Presa din România se ocupă în comentariile sale politice mai ales de evoluțiile dinaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, în care se vor confrunta la 16 noiembrie Victor Ponta și Klaus Iohannis.
Primul clasat în alegerile prezidențiale la turul unu, Victor Ponta, li se pare unora dintre comentatori deja sigur pe victorie. Pentru alții, arată mai degrabă disperat, dispus să bată palma cu oricine pentru un pumn de voturi în plus la turul al doilea. Împarte pomeni electorale, observă presa, care s-ar putea însă să nu mai păcălească așa de mulți români. Cea mai recentă, o sută de lei noi impozabili pentru doctori, a amintit în mod acut de suta de lei promisă de Ceaușescu în ziua revoluției din decembrie 1989 de la tribună unde era huiduit. Cele mai multe rânduri s-au scris însă astăzi despre stadiul deplorabil al democrației în România.
„Cum a ajuns un act de curaj să vrei să fii cinstit, să spui că eşti cinstit, să te comporţi ca un om cinstit?”, se întreabă în Adevărul Marian Popescu. El crede că „ofensa adusă cetăţenilor români rezidenţi în străinătate (cei care trimit nu ştiu câte miliarde de euro anual în România) cu greu va fi uitată”. Cozile de la ambasade și consulate, unde românii rezidenți în afara țării nu au reușit să voteze fiind împiedicați de tot felul de reguli birocratice, echivalează cu o expulzare din România. Guvernanții par să spună, îl cităm pe Marian Popescu: „Vom face ţara cu românii noştri, pe ăilalţi îi ţinem afară. Până le vine mintea la cap. Până atunci să trimită banii ăia, să ia premiile alea, să se afirme pe-acolo şi, câteodată, o să le deschidem poarta la Cotroceni să ne mândrim cu ei”.
Alina Mungiu-Pippidi scrie în România liberă pornind de la o amintire: în mai 1990, când conducea revista Opinia studențească și se implicase puternic în campania anti-Ion Iliescu, mașina familiei sale a fost pusă noaptea de-a curmezișul străzii. Un mic avertisment, nu se știe de la cine venit: de la feseniștii lui Iliescu sau de la vecini, suporteri ai fostului președinte al României. După 25 de ani, scrie Mungiu, „sunt profesor de democrație în Germania, [...] dar nu sunt sigură, văzând țara mea cum am văzut-o duminica trecută, că am reușit să schimbăm destul de mult. Pentru că într-o țară normală alegerile astea ar fi trebuit să arate altfel”. Într-o țară normală, se spune în articol, pe listele electorale nu s-ar afla mai mulți alegători decât la precedentul scrutin, votul multiplu nu ar fi, chipurile, împiedicat de un timbruleț lipit pe buletin, pe care comentatoarea însăși spune că l-a dezlipit demonstrativ în fața camerelor de televiziune ca să arate cât e de inutil. Într-o țară normală, cum e Estonia, fiecare alegător are un cod numeric cu care se identifică la vot, cu care se poate anunța la ambasadă dacă se află în altă țară, sau își poate plăti impozitele din fața calculatorului. Dacă România ar fi o țară normală, n-ar curge pomenile electorale, justiția nu s-ar grăbi să bage la închisoare în plină campanie electorală politicieni care demult trebuiau să fie acolo - n-ar exista deci temerea că hoții n-ar mai ajunge în veci la pușcărie dacă ajunge președinte Victor Ponta ș.a.m.d.
Un comentariu semnat de Anca Simina în gandul.info se adresează generației de până în 35 de ani, cei numiți îndeobște „generația cu cheia de gât”. Jurnalista crede că ei pot schimba rezultatul în turul al doilea, în 16 noiembrie. Citind sondajele, s-ar vedea că Victor Ponta nu a câștigat primul loc cu votanții tradiționali ai PSD-ului - anume cu oamenii vârstnici și cu carte puțină - ci mai ales cu „televotanții” între 39-45 de ani, de regulă cu liceul făcut. Votanții sub 35 de ani gândesc altfel. Sunt oameni ocupați, plini de grija zilei de azi și de mâine, sunt multe femei, mame care abia se răzbesc cu copiii lor prostiți de școli proaste. „Suntem singurii imprevizibili şi printre puţinii care mai cred în ceva. De ce să plecăm noi din România şi nu ei? De ce nu i-am bate?”, este apelul acestei jurnaliste de la gandul.info.
