Jurnalistul si analistul politic Peter Pomeranţev impreuna cu Michael Weiss vor lansa saptamina viitoare la Washington un studiu despre modul in care Kremlinul a transformat informatia, cultura si banii, intr-o arma impotriva Occidentului. Autorii avanseaza ideea ca liderul de la Kremlin, Vladimir Putin a fost inspirat pentru războiul informational declansat de Kremlin in ultimii ani de către Lenin si tipul de propagandă din perioada bolşevică.
Peter Pomeranţev: „Mie mi se pare ca atunci cind Putin este comparat citeodata cu Stalin, se face o gresala. Nu vorbesc acum despre personalitate, vorbesc despre ambitiile si despre tacticile sale. Stalin avea la dispozitie armate mari si gulaguri la fel de mari. Putin e mai aproape de abordarea lui Lenin in politica externa.
Lenin vedea ca Uniunea Sovietica este foarte slaba si ca el trebuie sa joace foarte inteligent, iar fundamentul politicii lui Lenin era si el bazat de tacticile politiei secrete ţariste. Pentru Lenin abordarea politicii externe a fost, daca pot spune asa, o abordare de tip servicii secrete. Asa ca a pretins că este mai liberal decit era de fapt, si ma gindesc la noua politica economica promovata initial de Lenin, haide sa facem Occidentul sa creada ca suntem mai prietenosi decit suntem de fapt.
Haide sa cladim contacte cu Occidentul şi apoi haide sa-i manipulam pe oamenii astia; și, in ultima instanță, folosind puterea Occidentului impotriva Occidentului. A folosit agentii de influenta. Nu e vorba de o confruntare cu armate mari, asa cum a facut Stalin, este vorba de a patrunde in anumite cercuri, de a le influenta si de a le îndirji unele impotriva altora. Asta numesc eu o abordare a politicii externe cu mijloacele politiei politice.”
L-am intrebat pe jurnalistul de la Londra, Peter Pomeranţev, cum poate folosi acum Kremlinul acest arsenal al politiei politice tariste in secolul 21, secolul Internetului…
Peter Pomeranţev: „Instrumentele pe care le are Kremlinul sunt cultura, banii si infornatiile utilizate drept arme. Kremlinul vorbeste despre informatii ca despre o arma. Nu e vorba numai de propaganda, sau ce intelegem noi prin propaganda, sau convingere, sau diplomatie publica... Kremlinul vede informaţia ce pe un instrument care sa demoralizeze cealalta parte, in asa fel încit sa o anihileze. Este o abordare stricta in termeni militari. Si şmecheria cu un post precum Russia Today este ca de fapt exploateaza ideea Occidentala si democratica a libertatii de expresie, care este o idee sacrosanta a democratiei. Kremlinul o foloseste ca sa dezinformeze.
Noi, in Occident, credem in libertatea de expresie, nimanui nu-i da prin cap in Statele Unite sau in Anglia sa interzica Russia Today. Este de neacceptat. De negindit! Dar, astfel, noi suntem foarte expusi in fata cuiva care foloseste informatia in scopuri care nu au nimic de-a face cu informarea sau cu libertatea de expresie. E greu să măsori efectul, dar Kremlinul nu foloseste numai aceasta „armă”, a dezinformării, mai are si altele in arsenal. Pentru Statele Unite si mai ales pentru Marea Britanie, are banii, folosirea elitelor financiare si politice, care ele, pot sa raspindeasca niste mesaje „ghidate” de la Moscova in mediile de informare occidentale.”
L-am intrebat pe jurnalistul si expertul de la Londra despre rolul pe care il joaca Biserica Ortodoxă rusa in regiune si daca se poate spune ca si ea a devenit un instrument al propagandei Kremlinului ?
Peter Pomeranţev: „Aici ne putem uita la exemplul Georgiei, unde Biserica si patriarhul sunt extrem de populari. Patriarhul are o popularitate de peste 90 de procente si are asta chiar daca, in momente dificile in relatiile dintre Georgia si Rusia, patriarhul vorbea foarte de bine despre Putin, că este un mare conducator... Patriarhul a facut școala la Moscova si putem specula ca are legaturi cu serviciile secrete, asa cum se speculeaza si despre alti inalti ierarhi rusi si exista relatari pe care le-am citit in ziare credibile, precum New York Times, ca preotii i-au indemnat pe oameni sa voteze impotriva lui Saakaşvili si pentru Ivanişvili, dar cred ca mai mult decit aceasta influenta directa, ceea ce a facut Biserica si face spre bucuria Kremlinului, este sa lanseze mesajul ca a fi pro-occidental, pro-NATO, pro-Uniunea Europeană, nu inseamna sa aderi la niste valori precum libertatea sau dreptatea sau respectul drepturilor omului, ci acest argument absurd ca Occidentul aduce homosexualitatea.
Aceasta obsesie este de fapt o tehnică de a muta interesul de la valori, de la probleme reale către sex... Este, daca vreti o tehnica a presei bulevardiere... Asa ca ceea ce face Biserica este că modifică agenda discutiei; ceea ce este foarte convenabil Kremlinului.”
In finalul interviului l-am intrebat pe Peter Pomeranţev cum vede viitorul regiunii din care face parte si Moldova in urmatorii citiva ani…
Peter Pomeranţev: „Eu sunt de partea opusa curentului care devine din ce în ce mai popular in Occident, unde a devenit oarecum la moda sa spui ca Uniunea Europeana nu ar fi trebuit sa ofere Georgiei si Moldovei si Ucrainei acordurile de asociere, pentru ca asta ar provoca Rusia. Eu cred ca problema a fost ca Occidentul a oferit Acordul de Asociere si nu a fost pregatit să și sustina aceste tari, cind lucrurile au devenit mai complicate si Kremlinul a devenit agresiv.
Eu sunt in favoarea unei abordari mult mai integraţioniste pentru Georgia si Moldova. Sunt pentru o crestere masiva a ajutorului pentru aceste tari, pentru o diplomatie publica mai puternica prin care sa se explice clar care sunt beneficiile integrarii. Eu cred ca este de fapt un test pentru Uniunea Europeana si pentru tot ceea ce ea inseamna, caci ideea de bază a fost de a crea o Europa unita si libera... Aceasta a fost ideea mereu, de la inceput, dar ma tem ca mergem exact in directia opusa si ca Rusia are suficiente mecanisme care sa duca la scufundarea acestor tari…”
Opiniile lui Peter Pomeranţev, jurnalist si analist politic de la Londra, ale carui articole le puteti gasi in importante ziare internationale, de la The Guardian pina la Foreign Policy. Cartea sa despre mediile de informare rusesti, intitulata „Nimic nu este adevarat si totul este posibil”, va apare luna aceasta la editura Faber.
