Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Arcadie Barbăroșie (IPP) și Ion Tăbârța (Politicon).

Campania electorală ia turații. Concurenții își scot pe terenul de luptă cavaléria, lăsând la o parte cavalería. Numai că cei mai neîmpăcați dușmani care se amenință unii pe alții cu pușcăria foarte curând își vor da jos grimasele electorale, ca să își ia tainul: unul mai gras pentru guvernare și mai pe sponci pentru opoziție. Astăzi m-am gândit să vorbim tocmai despre pretinsa incompatibilitate a formațiunilor politice care se bat ca să ajungă în viitorul Parlament, unde chit că vor deveni mult mai compatibili.

În studioul de la Chișinău al Europei Libere se află directorul executiv al Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroșie, și analistul de la Centrul Politicon, Ion Tăbîrță.

Europa Liberă: Vreau să ne uităm la campania electorală şi concurenţii electorali cu alţi ochi decât vor ei să se prezinte. Acum sunt bătăuşi, cocoşei tomnatici, se împung unii pe alţii, dar, în eventualitatea în care vor ajunge în Parlament, vor fi foarte cuminţi şi obiectivele lor vor depinde foarte mult de parteneri, pentru că de unii singuri e puţin probabil să mai guverneze cineva, aşa cum s-a întâmplat în 2001. Dar nici atunci comuniştii nu au avut un guvern sută la sută roşu. Şi atunci Voronin primul lucru pe care l-a făcut, după ce i-a trecut spaima de la cucerirea puterii, a adunat un guvern tehnocrat şi a căutat idei fezabile, nu propagandistice şi partinice. Acum cu atât mai mult.

Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

Experienţa moldovenească, dar nu doar moldovenească, arată că fără coaliţii nu poate exista niciun Parlament. Prin urmare, aş vrea ,să ne uităm la potenţialul de coalizare şi la limita compromisurilor pe care le-ar putea face concurenţii electorali, pornind de la faptul că totuşi, în mare, există două calupuri electorale, două opţiuni diametral opuse – cea vestică şi cea estică. Şi atunci cum va fi posibil un compromis, dacă admitem că în Parlament ajung exponenţi ai două curente diametral opuse, şi ce fel de compromis se va putea face atunci? Plus cu minus ce va da, domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Este o întrebare nu chiar simplă. E o întrebare complexă. Moldova este sortită, cred, în viitor să aibă doar guverne de coaliţie. S-a terminat perioada partidelor monopoliste, electoratul se divide conform diferitelor criterii. Sigur că îmi pare rău că ceea ce se întâmplă la noi în ţară nu este un lucru normal, când votul nu este politic, ci este geopolitic. Electoratul va vota în primul şi în primul rând nu pentru ce vor să facă partidele în ţară, nu pentru programe sociale, economice, spre exemplu, pentru nivelul de impozite se vor bate partidele aici ca să câştige electoratul…”

Europa Liberă: …și mai ales nu pentru cum vor face aceasta.

Arcadie Barbăroşie: „Linia de divizare trece pe direcţia Est-Vest. Electoratul va vota în funcţie de încotro promit partidele să o ia: să continue procesul de integrare europeană sau să oprească acest proces şi să întoarcă brusc orientarea ţării spre Est.”

Europa Liberă: Convenţional, pentru Putin sau pentru Juncker…

Arcadie Barbăroşie: „Convenţional, pentru Putin, cu un nivel de încredere peste 80% la noi în ţară, sau pentru Juncker, pe care puţină lume îl cunoaşte, cred, dacă nu chiar foarte puţină lume îl cunoaşte şi, poate, un pic mai multă, dar nu ştiu prea mulţi ce funcţie deţine domnia sa. Noi cred că putem, cel puţin acum, să discutăm trei scenarii. Un scenariu: coaliţie orientată spre Est, care va încerca să denunţe Acordul de Asociere, lucru nu chiar simplu, pentru că sunt obligaţiuni.”

Europa Liberă: Aşa cum spune Dodon, de exemplu, da? Ştergem tot şi scriem zero…

Arcadie Barbăroşie: „Da, de la început. Scenariul pro-Vest, când coaliţia va fi formată din partide care şi-au asumat orientarea europeană şi care vor continua procesul de integrare europeană, aşa, cu hopuri, cu cotituri, cu variaţii pozitive, negative, dar va continua acest proces. Sau un scenariu pe care eu l-aş numi „Scenariul mlaştină”, când coaliţia va fi formată din partide care vor încerca să renegocieze Acordul de Asociere, anumite clauze.

Nu toate partidele, dar cel puţin aceasta va fi platforma coaliţiei, vor încerca să saboteze implementarea acestui acord. Adică, progresul va trena, reforme nu se vor efectua şi ţara se va mai bălăci, cel puţin patru ani, într-o băltoacă, dar nu se va cotili în prăpastie ca în cazul primului scenariu despre care am vorbit, scenariul orientării estice.

Care sunt limitele compromisului posibil? Este clar că în cazul scenariului pro-Vest, în fond, compromisele se vor rezuma la, spre exemplu, cât de multă corupţie admitem, mai privatizăm ceva, ceea ce contravine, sigur, contrazice obligaţiunilor din Acordul de Asociere, dar acestea vor fi compromisurile.”

Europa Liberă: Revenim la aceste compromisuri mai jos. Să-l întreb şi pe domnul Tăbîrţă, cum credeţi dumneavoastră, domnul Barbăroşie spune despre trei scenarii, între care două sunt mai mult sau mai puţin optimiste şi unul foarte pesimist, se va ajunge la acele mari compromisuri, la stabilirea unui vector rezultant? Sau compromisul mai întâi se va împotmoli în proceduri de organizare a Parlamentului?

Ion Tăbîrţă: „Nu este exclus acest lucru. Dar totuşi, dacă să ne uităm la experienţa noastră din ultimii cinci ani, aceste guvernări de coaliţie, partidele politice, actorii politici din Republica Moldova au reuşit să treacă peste aceste proceduri. Ne aducem aminte după alegerile din 28 noiembrie 2010, la prima şedinţă a Parlamentului, exact la expirarea celor 30 de zile, nu au fost în stare să aleagă preşedintele Parlamentului, însă l-au ales peste două zile. Ne aducem aminte de procedura de alegere a şefului statului. Cu mari dificultăţi, dar au reuşit să treacă peste aceste aspecte procedurale. Înclin să cred: cu anumite dificultăţi, cu anumite deficienţe se va specula la maximum toate aceste aspecte în procesul de negocieri.”

Europa Liberă: Sunteţi de acord cu domnul Barbăroşie, cu cele trei posibile scenarii?

Ion Tăbîrţă: „Cred că da, în linii mari avem aceste trei scenarii. Depinde de actorii implicaţi: ori noi accelerăm sau continuăm acest ritm accelerat al procesului de apropiere de Uniunea Europeană din ultimii patru-cinci ani, ceea ce ar însemna, cred, repetarea coaliţiei din 2010, fie că avem acest rezultat nefast, în urma cărora partidele cu orientare pro-estică clară vin la guvernare.

Aici ne referim, pe lângă Partidul Comuniştilor, să intre în Parlament socialiştii lui Dodon, sau mai nou, acest joker al politicii moldoveneşti, Renato Usatîi. Ori avem o coaliţie cu implicarea comuniştilor şi cu unul dintre partidele aflate acum la guvernare. În acest caz noi ne vom afla sau vom ajunge în acea mlaştină despre care a vorbit domnul Barbăroşie.

Şi cel mai probabil, acest proces de integrare europeană mai degrabă va fi mimat decât unul într-adevăr implementat. Sau pe undeva se va repeta scenariul dintre anii 2007-2009, când foarte mult se va vorbi despre vectorul european, însă mai puţin se va face. Sau chiar se va insista foarte mult pe acest aspect multivectorial al Republicii Moldova, că noi de fapt trebuie să ne aflăm în acest no man's land geopolitic, dacă este posibil, nici cu Estul, nici cu Vestul, sau invers şi cu Estul, şi cu Vestul. Cred că opţiunile de dezvoltare vectorială mai departe a Republicii Moldova vor decurge pe unul dintre aceste trei scenarii descrise de domnul Barbăroşie.”

Europa Liberă: Revenind un pic la ce a spus domnul Tăbîrţă, alegerea preşedintelui. Acolo s-a văzut clar că negocierile foarte complicate din culise au adus la un compromis de dragul salvării pieilor de fapt: când exista pericolul să fie dizolvat Parlamentul ei au găsit o soluţie de compromis. Acum, de frica alegerilor anticipate, pe care le prognozează, a propos, Renato Usatîi, jokerul politicii moldoveneşti, cum l-a numit domnul Tăbîrţă, de frica unor anticipate, partidele pe care le putem deja presupune că vor ajunge în Parlament, cum oare se vor comporta, pornind de la experienţa lor? Și ne amintim cu toţii că Partidul Democrat, de exemplu, negocia la două capete formarea coaliţiei cu comuniştii şi cu liberal-democraţii. Chestiunea aceasta este „ruşinoasă”? Pun întrebarea frontal şi direct, aşa cum o abordează radioascultătorii noştri. Sau aceasta este absolut normal pentru politicieni?

Arcadie Barbăroşie: „Până a ajunge la alegerea preşedintelui ţării politicienii vor trebui să negocieze numirea primului ministru şi alegerea spicherului Parlamentului. Deci, acestea sunt cele două săbii ale lui Damocles care le vor atârna deasupra capetelor.”

Europa Liberă: Or, nealegerea premierului este motiv de dizolvare.

Arcadie Barbăroşie: „Da, motiv de dizolvare. Nealegerea premierului este motiv de dizolvare a Parlamentului. Sau faptul că Parlamentului nu funcţionează 30 de zile, se pare, Parlamentul nu va putea adopta legi pe parcursul unei anumite perioade de timp, este alt motiv pentru a dizolva Parlamentul.

Până la alegerea preşedintelui mai avem, este în 2016, când va trebuie să se mobilizeze Parlamentul pentru a alege preşedintele. Dacă în aceste primele o lună-două, de fapt nu are mai mult Parlamentul timp de a negocia, se va decide ce coaliţie se va forma la guvernare, se vor distribui portofoliile ministeriale, agenţiile, cred că iarăşi conform unui algoritm. Şi cel puţin unul dintre actorii importanţi ai scenei noastre politice, şeful comuniştilor, domnul Voronin, a criticat dur acel portofoliu şi, a propos, a adus exemplul pe care l-aţi pomenit şi dumneavoastră la începutul emisiunii, în 2001, când, cum spuneam noi atunci, comuniştii au suferit o victorie zdrobitoare, ei nu prea au schimbat guvernul. Au preluat guvernul precedent, guvernul Braghiş, practic în întregime.”

Europa Liberă: I-au făcut un make-up...

Arcadie Barbăroşie: „Da. Eu îl înţeleg pe domnul Voronin de ce a făcut acel lucru. Ţara era în criză, în fruntea ministerelor erau oameni care cunoşteau cât de cât situaţia în teren şi aveau ceva experienţă de guvernare. Partidul Comuniştilor venea din opoziţie, fără niciun pic de experienţă de guvernare, şi cred că domnia sa a procedat foarte pragmatic. A lăsat guvernul să-şi continue treaba şi după aceea cine nu adera la comunişti era, într-un fel sau altul, demis. Cum se va întâmpla aici? Nu cred că se va merge pe calea aşa-numitei tehnicizări a guvernului. Guvernul va fi unul politic eminamente, chiar dacă domnul Voronin va nimeri în coaliţie, indiferent în care scenariu, unul, doi sau trei, şi domnia sa va fi nevoit să participe la partajarea funcţiilor ministeriale.”

Europa Liberă: Dar la strigarea candidaturii primului ministru deja se va vedea încotro. Pentru că Filat a spus şi acum recent că Leancă este candidatul pldm-iştilor şi nu are cum să renunţe la această candidatură, ori Leancă este exponentul vectorului vestic. Chiar în prima probă sportivă a Parlamentului se va vedea foarte clar cine şi pentru ce votează. Deci, aici deja compromisul se va face, nu?

Arcadie Barbăroşie: „Sunt absolut de acord cu dumneavoastră, dar să ne imaginăm o situaţie, noi ne jucăm acum, facem spectacol. Să ne imaginăm o situaţie, spre exemplu, Partidul Comuniştilor vine cu 35 de locuri în Parlament.”

Europa Liberă: O treime şi mai mult.

Arcadie Barbăroşie: „Mai mult de o treime din Parlament. Restul partidelor vin cu câte 10-15 locuri în Parlament. Cine va încerca să formeze coaliţia? Cel mai probabil, partidul care are cea mai mare pondere în Parlament. Dacă va reuşi să formeze o coaliţie majoritară, atunci el va propune funcţia de prim-ministru. Şi chiar dacă va nimeri atunci PLDM-ul împreună cu PCRM-ul într-o coaliţie, oricât de odioasă ar părea această coaliţie, noi acum analizăm…”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, dar exact aşa s-a întâmplat, țineţi minte, când Voronin a spus că i s-a suflat victoria. După aceea Voronin a lansat ideea formulei greceşti, cel care câştigă sau ia cele mai multe fotolii, să ia Parlamentul cu hapca etc., etc.

Arcadie Barbăroşie: „Domnul Voronin a considerat acelaşi lucru în 1998, când a avut 40 de locuri în Parlament şi a aşteptat să vină alte partide să i se închine. Or, celelalte partide au văzut că nu prea erau iniţiative...”

Europa Liberă: …și l-au lăsat pe necarosabil….

Arcadie Barbăroşie: „…l-au lăsat aşa. Totuşi, în 2009, în iulie, Partidul Comuniştilor nu prea avea cu cine face coaliţie. Deși și în 2010 se discuta mult posibilitatea sau scenariul PD-PCRM, până la urmă nu a mers.”

Europa Liberă: Acum ar putea fi mai important, mai curtabil?

Arcadie Barbăroşie: „După ce aşa-numiţii talibani au fost trimişi la odihna binemeritată politică, din Partidul Comuniştilor, s-au regăsit unii dintre ei, de fapt, în alte partide, dar aceasta este altă treabă, probabil acesta este şi un semnal că Partidul Comuniştilor nu va merge pe o variantă, chiar dacă va nimeri la putere, nu va merge pe un scenariu, aş zice, estic-ortodox.

Vladimir Voronin

Vladimir Voronin

Sunt tentat să cred că, dacă domnul Voronin va forma coaliţia, atunci această coaliţie va fi mai degrabă una, cum am zis, de mlaştină, adică cu tergiversări, negocieri, încercări de a stabili nişte relaţii mai bune cu Estul. Deşi aici este o chestie paradoxală, pentru că partidele care se află astăzi la guvernare, după 2009, au încercat în permanenţă să menţină relaţii bune cu Estul, înţelegând foarte bine importanţa şi a pieţei ruseşti, şi a faptului că avem acolo o mulţime de emigranţi care lucrează etc.”

Europa Liberă: Domnule Barbăroşie, şi acum, în ceasul al 12-lea, nu vor să se certe cu Lavrov...

Arcadie Barbăroşie: „Dar vine vrea să se certe cu ursul? Se zice că hipopotamul are vederea foarte slabă, însă aceasta nu e problema lui. Am impresia că la Est avem un hipopotam care are vederea slabă, dar aceasta este problema noastră, cu părere de rău.”

Europa Liberă: Sau tandreţea ursului este cu totul altfel decât o înţelegem noi…

Arcadie Barbăroşie: „Da. Atunci când te „îmbrăţişează”, te „îmbrăţişează tare.”

Europa Liberă: Şi atunci mă întorc la întrebarea mea, domnule Tăbîrţă, din punctul dumneavoastră de vedere, a negocia şi a ceda, capacitatea de a accepta un compromis, de dragul unei cauze sau semicauze, este o chestiune firească, onorabilă pentru politicieni sau este dezonorabilă? Şi trebuie să avem în vedere acum, în campanie, capacitatea aceasta de coalizare? Sau acum trebuie să facem abstracţie şi mai vedem?

Ion Tăbîrţă: „De fapt, arta compromisului este una dintre noţiunile sau un concept de bază al democraţiilor moderne. Aici ne referim la democraţiile coapte sau la democraţiile consolidate. Faptul cum anumite forţe, lideri politici ajung, pot face acest compromis, vorbeşte foarte mult despre nivelul de dezvoltare a unei democraţii. Orice compromis înseamnă o anumită abatere de la programul tău iniţial, orice am spune.

În 2009, în 2010 politicienii noştri cu anumite greutăţi, cu anumite impedimente, au dat dovadă că pot face aceste compromisuri. Ce-i drept, i-a costat destul de mult pe unii dintre ei. Domnul Barbăroşie a menţionat aici despre rezultatul comuniştilor, comuniştii din 1998 încoace au cumulat cele mai multe mandate după orice alegeri parlamentare şi i-a costat anume această lipsă de flexibilitate sau aroganţă, sau, dacă doriţi, această incapacitate a lor de a face anumite compromisuri.”

Europa Liberă: Şi atunci de ce i s-a reproşat lui Roşca și Diacov, şi Serebrian că l-au votat pe Voronin? Era un compromis.

Ion Tăbîrţă: „Şi eu consider că a fost un compromis bun atunci pentru Republica Moldova. Acel consens naţional din aprilie 2005 a fost unul foarte bun şi, cum a spus aceleaşi Serebrian, că de fapt el nu atât regretă că a ajuns la un anumit compromis cu Voronin, regretă că Voronin nu şi-a îndeplinit acele obligaţii asumate atunci. Pentru că după 2007 liderul comuniştilor a deraiat foarte mult de la acel compromis făcut în 2005. Şi acel compromis, acel consens naţional, s-a transformat într-un parteneriat oportunist între PCRM şi PPCD. Voronin acum menţionează că „noi în 2005 am dat CCA, am dat CEC-ul, poziţii” ş.a.m.d. Sunt pure speculaţii.”

Europa Liberă: Adică nu le-a dat de bună voie, a fost un compromis şi din partea lui.

Ion Tăbîrţă: „A fost un compromis şi din partea lui.”

Arcadie Barbăroşie: „Şi nu le-a dat de tot.”

Ion Tăbîrţă: „Nu le-a dat de tot şi erau, să spunem, la PPCD. Dacă ne uităm cum au fost pregătite alegerile parlamentare din 2009, acţiona la braţ cu comuniştii şi de fapt pe PPCD i-a costat nu atât votul din aprilie 2005, cât ulterior, cum s-au comportat ei în Paramentul din 2005-2009.”

Europa Liberă: Deci, o primă concluzie intermediară, domnule Barbărăşie şi domnule Tăbîrţă, arta compromisului este o virtute şi nu un cusur al politicienilor… Şi acum, când ne uităm la aceşti concurenţi electorali, ar trebui să-i vedem şi prin această prismă, dacă îndărătul lozincilor şi bătăliilor există germenele compromisului? Da, domnule Barbăroşie, sau acum nu ne interesează?

Arcadie Barbăroşie: „Sunt absolut de acord cu dumneavoastră, compromisul este într-adevăr o virtute a politicianului. Din contra, inflexibilitatea este un mare cusur, cum a demonstrat şi comportamentul comuniştilor şi în 1998, şi în 2010 după alegeri. Pentru că s-ar fi putut merge la anumite compromisuri, cred că nu s-a înţeles până la urmă. Să vedem ce vor face acum în aceste alegeri. Dar în campania electorală nu cred că trebuie să ne aşteptăm de la concurenţii electorali să-şi facă cedări unul altuia. Din contra, în campania electorală ei vor fi foarte războinici.”

Europa Liberă: Dar cel puţin să nu zică: „Domnule, eu cu acesta niciodată nu stau pe un hectar alăturea”…

Arcadie Barbăroşie: „Dar domnul Roşca nu a zis? Şi până la urmă s-a aşezat. Deci, declaraţii pot fi făcute, dacă crezi că electoratul tău te va susţine anume datorită acelor declaraţii. Dar până la urmă eu cred că pragmatismul multora dintre politicieni va prevala şi ei se vor aşeza la masa negocierilor. Este important însă de înţeles că nu poţi face compromisuri la nesfârşit.”

Europa Liberă: Şi aici venim la lista dumneavoastră iniţială – compromisuri de dragul căpătuirii, compromisuri pentru a mai închide ochii la fapte de corupţie comise de „ai noştri”… Pentru aceasta cred că trebuie să-i condamne oricând alegătorul, nu?

Arcadie Barbăroşie: „Alegătorul, cu părere de rău, poate să o facă o dată în patru ani numai sau mai des, dacă avem anticipate. Dar, sigur, compromisurile, ca să dau un exemplu: o.k, eu am promis să fac şoseaua cutare, de la Giurgiuleşti până la Naslavcea, dar pentru că băieţii aceştia vor să facă o şosea încă de la Ungheni la Tiraspol, haideţi să încercăm să ne limităm, facem jumătate din aceea, de la Ungheni la Chişinău şi facem de la Giurgiuleşti până la Chişinău, apoi, în următorul mandat, continuăm… O figură de stil, dacă vreţi dumneavoastră. Dar nu poţi să faci compromisuri aşa cum a făcut-o Roşca începând cam cu 2007. Deci, nu poţi să faci compromisuri principiale, nu le poţi face pentru că electoratul chiar te va pedepsi în cazul acesta.”

Europa Liberă: Şi traiectoria dânsului a arătat aceasta.

Arcadie Barbăroşie: „Şi traiectoria PPCD-ului a demonstrat aceasta cu lux de amănunte. A demonstrat-o traiectoria Partidului Democrat Agrar, să ne amintim, în 1998, când, având majoritate în Parlament, nici nu a putut să treacă pragul după alegerile din 1998. Deci, sunt lucruri pe care nu le poţi face, nu poţi să ţi le permiţi la masa negocierilor.

Eu, spre exemplu, nu văd cum ar putea PLDM-ul să negocieze cu un alt posibil partener de coaliţie şi să zică: „Gata, noi refuzăm parcursul european şi noi mergem la Est”. Eu nu văd, doar de dragul guvernării. Eu nu văd lucrul acesta pentru că, dacă se procedează aşa, partidul respectiv devine cadavru politic, sigur. Compromisurile îşi au locul la negocierile politice, dar în limite rezonabile.”

Europa Liberă: Domnule Tăbîrţă, ne întoarcem înapoi, la alegerea spicherului şi a premierului, ce fel de mize vor exista atunci în culise? Cum credeţi?

Ion Tăbîrţă: „La noi, din păcate, dacă vorbim despre formarea executivului, acei politicieni pe care partidele îi delegă acolo de multe ori rămân prizonierii sau captivii partidelor. Ei nu se transformă, cum ar trebui să se transforme automat în oameni de stat. Desigur, ei au o anumită afinitate cu un anumit partid politic, deja ei trebuie să ia în calcul că au intrat în designul instituţional statal şi pe undeva se distanţează de partid.

Desigur, partidul păstrează un anumit control asupra acestui funcţionar, dar acest control se referă fie că „noi acordăm în continuare sprijinul, fie noi retragem acest sprijin”. Dar, să spunem, comportamentul de genul că „Filat să-şi vadă de miniştrii săi, Filat fiind prim-ministru al executivului, iar eu de ai mei am să-mi bat capul”, cred, este o abordare greşită. De aceea, când vorbim despre domnul Ghimpu, dacă să ne aducem aminte de pârghiile lui de control, de fapt este un rezultat al negocierilor.”

Arcadie Barbăroşie: „Sigur că în modul ideal eu aş vedea aproximativ următorul tablou: partidele care formează coaliţia vin cu o listă de persoane, care pot intra în guvern şi spun: „Acesta este guvernul nostru”. Dintre aceştia 50-60-100 de persoane, coaliţia alege pe cei mai buni.”

Europa Liberă: Şi cei mai potriviţi pentru anumite ministere?

Arcadie Barbăroşie: „Da, pentru ministere. Nu poţi să soliciţi ministerul X, dacă tu ai de fapt specialişti pentru ministerul Y, ai un bun specialist pentru alt minister, pentru economie nu ai, dar ai pentru agricultură, spre exemplu, sau nu contează.”

Europa Liberă: Să vorbim de educaţie, de exemplu, PLDM-ul a dovedit că are un specialist pentru reformă. Dacă coaliţia acceptă această reformă, logic ia ministru de la PLDM.

Arcadie Barbăroşie: „Absolut. Dacă PLDM nimereşte mai departe în coaliţia de guvernare, este absolut logic ca doamna Maia Sandu să continue lucrul pe care l-a început în acest minister, să-l ducă la capăt încă patru, încă opt ani de zile, dacă mai rezistă. Acesta ar fi modul ideal. Cu părere de rău, nu se întâmplă aşa, se întâmpla aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, că „da, eu vreau un minister de forţă, pentru a vă controla pe voi sau pentru ca să-mi „krîşuiesc” afacerile mele”. Şi aceasta ar putea fi interpretarea. Cu părere de rău se mai întâmplă şi aşa. Acestea sunt marile probleme.”

Ion Tăbîrţă: „Renumita funcţie de procuror cum a fost negociată?..”

Arcadie Barbăroşie: „Da…”

Europa Liberă: Ultima întrebare. Faptul că există instituţia prezidenţială este cumva un punct coagulant în viitoarele negocieri, în căutarea compromisului? Sau contează mai puţin, domnule Barbăroşie?

Arcadie Barbăroşie: „Este un punct slab în toată construcţia noastră statală, în sistemul nostru, este un punct foarte slab,

Noi riscăm peste doi ani de zile iarăşi să avem alegeri anticipate, pentru că nu s-a modificat Constituţia...

vulnerabil. Eu nu am în vedere însăşi instituţia, ci modalitatea prin care şeful acestei instituţii este ales. Noi riscăm peste doi ani de zile iarăşi să avem alegeri anticipate, pentru că nu s-a modificat Constituţia, Curtea Constituţională, într-un fel, a luat o decizie şi politică, după mine, cu referendumul. Pentru că în ziua alegerilor s-ar fi putut, bine mersi, organiza şi un referendum privind modificarea acelui articol 78 al Constituţiei.

Eu totuşi sper că, indiferent cine va fi la guvernare, câte locuri în Parlament va avea următoarea coaliţie, ceilalţi, care vor fi în opoziţie vor fi suficient de raţionali pentru a înţelege că este în interesul ţării a modifica într-adevăr acel articol nefericit din Constituţie. Este drept că după articolul respectiv mai trebuie modificate încă cel puţin 20 de alte articole din Constituţie. Deci, trebuie făcută până la urmă această reformă constituţională.

Nu cred că este cazul să adoptăm o nouă Constituţie, cred că trebuie să mergem pe varianta existentă şi modificând-o, şi îmbunătăţind-o. Parlamentul, cu părere de rău, a demonstrat că el realizează problema doar în momentul când ea, iată, devine ardentă. Pentru că şi în alegerile trecute, şi în 2009, şi în 2010, ne-am ciocnit exact de aceeaşi situaţie. O.k., Parlamentul în 2010, cu toate subterfugiile şi interpretările absolut fantastice ale Constituţiei, până la urmă, totuşi a fost nevoit să aleagă preşedintele, să găsească un consens, să negocieze, compromisuri etc., cum vreţi aşa spuneţi-le.

Eu mă tem că parlamentarii noştri vor lăsa lucrurile să curgă de la sine până în momentul când va trebui reales preşedintele şi atunci se vor trezi că „domnule, iată, avem piatră în casă şi nu ştim ce să facem cu dânsaʾ.”

Ion Tăbîrţă: „Haideţi să nu ascundem şi să vorbim direct. Această modalitate de alegere a şefului statului prin 3/5 în 2000 a fost operată deoarece ADR-ul atunci avea exact 61 de mandate, iar PCRM-ul avea 40. Cumva aici trebuie să facem ordine pentru o reformă constituţională. Or, dacă nu, dacă nu sunt gata partidele să meargă la această reformă constituţională sau încă nu au o viziune clară cum trebuie să fie această reformă constituţională, când se negociază formarea noului executiv, într-o anumită măsură, să ia în calcul şi faptul că peste un an ne aşteaptă alegerea şefului statului. Şi dacă nu vom reuşi acest lucru, iar vom intra în acea debandadă a interpretărilor Constituţiei.”

Arcadie Barbăroşie: „Eu personal nu cred că la formarea coaliţiei de guvernare după alegerile din 30 noiembrie partidele se vor uita şi la perspectiva alegerilor prezidenţiale, adică vor încerca să facă o coaliţie din 61 de parlamentari. Nu cred. Eu cred că se va merge pe varianţa minimalistă. Dacă incidental vor obţine 61 de locuri vor fi fericiţi, probabil, dar lucrul acesta nu va fi un criteriu important.”

Europa Liberă: Deci, nu îi putem suspecta de prea multă perspicacitate, pentru că, aşa cum aţi spus dumneavoastră, „пока гром не грянет, мужик не перекрестится”?

Arcadie Barbăroşie: „Aşa este.”

Europa Liberă: Acum, sigur, cineva dintre ascultătorii mei m-ar putea suspecta că eu pun problema în felul următor: ce e preferabil – să mori de asfixie sau de înec? Din păcate, alegerile sunt cam pe aici. Nu avem de ales cum să fim mai fericiţi, ci cum să minimalizăm nefericirea… Şi aceasta este prospecţiunea mea pentru viitorul apropiat. Mulţumesc.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG