Linkuri accesibilitate

Ceea ce ignoră partizanii unei limbi universale e faptul că ea ar evolua ineluctabil spre dialecte diferite.

Unul din cele mai obtuze, ignorante și agresive derapaje intelectuale (dacă termenul „intelectual" are vreun sens aici) e cel care constă în a spune, oftând cu exasperare, atunci când ești confruntat cu texte în limbi de neînțeles, sau cu francezi care stâlcesc engleza, sau insistă arogant să nazalizeze rârâind între ei: „Of, ce bine-ar fi să putem toți vorbi aceeași limbă.”

Celor care spun asta li se pare că viața ar fi mai simplă, mai ușor de trăit și că ne-am bucura mai mult de puținul timp pe care îl petrecem pe pământ dacă nu am fi nevoiți să nazalizăm, sau să învățăm tot felul de terminații în limbi cu imperiul apus.

Ce tristă ar fi însă o asemenea sărăcie planetară (pe lângă faptul că e, din fericire, irealizabilă). Ce trist ar fi să pierdem toate literaturile trecutului, pe care ar trebui să le citim prin filtrul traducerilor într-o limbă unică. Pentru cei mai mulți susținători ai acelei aberații, acea limbă ar trebui să fie engleza.

Nu trebuie însă să avem mai multă complezență nici pentru absurzii susținători ai unei limbi artificiale universale. De la esperanto și volapük, până la klingoniană și na’vi (limba din Avatar), creatorii limbilor artificiale au încercat să țină gramatica extrem de simplă, ceea ce, desigur, reduce posibilitățile poetice.

Cum rămâne apoi cu pronunția, cu fonetica limbii universale? Marele lingvist rus Nikolai Trubetzkoy se ocupase deja de asta in anii 1930. Fonetica unei limbi universale, spunea el, ar trebui sa fie foarte simplă, ceea ce nu e deloc cazul englezei, pe care nivelatorii actuali o doresc limbă universală.

Când se propune engleza ca limbă universală, dată fiind hegemonia americană combinată, până recent, cu cea britanică, se sugerează o analogie cu Imperiul Roman, cu pax romana și felul în care latina a civilizat occidentul.

Se uită însă un lucru fundamental și anume că latina și cultura romană s-au răspândit în tandem cu limba greacă și cultura greacă. Intreaga aristocrație romană era compusă din oameni bilingvi. Așa cum, în timpurile republicane, romanii înstăriți își trimiteau copiii să fie școliți de etrusci, în Roma imperială educația era grecească.

Latina nu s-a răspândit așadar niciodată singură, nivelând totul, ci cuplată cu greaca. Analogia cu engleza, limba unică de astăzi este așadar înșelătoare. Intr-atât de mult era răspândită greaca în clasele superioare ale Romei, încât unii istorici presupun că până și Cezar, când a fost asasinat, a horcăit în greacă, nu în latină acea dojană: „Și tu, Brutus."

Dar ceea ce ignoră mai ales partizanii unei limbi universale e faptul că ea ar evolua ineluctabil spre dialecte diferite. O limbă unică la scară planetară nu s-ar putea menține fără a se spare în argouri și versiuni locale încetul cu încetul de neînțeles una față de alta.

XS
SM
MD
LG