Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămînă cu Europa Liberă, Valentina Ursu și invitații ei: Vasile Călmățui și Florin Pindic Blaj.

Experții sugerează că un stat care nu poate oferi cetățenilor o viață mai bună îi lasă să circule liber și aceasta este bine, dar fenomenul poate duce și la o întârziere și mai mare a unei dezvoltări pe plan local pentru că o bună parte dintre cei care rămân acasă sunt așa-zișii ajutați. Sunt și voci care spun că plecările în străinătate au dus la accentuarea decalajelor: cei bogați au devenit mai bogați, cei săraci au devenit mai săraci. Cum e văzută Moldova de cei care au ales străinătatea? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Stabilit cu aproape două decenii în urmă cu traiul în capitala franceză, Vasile Călmățui e de părere că lucrurile în Moldova se schimbă, dar foarte greu. Acolo, în Franța, el a inițiat o afacere și o administrează cu succes. Deocamdată nu se gândește să se întoarcă la baștină. Vasile Călmățui susține că guvernanții de la Chișinău fac prea puțin ca cetățenii plecați la muncă peste hotare să revină în patrie.

Vasile Călmățui: „Sunt din părţile Ungheniului, de 20 de ani – în Paris. Vin periodic, înainte veneam de trei-patru ori pe an, ultima dată am fost acum un an. Mergeam pe stradă şi îmi ziceam că oamenii sunt zâmbitori, văd totuși ceva pozitiv în oameni.”

Europa Liberă: Adică nu mai vezi feţe crispate, nu mai vezi lume nemulţumită, împovărată de grijile cotidiene?

Vasile Călmățui: „Cel puţin aşa am văzut la Chişinău. Diferenţa este strigătoare la cer, adică e foarte mare între ceea ce se întâmplă la ţară şi ceea ce se întâmplă în Chişinău. În Chişinău vezi foarte mulţi tineri, cafenele pline, oamenii se plimbă cu maşini luxoase, dar la ţară este diferit. Totuşi, mi se pare că este puţin mai bine decât cu patru-cinci sau zece ani în urmă.”

Europa Liberă: Deci, discrepanţa aceasta între două lumi paralele, cei care locuiesc la oraş şi cei care locuiesc la sat, se diminuează?

Vasile Călmățui: „Din cauza că din ce în ce mai puţini oameni rămân la sate.”

Europa Liberă: Ce înseamnă un sat pustiit?

Vasile Călmățui: „Un sat pustiit? Am trecut prin ele – case părăsite, ierburi care ies din ferestre. Şi toată lumea îşi dă seama că neamul românesc, născut la ţară, au fost întotdeauna ţărani şi dacă baza aceasta se pierde nu ştiu unde vom ajunge. Mai ales că în această lume globalizată în care suntem trebuie să avem nişte rădăcini puternice care tot timpul să ne alimenteze şi să menţină ceea ce suntem.”

Europa Liberă: Totuşi, încă multă lume îşi doreşte să plece peste hotare, mai ales că există şi acest regim liberalizat de vize, unii şi-au perfectat paşapoarte biometrice. Cine şi ce îi mai alungă astăzi pe moldoveni de acasă?

Vasile Călmățui: „Am fost la Congresul diasporei. Guvernanţii vorbesc despre „Veniţi acasă, măi copii!”, să ne întoarcem, să facem programe. Toate acestea sunt inutile, pentru că oamenii continuă să plece. Trebuie de făcut măcar ceva ca oamenii să nu mai plece, fiindcă dintre cei plecaţi puţini se vor întoarce.”

Europa Liberă: Ai plecat acum 20 de ani. Cel care pleacă astăzi, pleacă din aceleaşi motive pe care le-ai avut şi tu atunci când ai abandonat Moldova?

Vasile Călmățui: „Eu, pur şi simplu, am câştigat o bursă cu 20 de ani în urmă. Acum mulţi pleacă la soţ, soţie, se reîntregesc familiile. Dar, din păcate, aceste familii se întregesc temeinic nu în Republica Moldova, în străinătate şi, deci, continuă să plece.”

Europa Liberă: Tu exodul îl vezi cu ochi buni?

Vasile Călmățui: „Schimbarea de experienţă, a face cunoştinţă cu lumi noi, aceasta tot timpul este o experienţă pozitivă.”

Europa Liberă: Fenomenul migraţiei are şi părţi bune, şi părţi mai puţin bune?

Vasile Călmățui: „Sunt mii, zeci de mii de familii în care tatăl lucrează la Moscova, mama lucrează în Italia şi copilul rămâne în grija buneilor. Niciun ban nu poate să explice o astfel de situaţie: copiii se simt abandonaţi şi se destramă familiile, care sunt baza societăţii.”

Europa Liberă: Dar mama, tata cred că transformă în investiţii în odrasla lor anume banii pe care îi agonisesc, pentru că încearcă să-i dea carte, încearcă să-l trimită la studii.

Vasile Călmățui: „De zece ani de zile, când cineva mă întreabă de străinătate, eu spun că moldoveanul care este la Paris câştigă zece mii de euro, din aceşti zece mii de euro, pe timpuri, plătea trei mii să facă viză soţului, soţiei, două mii să cumpere nişte diplome fiului care „studiază” la Chişinău, două mii pe nişte boarfe turceşti, două mii mai investește într-o casă în care nu va locui niciodată. Dar ce să faci? Oamenii aşa aleg, aşa văd. Este bine totuşi că au alegere, până la urmă, ei hotărăsc: se duc sau nu se duc.”

Europa Liberă: Din observaţiile lui Vasile Călmăţui, mentalitatea cetăţeanului se schimbă în bine, în rău? Care sunt faţetele ce pot fi trecute la capitolul avantaje ale acestei migraţii? Remitenţele salvează comunităţile? Moldovenii care au încercat să pună la ciorap o anumită sumă de bani sau chiar în bancă, ca să investească apoi într-o afacere, sunt încrezători că pot merge în business, să vină să aducă banii?

Vasile Călmățui: „Remitenţele salvează guvernul, salvează societatea, dar nu salvează acei oameni care le trimit. Cum ziceam, banii mai degrabă se irosesc decât să fie investiţi, să fie cheltuiți cu cap, măcar în aceleaşi drumuri, şcoli.”

Europa Liberă: De ce nu se investesc aceşti bani acumulaţi în sudoarea frunţii de către moldovenii din străinătate? Pentru că autorităţile, chemându-i acasă, zic că se creează oportunităţi pentru micile afaceri, în primul rând.

Vasile Călmățui: „În primul rând, să lăsăm omul să facă ceea ce doreşte. Şi dacă va avea încredere că firma, întreprinderea lui nu va fi mulsă, scuturată în fiecare lună, dacă el va avea încredere că justiţia va merge cât de cât, atunci toate aceste remitenţe se vor transforma în întreprinderi mici profitabile.”

Europa Liberă: Laşi să se înţeleagă că deocamdată există o nesiguranţă pentru cel care vrea şi poate să aducă investiţii acasă?

Vasile Călmățui: „Da. Sunt oameni care au investit şi au stat un an sau doi în Republica Moldova şi după aceea pleacă înapoi, pentru că îşi dau seama, cum zic ei, că nu pot lucra.”

Europa Liberă: Ce îi împiedică? Spune câteva argumente, ca să fim concreţi.

Vasile Călmățui: „Hărţuiala organelor de control, nesiguranţa juridică, în sensul dacă ai călcat cuiva drumul, atunci... Invidia totuşi rămâne un lucru foarte mare la cetăţenii Republicii Moldova. Nu ai încredere că a doua zi vei câştiga la fel de mult. Şi în plus, dacă sunt plecaţi, nu mai sunt la fel de integraţi în sistemul nostru de cumetrism, nănăşism, care totuşi este o protecţie pe care o au cei care sunt pe loc.”

Europa Liberă: În Franţa este altfel? Diferenţele care sunt?

Vasile Călmățui: „Diferenţele sunt enorme.”

Europa Liberă: Tu în Franţa te-ai lansat în afaceri?

Vasile Călmățui: „Da. Am o afacere de 15 ani, funcţionează, am avut controale, ştii pentru ce plăteşti.”

Europa Liberă: Ţi-a fost frică vreodată că ai putea să falimentezi? Că ar putea controalele să-ţi dea peste cap afacerea?

Vasile Călmățui: „Nu. Niciodată. Pentru că totuşi am făcut studii şi respect legislaţia întocmai.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să respecţi legislaţia într-o ţară civilizată, când este vorba de business?

Vasile Călmățui: „De exemplu, să declari în fiecare trimestru TVA, ce ai cumpărat, ce ai vândut, să ai o contabilitate bine pusă la punct, documentaţia întreprinderii să fie pusă la punct, contabilul să lucreze bine, să nu uiţi de dările de seamă, să fii la curent cu toate schimbările legislative, să ştii care sunt obligaţiile şi drepturile.”

Europa Liberă: Ai avut vreodată datorii către statul francez de când ţi-ai deschis afacerea?

Vasile Călmățui: „Nu am avut niciodată datorii.”

Europa Liberă: Afacerea pe care o ai acolo ar putea fi profitabilă şi în Moldova? Ţi-ai pus vreodată întrebarea?

Vasile Călmățui: „Mi-am pus-o cu vreo cinci ani în urmă, dar nu puteam să mă împart în două, aici e greu. Am vorbit cu un verişor de-al meu care are un mic magazin aici şi îmi povesteşte cum vin controalele la el şi cum îi spun: „Amenda minimă pe care putem să o punem este zece mii de lei. Haideţi să găsim altfel de amendă, că ştiu că nu poţi să plăteşti. Dacă îţi pun zece mii de lei amendă, tu rămâi cu nimic la sfârşitul lunii şi va trebui să închizi, dacă nu luna aceasta, atunci peste două-trei luni”. Sau va trebui să faci totul ca să fraudezi şi să nu plăteşti impozitele.

Deci, totuşi, mi se par prea mari amenzile în Republica Moldova, zece mii de lei pentru o întreprindere la care rulajul sau cifra de afaceri lunară poate 100 mii de lei. Este prea mult. Şi, din spusele mai multor cunoscuţi, simt povara impozitelor care sunt în Republica Moldova pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Ar fi bine să fie controlate acelea unde vine banul gros. Cu câţiva ani în urmă un prieten s-a apucat să calculeze câte automobile sunt în Republica Moldova, câtă benzină, petrol ar consuma ele şi cifra pe care o obţinea era aproape întregul buget al Republicii Moldova doar din petrol. Dar mai sunt şi ţigări, produse alcoolice, alte produse, TVA, ş.a.m.d. Unde sunt aceşti bani? Răspunsul este evident: sunt în automobile şi în casele de lux.”

Europa Liberă: Aceste realităţi pe care le-ai constatat şi despre care vorbeşti fac drumul bătătorit pentru Moldova în apropierea de UE?

Vasile Călmățui: „Ceea ce spun întotdeauna oamenilor e că ei trebuie să-şi ceară drepturile. Pentru mulţi antreprenori, cum ziceam, amenda era zece mii, omul se înţelegea la o mie. Era bine, probabil, pentru el, dar banii aceştia nu ajung în bugetul Republicii Moldova. Oamenii vin, călătoresc şi încep să deschidă ochii, sper eu, încep să-şi ceară drepturile, nu mai au frică de poliţiştii care stau pe stradă, nu mai au frică să spună: „De fapt, dragă bugetar, dragă guvernant, care lucrezi pentru stat, trebuie să lucrezi pentru mine”. Nu să vină la bugetar şi să-l roage de fiecare dată pentru „ştampilă aceasta” sau „dă-mi o hârţoagăʾ.”

Europa Liberă: Cine mai crede în viitorul european al Moldovei? De ce ar trebui să creadă? Acum opţiunile celor care sunt chestionaţi în cadrul sondajelor s-ar împărţi: unii vor cu Uniunea Europeană, alţii vor cu Uniunea Vamală, este dilemă, dezbinare.

Vasile Călmățui: „Populaţia Republicii Moldova vrea în Uniunea Europeană sau, cel puţin, îmbrăţişează vectorul european. Într-adevăr sunt şi multe persoane zombate de posturile de televiziune ruseşti şi acesta este un reproş guvernării. Pentru că stai şi schimbi canalele şi vezi că 80% dintre posturile de televiziune sunt din Federaţia Rusă. Şi nu este normal, după patru ani de zile de guvernare.

Eu nu zic că trebuie interzise aceste posturi de televiziune, dar trebuie de făcut aşa ca cel puţin 50% dintre posturi să fie autohtone, să fie în limba de stat. Pentru faptul că în anul 2009 erau 70% dintre persoane pentru integrarea europeană, mult mai mult de jumătate, şi acum s-a ajuns, după patru ani de zile, la 50 la 50% explicaţia este că mass-media nu a fost aşa cum ar fi trebuit să fie.”

Europa Liberă: Voi, cei care aţi plecat şi v-aţi integrat în diferite state membre ale Uniunii Europene, în societăţile de acolo, cum vedeţi relaţia dintre Chişinău şi Moscova? Şi în general ce ar trebui să prevaleze în această cooperare moldo-rusă?

Vasile Călmățui: „Timp de zece ani purtam o pancartă în franceză „Non à l'agression russe en Moldavie” (Nu agresiunii ruseşti în Republica Moldova”). Lucrurile trebuie spuse pe nume. 30% din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de Federaţia Rusă. În acelaşi timp să nu uităm că sunt sute de mii de cetăţeni moldoveni, nu numai cei care lucrează temporar şi se întorc, dar sunt care au acolo familii, care trăiesc de zeci de ani, de pe timpul Uniunii Sovietice. Eu am mătuşi, moşi care locuiesc în fundul Rusiei. Şi momentele acestea tot sunt importante.

Evident, în relaţiile cu Rusia nu noi conducem: dacă lui Vladimir Vladimirovici Putin i se năzăreşte ceva, el a doua zi interzice vinul, fructele. Trebuie să ne străduim noi să fim corecţi şi faţă de oamenii noştri care sunt acolo, dar să spunem întotdeauna lucrurilor pe nume.”

Europa Liberă: Rudele tale care s-au stabilit, aşa cum zici, de ani de zile în Rusia, cum văd această relaţie dintre Moscova şi Chişinău?

Vasile Călmățui: „Ei toţi doresc pace, nu doresc conflicte, doresc să fie linişte. Ei nu mai cer nimic de la Republica Moldova, ei deseori, când vin, le este greu să vorbească româna.”

Europa Liberă: Ţinând cont de soarta gastarbaiterilor moldoveni din Federaţia Rusă, ţinând cont că Moldova mai depinde de resursele energetice, luând în calcul că mai există şi această rană deschisă, Transnistria, cum trebuie edificată relaţia dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă?

Vasile Călmățui: „Noi trebuie să ne căutăm de treabă, să facem ordine la noi acasă. Pentru că nu putem să ne punem în poară din punct de vedere militar sau din alt punct de vedere cu Federaţia Rusă, dar trebuie să ne facem noi temele pentru acasă, trebuie să facem curăţenie la noi – eradicarea corupţiei.

Trebuie să facem curăţenie în justiţie, ca să nu vină cineva, pentru o hotărâre de judecată de la Căuşeni sau din altă parte şi să ia cea mai mare bancă din Republica Moldova. Aceasta numesc eu temele pentru acasă. Trebuie să facem la noi să fie un stat cu o justiţie corectă, cu mai puţină corupţie. Şi apoi, să spunem lucrurilor pe nume. Şi noi ştim unde ne ducem, adică, către Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: În 30 noiembrie votantul din Republica Moldova decide viitorul acestui stat?

Vasile Călmățui: „Ar putea decide dacă va fi mobilizat. O bună parte dintre oamenii care au votat cu patru ani în urmă sunt dezamăgiţi. Mulţi spun că nu vor merge la votare. Am cunoscuţi oameni care erau întotdeauna proeuropeni şi acum pentru ei comuniştii sunt mai buni. Ar trebui de făcut totul pentru a mobiliza cetăţenii.”

Europa Liberă: Tu ce părere ai despre omul care zice că nu are încredere în nimeni, nu merge la urna de vot şi ar prefera să rămână acasă, să meargă la un frigărui, în ospeţie, pe plantaţia de vie, oriunde, numai să nu meargă la vot?

Vasile Călmățui: „Oameni buni, în politică, dacă nu vă ocupaţi voi de ea, se ocupă ea de voi. Şi dacă aveţi măcar o dată ocazia să spuneţi „Nu” la ceea ce nu vă place, veniţi, că în restul timpului vă plângeţi. Acum este momentul când puteţi cât de cât decide lucrurile.”

Europa Liberă: Cine este mai responsabil, dacă vine vorba despre campania electorală şi despre votul pe care trebuie să-l dea cetăţeanul în ziua alegerilor, cetăţeanul din Franţa sau cetăţeanul din Moldova? Există o asemănare, o diferenţă?

Vasile Călmățui: „Oamenii au tot timpul aceleaşi probleme – să fie sănătoşi, să aibă familie în pace, să aibă unde lucra, să fie siguri în ziua de mâine.”

Europa Liberă: Deci, nu este o diferenţă între felul cum gândeşte alegătorul din Franţa şi alegătorul din Moldova, când trebuie să ajungă cu buletinul de vot în mână şi să-şi exprime opţiunea politică?

Vasile Călmățui: „Cetăţeanul francez, Franţa este un caz puţin aparte. Pentru că dintr-o parte francezul a fost întotdeauna un revoluţionar, chiar şi în zilele de astăzi este un revoluţionar, să zicem, mocnind. Al doilea lucru pe care îl au în Franţa: ca să votezi, trebuie să te înscrii voluntar pe listele electorale, oamenii care vin la votare doresc deja să voteze. Şi prezenţa electorală care apare în cifre nu este aceeaşi în comparaţie cu cea de la noi. De fapt, se vede, într-adevăr chiar şi în Franţa: în ultimii cinci-zece ani criza îi face pe oameni să fie mai a lehamite, ei nu votează din convingere, dar votează pentru răul cel mai mic, din lipsa alternativei – pentru răul cel mai mic.

Evident, şi în Republica Moldova, şi în Franţa sunt oameni militanţi, care vor să schimbe lucrurile. Poate în Franţa sunt ceva mai mulţi faţă de Republica Moldova. Şi eu sper ca oamenii, îi îndemn întotdeauna, să-şi apere drepturile, să iasă, să nu se lase copleşiţi de birocraţie, de nedreptăţile care sunt în cale.”

Europa Liberă: Dacă Vasile Călmăţui ar reprezenta guvernarea, care ar fi primele trei probleme pe care le-ar considera prioritare pentru soluţionare de către putere în stat?

Vasile Călmățui: „Justiţia, justiţia, justiţia.”

***

Carolina de Nord este un stat american înfrățit cu Republica Moldova de 15 ani, iar consulul onorific în acest stat, Florin Pindic Blaj, vine deseori la Chișinău și spune că vede schimbări importante spre bine în această țară.

Florin Pindic Blaj: „Moldova continuă să treacă prin anumite procese, dar ştiu că este pe un vector continuu. Dragostea şi interesul poporului american pentru cei de aici, din Moldova, pentru poporul moldovean continuă să crească.”

Europa Liberă: Cum se explică interesul care a apărut în ultimul timp din partea Washingtonului pentru această zonă şi în special pentru Republica Moldova?

Florin Pindic Blaj: „Washingtonul este doar o capitală...”

Europa Liberă: Casa Albă...

La Nisporeni

La Nisporeni

Florin Pindic Blaj: „Personal aş putea să spun despre relaţia pe care am făcut-o dintre Statul Carolina de Nord şi Republica Moldova, în 1999, comitetul bilateral, am fost personal implicat. De aici s-au dezvoltat aşa de multe proiecte, atâtea organizaţii, atâtea grupuri, atâtea vizite care au evoluat, pot să spun că a fost cea mai frumoasă colaborare care este la ora actuală, a fost recomandată de secretarul de stat Hillary Clinton, pentru Elaine Marshall, secretara de stat din Carolina de Nord, ca ea să meargă în alte state şi să prezinte acest model moldo-american de stabilire a relaţiilor cu alte ţări.”

Europa Liberă: Se insistă pe un dialog strategic bilateral.

Florin Pindic Blaj: „Valentina, tu ştii că eşti aproape de inima mea, şi ai întrebările tale, politice, ba mă întrebai de Transnistria, şi tu ştii cât de apolitic sunt eu, deşi majoritatea celor din politică sunt prietenii mei. Când Dumnezeu a creat cerul şi pământul şi a creat naţiunile, când a zgâriat locul acesta între Nistru şi Prut, pe care noi îl numim Moldova, când El a făcut această ţară cu munţi, cu dealuri, din păcate, să spun aşa, este geopolitic, este la răscrucea de interese. Estul şi acum s-a împărţit în două. Pe vremuri era şi Sudul, Imperiul Otoman.

Deci, vrând-nevrând, datorită zonei, pe de altă parte, datorită efortului deosebit pe care îl fac şi pe care americanii îl sprijină, de a integra Moldova în Uniunea Europeană. Sigur că este foarte important. Imaginaţi-vă o Moldovă puternică, o Moldovă completă, să nu fie deranjată, chiar în contextul situaţiei care este acum în Ucraina. Mulţumim lui Dumnezeu, avem pace la Apus, în România. Şi ne-am fi bucurat să fie la fel, aceeaşi linişte şi poate puţină prosperitate şi în Ucraina.”

Europa Liberă: Moldova de azi seamănă cu un stat european? Sau un stat care doar aspiră să ajungă în UE?

Florin Pindic Blaj: „Nu. Nici eu nu mai seamăn cum eram tânăr şi frumos acum 20 de ani. Frumuseţea în Moldova este, pentru că este o generaţie tânără, este generaţia copiilor noştri, a nepoţilor noştri, care nu mai sunt izolaţi şi ei nu văd chiar întru totul ruşi, moldoveni, la ţară, sunt de la oraş. Este fenomenul acesta de globalizare.”

Europa Liberă: Dar dispare diferenţa dintre sat şi oraş în Moldova? Pentru că, din contra, cetăţenii cu care vorbesc în mediul rural se plâng că deocamdată la sat se trăieşte în sărăcie, se trăieşte greu.

Florin Pindic Blaj: „Acesta este un alt necaz care poate să te deranjeze. Dar satele vor dispare.”

Europa Liberă: Vor dispare că nu mai are cine să locuiască la sat?

Florin Pindic Blaj: „Nu numai. Ceea ce se face, să se investească, nu. Satele aproape trebuie să dispară, pentru că apar aceste concernuri, apar aceste fenomene de industrializare.”

Europa Liberă: Cum aţi descrie astăzi viaţa din Moldova profundă? Pentru că mergeţi şi în teritoriu.

Cu Lidia Cheibas la Nisporeni

Cu Lidia Cheibas la Nisporeni

Florin Pindic Blaj: „Micii samariteni au fost în sate. Noi am adus acele pachete pentru copii, numite „Faţa copilului”. Dacă îţi arăt nişte imagini de voluntari americani, care erau negri la faţă, pentru că noi am cumpărat deja cărbuni şi noi ducem cărbuni, noi am ajutat toţi bătrâni. Am luat satul Acui, am cumpărat tone de cărbune, am pus în saci şi aceşti voluntari americani s-au dus la fiecare casă, la ultima casă au ajuns când era ora 20.30, nu era nici curent electric înăuntru, la o bătrânică de peste 80 de ani, şi au cărat sacii cu cărbuni şi i-am ajutat. Noi vedem greutatea şi suferinţa care este la ea acasă.

Știi de ce mă revolt? Pentru că aceşti oameni bătrâni sunt cei care au arat pământurile, sunt cei care au fost profesori, cei care au fost constructori şi acum aşteaptă acea pensie care nu ştiu dacă ei o vor mai apuca să crească, dacă ne integrăm în comunitatea europeană sau rămânem pe loc.”

Europa Liberă: Cu aceste sate Moldova poate să meargă către UE?

Florin Pindic Blaj: „Ar fi putut dacă nu ar fi fost această dependenţă de stick and carrot. Ar fi putut dacă satele noastre ar fi trezit un aşa interes pentru a dezvolta turismul. Orice om la bătrâneţe gândeşte la satul natal.”

Europa Liberă: De aceasta moldoveanul în vârstă trăieşte cu nostalgie după timpul URSS-ului?

Florin Pindic Blaj: „Dar eu spun de moldoveanul care a plecat acum 15-18 ani în Italia, în Franţa, în Rusia să lucreze şi el ar vrea să iasă la pensie. Crezi că nu s-ar bucura? Şi cu programele pe care le avem, noi vrem să aducem tinerii înapoi în ţară. Dar să aducem mai întâi bătrânii care ar vrea să iasă la pensie, să-şi facă o casă de bătrâni la ei, în satul natal, să trăiască anii de bătrâneţe în satele natale. Drumurile, dacă ar fi bune, dacă lucrurile s-ar putea pune la punct, satele nu trebuie să se piardă, pentru că sunt însăşi fibra identităţii noastre, viaţa la sat, viaţa la ţară.”

Europa Liberă: Să revenim la relaţia moldo-americană. Washingtonul dă asigurări că sprijină consolidarea statului de drept, dezvoltarea economică, stabilitatea, securitatea Republicii Moldova. Aceleaşi asigurări ar putea să vină şi de la Est sau nu prea?

Florin Pindic Blaj: „Da, ele au fost. Moldova a fost parte din comunitatea CSI.”

Europa Liberă: Moldova mai face parte din CSI...

Florin Pindic Blaj: „Îmi pare rău, și nu vorbesc ca cetăţean străin, dar ca om, îmi pare foarte rău de relaţia aceasta care este afectată. Pentru că la urma urmei nu vor suferi parlamentarii, ei vor merge cu aceleaşi maşini, acele BMW-uri, şi miniştrii, şi vor fi alegeri, şi vor din banii din taxe, alte şi alte alegeri. Dar fermierul care a rămas cu produsele, acea piaţă care lua producția cu camionul este, pe motiv politic...”

Europa Liberă: Vă referiţi la piaţa rusă?

Florin Pindic Blaj: „Da. Este un fel de boicot, este un fel de lecţie că „dacă vă duceţi spre comunitatea europeană, veţi avea de suferit”. Şi noi depindem încă de Uniunea Vamală. Nu ştiu, nu pot să dau exemple, dar sunt preţurile, sunt durerile naşterii. Nu se poate fără suferinţă, fără durere, fără greutăţi.”

Europa Liberă: Cum să explice cel de la guvernare simplului cetăţean despre acest sacrificiu pe care trebuie să-l facă fiecare?

Florin Pindic Blaj: „Să vină împreună cu mine să descarce saci cu cărbune.”

Europa Liberă: Dacă în Republica Moldova nu s-au consolidat cetăţenii în jurul unei idei naţionale?

Florin Pindic Blaj: „A fost foarte greu. Trebuie să ţinem cont de fenomenul istoric. Noi avem acel volum istoric, avem populaţia vorbitoare de limbă rusă, canalele de televiziune, majoritatea, sunt de limbă rusă.”

Europa Liberă: Şi propaganda rusă are impact?

La Nisporeni

La Nisporeni

Florin Pindic Blaj: „Sigur. Pentru că are rezonanţă, pentru că unora convine. Un lucru mare pe care l-au făcut este libera circulaţie. M-ai întrebat și mă întorc la atitudinea Washingtonului, ce au făcut şi ce au promis. „Provocările Mileniului” a fost un grant enorm. Moldova nu a mai primit un aşa grant.”

Europa Liberă: S-au construit drumuri de calitate, au fost ajutaţi agricultorii care au început să aplice irigarea.

Florin Pindic Blaj: „Exact. Suma este fabuloasă, este peste un miliard de dolari. Sunt şi altele. Problemele devin puţin sensibile şi complicate că nu atât aderarea la comunitatea europeană ar supăra partea estică. Pentru că mai devreme sau mai târziu şi Rusia ar putea să adere, pentru că este parte din Europa.

Problema sensibilă este cu NATO. Eu sper însă să se liniştească lucrurile cu frigul care vine şi să nu fie victime, să nu fie lupte, violenţă, oameni care au trăit, au copilărit împreună şi acum trebuie să lupte unul împotriva altuia şi peste trei mii de victime, trei mii de tineri care nu au mai venit seara acasă, trei mii de taţi nu-şi mai îmbrăţişează copiii...”

Europa Liberă: Vă referiţi la victimele din Ucraina?

Florin Pindic Blaj: „La victimele din Ucraina.”

Europa Liberă: Revenim la realităţile din Republica Moldova. Mai sunt multe voci care spun că este o prăpastie între felul cum trăiesc cei de sus şi cei de jos.

Florin Pindic Blaj: „Nu există clasă de mijloc proeminentă.”

Europa Liberă: Aceasta este observaţia dumneavoastră? Ce înseamnă lipsa acestei pături de mijloc?

Florin Pindic Blaj: „Este ceea ce susţine. Este ca în America. Sunt tot mai mulți aşa-ziși săraci, care sunt pe ajutor de stat, mai mult ca niciodată în istoria Americii, şi sunt acei bogaţi, iar clasa celor care muncesc şi plătesc taxele se subţiază. Degeaba vorbim de reforme, degeaba vorbim de îmbunătăţiri, dacă economia nu creşte aici, în Moldova.”

Europa Libera: Politicile sociale sunt adecvate?

Florin Pindic Blaj: „E un început…”

Europa Libera: Cum ar putea statul îmbunătăţi aceste politici sociale? Ce s-ar cere ca cetăţeanul să fie mulţumit de ceea ce promovează guvernul pe plan social?

Florin Pindic Blaj: „Atunci când se fac aceste pachete de legi, de reforme pe plan social, să fie şedinţele deschise, cu propuneri. Nu e suficient să fii sărac, este foarte greu să fii şi bolnav. Numai să mergi la un centru raional medical şi dacă n-ai plecat de acasă şi n-ai împrumutat de la vecini....

Eu nu pot admite să te duci la un doctor pentru intervenţie şi să plăteşti bani. Mentalitatea trebuie schimbată. Şi trebuie lucrat mai mult la aceste valori care ajută sufletul uman să schimbe omul, să aibă mai multă încredere în biserică...”

Europa Libera: Dar unde s-a greşit că această clasă politică nu este creditată cu încredere?

Florin Pindic Blaj: „În orice sistem, chiar şi de la colonialism la ţară liberă, trecerea a fost cât de cât progresivă. Tu nu uita că dintr-odată, de la centralizat, când mentalitatea era: „Nu-i problemă dacă am furat ştiuleţi de la colectiv, că n-am furat de la Valentina, de la ferma Valentinei, că e de la stat – proprietate comună”...

Deci, prăbuşirea acestui sistem centralizat creează aceste malformaţii, aceste crize morale în care cel puţin o generaţie trebuie să se sacrifice, mai ales un sistem dictatorial aşa cum a fost sistemul comunist-ateist. Ia credinţa de la oameni în Dumnezeu şi n-ai cu ce să motivezi ca el să fie bun, el să fie milostiv, el să se sacrifice. Şi ştii care e ciuda? Moldovenii sunt buni, buni la inimă.

Şi în America diaspora moldovenească mă ajută mai mult în lucrarea pe care o fac în Moldova, decât cea românească şi, mă rog, americanii, care două decenii au susţinut această lucrare. Trebuie să fie o motivaţie. Aici este un paradox, ajută-mă să înţeleg. Vin aceşti voluntari americani acum în perioada aceasta, vreo 48-50 care vin şi ei continuă să vină în fiecare an, ca să meargă în sate şi să distribuie aceste ajutoare şi am încercat să fac proiectul acesta, „Fața copilului” pentru alte ţări. Ei nu, ei au pentru Moldova. Nu pot să rup Moldova din inima lor. Şi nu vorbesc limba. Sunt îndrăgostiţi de oamenii, de locurile acestea.”

Europa Libera: Vă întrebam cum recâştigi încrederea, dacă omul simplu se plânge încă că mai trăieşte în atâtea chinuri, necazuri, nedreptăţi…

Florin Pindic Blaj: „Sindromul transferului de vină a existat de la Adam şi Eva când au păcătuit primii oamenii şi Dumnezeu s-a adresat lui Adam. Adam: „Nu eu!”. Eva: „Nu eu! Şarpele!”. Şi ani de zile mai târziu Dumnezeu foloseşte acest fenomen, acest sindrom al transferului de vinovăţie în rasă umană. Și când noi avem păcate şi Dumnezeu îşi pune lumină asupra noastră şi îl pune pe Hristos să plătească păcatele, noi foarte repede punem păcatele noastre asupra lui. Problema e că în Moldova încă nu sunt acei eroi care vor să dovedească tărie de caracter.”

Europa Libera: Lipsa liderilor naţionali e o problemă?

Florin Pindic Blaj: „Este. Încă sunt aceste bătălii: cel care e puternic, cel care controlează și media, media e mai puternică decât orice partid politic şi decât orice armată. Cine controlează media, controlează politicul. Şi de ce să controlezi politicul? Păi, dacă controlezi politicul, controlezi şi economicul.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG