Linkuri accesibilitate

Discreţia fermecătoare a scriitorului Gheorghe Grigurcu (n. 1936, la Soroca), revenit pe meleagurile natale după şapte decenii (e adevărat că Domnia sa mai fusese în Basarabia, acum nişte – mulţi! – ani, fără să ajungă totuşi la baştină, în oraşul Soroca), să fie oare de vină că atât la întâlnirea de la sediul USM, de marţi, 21 octombrie, cât şi la cea de la biblioteca „O. Ghibu”, de vineri, 24 octombrie, lumea noastră (literară, y compris) nu s-a înghesuit să dea buzna. Pe cât de râvnită e semnătura infatigabilului critic de întâmpinare pentru orice autor, cu atât mai abitir – autor basarabean, pe atât de indiferentă s-a arătat breasla, în marea-i majoritate, faţă de prezenţa hic et nunc a unui ilustru confrate, din categoria marilor spirite polemice din partea locului (B.P. Hasdeu, Constantin Stere, Paul Goma ş.a.). Noroc de echipa de filmare a televiziunii naţionale, care a înregistrat dialogul de la biblioteca „O. Ghibu”, altminteri cine-şi va mai aminti, peste ani, de eveniment, de vreme ce agenţiile de presă nu i-au acordat cine ştie ce importanţă. De unde o întâlnire cu Gheorghe Grigurcu ar fi trebuit să marcheze spiritele – poate că le-a şi marcat, sigur la modul individual, în aulele Universităţilor Pedagogice „Ion Creangă” din Chişinău şi „Alecu Russo” din Bălţi, dar despre asta se va afla mult mai târziu –, tocmai spiritele creatoare (citeşte – intelighenţia artistică) au strălucit prin absenţă, cu excepţiile de rigoare, despre care vom face vorbire ceva mai jos.

Departe de mine imperativul cantităţii – şi dacă în sala de la USM sau de la biblioteca „O. Ghibu” ar fi fost doar câteva persoane cu adevărat interesate de fenomenul literar contemporan, şi tot se întâmpla, graţie calităţii discursului critic, dialogul nostru. Strălucita idee a editorului Nicolae Tzone, de a-i provoca pe literaţii prezenţi (Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Aliona Grati, Nina Corcinschi, Maria Şleahtiţchi, Ana Rapcea, Nichita Danilov, Radmila Popovici, Teo Chiriac, Dumitru Crudu ş.a.) să pună câte o întrebare, una singură, şi-a făcut efectul: practic, sub ochii publicului, a avut loc un mini-simpozion ce doar sub semnul improvizaţiei nu a stat… (Din câte ştiu, totul s-a înregistrat, urmând să se publice în revista Metaliteratura.) La capitolul – se poate fără?! – regrete, deplâng absenţa Cercului de lectură de la Liceul „Spiru Haret”, condus de Mariana Jitari, care de regulă nu ratează asemenea evenimente.

S-a vorbit mult despre faptul că temutul critic de întâmpinare & polemist redutabil i-a luat faţa poetului cu acelaşi nume, în ciuda unei prese mai mult decât favorabilă acestuia din urmă. L-am căutat, aşadar, odată revenit acasă, în antologii, bucurându-mă să-l aflu, printre alţii, în O mie şi una de poezii româneşti, de Laurenţiu Ulici, DU Style, 1997, în Antologia poeziei româneşti culte, de Florin Şindrilaru, Teora, 1998, şi cu o selecţie foarte generoasă în Poezia română după proletcultism, de Constantin Abăluţă, Ex ponto, 2000. Ce bine-l „prinde” Ştefan Aug. Doinaş, în recomandarea de pe coperta a 4-a a volumului Contemplaţii, Cartea Românească, 1984 (după ce tot el îi prezenta, în 1968, volumul de debut, Un trandafir învaţă matematica): „Asemenea lui Rimbaud care, în imaginea unui pod, nu urmărea arcul lui material, consistent, ci epura ascunsă a formelor geometrice subiacente, Gheorghe Grigurcu nu se lasă atras de varietatea concretă a amănuntului, a fragmentului, ci iscodeşte minuţiozitatea afectuoasă care respiră în el, urmărind nu corporalitatea lumii, ci familiaritatea cu viaţa ei secretă, intimă. (…) Totul stă, aici, în ineditul formulării, în acuitatea percepţiei, în această strălucire tăioasă, aproape nocivă, a concretului”.

În cele de mai jos, vă propun câteva poeme a căror „strălucire tăioasă” aminteşte oarecum de simetria fulgilor de nea, dar şi de baterea unor aripi de fluture scuturându-şi pigmenţii.

* * * * * * *

Gheorghe GRIGURCU

Aceste dimineţi

Aceste dimineţi cântătoare, însumări

de acţiuni minuscule

ca viaţa unui rubin erudit.

O floare

O floare presată de-un soare umbros

ori uscată de sunetul unui gramofon.

Rustică

Deasupra spicelor coapte tremură aerul

cum rândurile unei scrisori nescrise.

Caligrafie

Să scapete soarele să se-ascundă luna

să poţi scrie doar la lumina

acestor mere coapte.

Fluture

Atât de armonios acest fluture

mişcându-şi aripile cu artă subtil-firească

aidoma buzelor unui actor.

Rândunica

O rândunică se-nalţă

în spaţiul brut

spre-al rafina.

XS
SM
MD
LG