, în direcţia pe care ne-am ales-o, ori vom fi aruncaţi îndărăt şi ne vom muşca coatele...”

XS
SM
MD
LG