Linkuri accesibilitate

Anne Brasseur: „libertatea vine împreună cu responsabilitatea și nu există drepturi fără îndatoriri”


Un interviu la Strasbourg cu președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Anne Brasseur este președinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prima organizație internațională înființată după cel de-al doilea Război Mondial pentru a promova drepturile omului, statul de drept și valorile democratice. COE are sediul la Strasbourg și reunește astăzi 47 de state membre.

Europa Liberă: Doamnă Brasseur, se împlinesc 25 de ani de la căderea „Cortinei de fier”declanșată de prăbușirea „Zidului Berlinului”. Ce amintiri aveți din acea zi de 9 noiembrie 1989?

Anne Brasseur la Chișinău în iulie anul acesta

Anne Brasseur la Chișinău în iulie anul acesta

Anne Brasseur: „Am o mulțime de amintiri. Însă trebuie spus că totul a început cu mult înainte. Fiind din Luxemburg, o țară vecină cu Germania, urmăream cu toții cu mare atenție ce se întâmpla acolo, cu mult mai multă atenție, aș spune, decât alții. Îmi aduc aminte de dl Genscher, când a ținut acel discurs la ambasada Germaniei din Praga, bucuria oamenilor și, ulterior, dinamica evenimentelor. Căderea „Zidului Berlinului” a fost fantastică pentru noi. Îmi aduc aminte că mă uitam la televizor, iar fiica mea avea zece ani pe atunci. Și am luat-o și pe ea și i–am spus: „Privește cu atenție, ceea ce vezi este istorie. Vei trăi într-o altă Europă!” Însă, cum am spus, văzusem cum evoluaseră lucrurile, cu organizarea acelor mese rotunde la care participau biserica și societatea civilă. Toate acestea au prefigurat căderea „Cortinei de fier.”

Europa Liberă: În 1989 erați deja un om politic cu 20 de ani de experiență în spate. Ca politician, cum ați perceput provocările cărora Europa urma să le facă față după căderea „Zidului Berlinului”?

Anne Brasseur: „Provocările erau imense. Nu doar ideea de Europă nedivizată, dar și aceea a unei Europe unite reprezentau o provocare. Realizam, înțelegeam că nu este de ajuns să dărâmi un zid, căci acesta este și un simbol, care rămâne în mințile oamenilor, în educație, în cultură. Și toate aceste transformări necesită timp.

Astăzi vedem că durează mai mult decât ne-am imaginat. Unele țări au evoluat mai repede. Dar altele se luptă, încă se luptă cu trecutul. Lipsa libertății și a posibilității de a alege este foarte dificilă. Dacă de la o zi la altă îi spui cuiva „ești liber!”, fără să îl înveți ce înseamnă libertatea, fără să îi explici că libertatea vine împreună cu responsabilitatea, și că nu există drepturi fără îndatoriri, îi va fi greu să „fie liber”. Nu este ușor să devii peste noapte liber când vii dintr-un sistem care gândește pentru tine, îți interzice orice, și tu nu ești obișnuit să profiți de nici o libertate. Lucrurile au evoluat între timp, dar, din nefericire, nu suntem la finalul acestui proces.”

Europa Liberă: Țara Dvs., Luxemburg, este stat fondator al Consiliului Europei și Uniunii Europene. Germania Federală a aderat la Consiliul Europei în anul 1950. Cât de dificilă a fost pentru Consiliul Europei (COE) democratizarea Germaniei de est, după reunificare?

Anne Brasseur: „Reunificarea Germaniei a fost o realizarea extraordinară, dar nu a fost ușor nici pentru Est nici pentru Vest, pentru că diferențele au fost uriașe, nu doar politice, ci și în plan economic sau în cel cultural. Acolo s-a putut vedea cu adevărat cât de dificil este să faci din două parți un tot unitar. Era o alegere politică care trebuia implementată. Dar, pentru Consiliul Europei a fost extrem de importantă contribuția politicienilor care veneau din acel sistem, care veneau din Est. Ei au venit cu o experiență care a devenit valoare adăugată pentru COE și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE).

În anii '90, după căderea „Cortinei de Fier”, am început să ne punem problema criteriilor de aderare: „Cine poate fi admis în Consiliul Europei”? Eram membru al APCE și îmi aduc aminte că am constituit un „Comitet al țărilor ne-membre”, care avea reguli foarte stricte. Și atunci ne-am întrebat dacă nu cumva ar fi mai bine să nu mai fim atât de stricți cu criteriile de aderare și să permitem intrarea în organizație a tuturor acelor țări din fostul „Lagăr comunist”.

Mai exista și a doua variantă să le așteptăm să se dezvolte ca adevărate democrații înainte de a fi acceptate. Și am preferat prima variantă, ceea ce cred că a fost o decizie bună. Consiliul Europei are instrumentele necesare să ajute țările, și nu mă refer doar la statele care au intrat în anii '90, ci chiar și la țări ca Luxemburg, țara mea. CoE ajută statele membre să rămână pe drumul cel bun și să se ridice la standardele democratice impuse de organizație.”

Europa Liberă: La începutul anilor '90 multe dintre fostele țări comuniste sau foste membre ale URSS au fost admise în CoE. Ce fel de dezbateri au declanșat aceste evenimente?

Anne Brasseur: „Una dintre dezbateri s-a concentrat asupra menținerii standardelor COE. Să nu facem rabat de la ele. Am decis să nu coborâm ștacheta pentru nici un motiv. Pentru că dacă o țară aderă, o face în mod voluntar, nu o obligă nimeni să adere la Consiliul Europei. Și când o face se angajează că respectă standardele noastre.”

Europa Libera: Și, în plus, plătește o contribuție bănească anuală.

Anne Brasseur: „Da, plătesc și o contribuție. Însă cel mai important este că prin aderarea la COE toți cetățenii țărilor membre sunt acoperiți de Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și de CEDO. Acesta este lucrul cel mai important, chiar dacă mulți sunt tentați să uite. Toți cetățenii au dreptul să se adreseze CEDO dacă le sunt încălcate drepturile fundamentale. De aceea este cel mai bine ca toate acele state să fie membre ale COE: pentru că astfel, în fapt, sunt protejate popoarele lor.”

Europa Liberă: Având în vedere ceea ce se întâmplă acum în estul Ucrainei, sunteți mulțumită cu decizia luată atunci, de a accepta în COE fostele țări sovietice?

Anne Brasseur: „Da, sunt. Cred că a fost o decizie bună. Suntem un tot unitar. Nu poți diviza drepturile omului pentru că ești născut într-o parte sau în alta a Europei. Nu trebuie să existe granițe pentru drepturile omului. Drepturile omului trebuie să fie aplicate tuturor in mod egal, de aceea cred că din punctul de vedere al drepturilor omului a fost o alegere bună.

Acum, astăzi, suntem în fața unor decizii dificile când vedem ce se întâmplă acolo. Însă imaginați-vă că acele țări nu ar fi fost membre ale COE. Ar fi fost și mai dificil. COE are avantajul că funcționează ca o platformă de dialog democratic unde regăsim ambele țări [implicate în acest conflict], și trebuie să continuăm cu vocea diplomației pentru găsirea unei soluții.”

Europa Liberă: Dna Brasseur pentru 28 de ani zidul Berlinului a despărțit două lumi: lumea liberă, de lumea fără libertate, lumea democratică, de lumea nedemocratică. Dupa 25 de ani vedem că un nou zid se ridică nu doar la granița dintre Ucraina și Rusia, dar și la granița de est a UE. Ce semnificație are, în acest context, această aniversare a 25 de ani de la căderea „Zidului Berlinului”?

Anne Brasseur: „Sunt atâtea lecții pe care le avem de învățat și pe care avem tendința să le uităm. Prima este este aniversarea a 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial. Când Europa nu a reușit să stăvilească razboiul și să facă pace. După Cel de-al Doilea Război Mondial Europa a avut înțelepciunea să creeze COE, iar acum, dupa 25 de ani de la evenimentele de la Berlin, încă avem în Europa conflicte înghețate care divizează țări. Această aniversare ne dă ocazia să ne reunim și să ne amintim de responsabilitatea pe care o avem de a găsi soluții. Aici nu este vorba de puterea unui stat sau altul, ci de viața cetățenilor din țările noastre.

Această aniversare de 25 de ani de la prăbușirea Zidului Berlinului trebuie să fie un simbol puternic care să ne reamintească lecțiile europene: Nu vrem să se repete! Niciodată divizați din nou, niciodată război!”

XS
SM
MD
LG