Linkuri accesibilitate

Aniversarea căderii Zidului de la Berlin


25 de ani de la prăbuşirea comunismului.

Festivităţile dedicate celei de-a 25-a aniversări a căderii Zidului din Berlin au început cu o reuniune solemnă a Bundestag-ului german. La festivitate a fost invitat să cînte şansonetistul şi poetul expulzat din RDG, Wolf Biermann. Profitînd de această ocazie, fostul disident a lansat un atac dur contra deputaţilor Partidului Stîngii, considerat drept succesor al Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG/SED), partid conducător din Germania comunistă.

Biermann i-a calificat pe aceştia drept „resturile mizerabile, care, din fericire, au fost depăşite”.

Reacţionînd la protestele venite din partea grupului parlamentar al Stîngii, Biermann a spus că partidul lor „nu este nici de stînga şi nici de dreapta”, ci, pur şi simplu, „reacţionar”.

După această altercaţie verbală, Biermann a intonat cîntecul său de protest, intitulat „Încurajare“, compus pe vremea cînd se mai afla în RDG.

Preşedintele parlamentului, Norbert Lammert, a subliniat în alocuţiunea sa importanţa mişcărilor de opoziţie din RDG şi din celelalte ţări fost comuniste, amintind, în acest context, de „revoltele de palat“ – precum le-a numit el – din România şi Bulgaria, în urma cărora au căzut regimurile de la Bucureşti şi Sofia.

Nici ecologista Katrin Göring-Eckardt, născută în răsăritul Germaniei, nu a uitat să menţioneze revoltele care, de-a lungul timpului, au izbucnit în lumea comunistă, amintind că în paralel cu revoluţia din Ungaria, din 1956, au avut loc şi proteste studenţeşti la Bucureşti.

Trecînd în revistă o seamă de personalităţi de notorietate, care şi-au ridicat vocea contra regimurilor din răsărit, Göring-Eckardt a inclus-o în această galerie şi pe Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Aniversării unui sfert de veac de la căderea Zidului îi sunt dedicate numeroase acţiuni la Berlin. Cea mai spectaculoasă dintre ele este aşa numita frontieră de lumini. 8000 de baloane albe pe o distanţă de aproximativ 15 km marchează linia unde s-a aflat zidul despărţitor. În seara zilei de 9 noiembrie, baloanele, legate de stîlpi, se vor desface şi se vor ridica – în jurul orei 18 şi 58 de minute.

Astfel se aminteşte de momentul din seara zilei de 9 noiembrie 1989, cînd Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al PSUG (SED), a anunţat, într-o conferinţă de presă liberalizarea regimului de frontieră:

„Ne-am decis astăzi să reglementăm pentru fiecare cetăţean al RDG-ului posibilitatea de călătorie, folosind trecerile de frontieră a RDG-ului. Călătoriile particulare în străinătate pot fi efectuate fără nicio motivare prealabilă sau motivări legate de gradul de rudenie. Permisiunile de călătorie se acordă pe loc. După cîte ştiu eu, reglementările acestea intră imediat în vigoare.“

Prăbuşirea Zidului s-a produs în paralel cu pregătirile pentru ediţia a 2-a a „Zilei Internaţionale de Acţiune - România“, care urma să aibă loc pe data de 15 noiembrie 1989.

Zidul Berlinului, 15.11.1989

Zidul Berlinului, 15.11.1989

Iniţiativa pentru organizarea „Zilei de Acţiune” a avut-o, în toamna lui 1988, un grup de scriitori germani, originari din România, stabiliţi în Berlinul Occidental, între care s-a aflat şi Herta Müller. Într-un apel lansat şi susţinut de sute de persoane din est şi vest s-a cerut înfierarea internaţională a regimului Ceauşescu.

Opoziţia est-germană s-a solidarizat atunci cu populaţia opresată de către regimul ceauşist, cerînd cu insistenţă conducerii retragerea ordinului „Karl Marx”, acordat de către şeful de partid din RDG, Erich Honecker, liderului de la Bucureşti.

Un reprezentant al „Noului Forum“ din Potsdam, Frank Wernick-Otto, a afirmat cu două zile înaintea căderii zidului, că opoziţia RDG-istă „sprijină mişcările de opoziţie şi de reformă din toată lumea.“

„În acelaşi timp, el a promis că opoziţia răsăriteană nu va uita nici de România.

XS
SM
MD
LG