Linkuri accesibilitate

„Oamenii de cultura pe listele de candidați e ca şi hârtia de turnesol”


La Chişinău, de Ziua Independenţei

La Chişinău, de Ziua Independenţei

Câţi oameni de creaţie sunt în acest an pe listele electorale şi de ce politica nu-i mai tentează ca altă dată?

În urmă cu 25 de ani, elita intelectuală se afla în prim-planul Mişcării de Renaştere Naţională de la Chişinău, iar reprezentanții notorii ai acesteia au devenit deputați şi miniștri, simțindu-se chemați să accelereze tranziția postsovietică. Astăzi foarte puţini scriitori, muzicieni şi artiști acceptă invitația partidelor politice să participe la munca lor ingrată, în opoziție sau la guvernare. Dar nici formațiunile politice nu se grăbesc să îi scoată în faţă pe formatorii de opinie din mediul intelectual. Valentina Basiul şi-a propus să afle câţi oameni de creaţie sunt în acest an pe listele electorale şi de ce politica nu-i mai tentează ca altă dată.

În Republica Moldova nu există campanie electorală fără concerte. Iată de ce un staff electoral care se respectă are în dotare şi o armată de artişti, care au sarcina să faciliteze transmiterea mesajelor gândite de politicieni. În același timp, doar jumătate din formaţiunile politice au pe listele lor de candidați pentru funcțiile de membri ai Parlamentului câte un reprezentant al artelor.

Dintre candidaţii pe care i-am descoperit pe liste numai trei nume sunt foarte cunoscute publicului larg: scriitorul Ion Hadârcă, compozitorul Ghenadie Ciobanu şi regizorul Valentin Todercan. Toţi trei au o bogată experienţă politică, primii doi fiind deputaţi, iar Todercan este consilier municipal în capitală.

Vladimir Beşleagă

Vladimir Beşleagă

Cum se face că în anii 90 oamenii de cultură se simțeau obligați să facă politică, iar astăzi îi numărăm pe degetele de la o mână? I-am adresat această întrebare prozatorului Vladimir Beşleagă, fost deputat în primul Parlament şi fost lider al Frontului Popular:

„Sigur că misiunea intelectualităţii e să creeze bunuri spirituale, care deseori vin în contradicţie cu intenţiile şi cu acţiunile politicii. De aceea, în general luat, se zice că intelectualitatea este întotdeauna în opoziție faţă de putere. Însă sunt perioade când intelectualitatea iese în prim-plan. Aşa a fost în secolul al XVIII-lea în Franţa, când intelectualitatea a pregătit marea revoluţie franceză, a promovat ideile libertăţii, fraternităţii şi egalităţii, iar pe urmă ea se retrage pentru că şi-a făcut misiunea. Aşa a fost la începutul mişcării noastre de eliberare naţională, când intelectualitatea a dat semnalul şi a organizat, a promovat, a consolidat mişcarea. Atunci nu existau partide politice. Acum misiunea asta o au partidele politice”.

Vladimir Beşleagă salută consecvenţă lui Ion Hadârcă, dar şi a lui Ghenadie Ciobanu, care au rămas în politică, fiind practic singurii care au continuat activitatea din perioada de renaştere naţională.

Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu

Scriitorul şi directorul Editurii „Cartier”, Gheorghe Erizanu, este de părere că prezenţa sau lipsa oamenilor de cultura pe listele de candidați e ca şi hârtia de turnesol.

„Oamenii de cultură dau un pic de greutate morală listelor electorale. În cazul în care ei nu sunt, înseamnă că ori oamenii de cultură nu mai sunt mesagerii moralităţii, sau e vorba de altceva”.

Directorul Teatrului „Satiricus I.L Caragiale” şi preşedintele Uniunii Teatrale, Sandu Grecu, este membru de partid. Susţine că a intrat în politică pentru că nu a putut sta indiferent faţă de lucrurile care se petrec în ţară.

„Nu cred că este corect momentul - indiferența totală şi închiderea în găoacea ta de a te deda numai artei. Arta nu poate exista în afara societăţii. Aşa şi artistul, el nu poate exista undeva în altă galaxie. El se află într-un stat concret Republica Moldova, concret într-o situaţie social-politică, în care lumea are încredere în el, în care lumea, în afară că el îi dă un produs teatral, un produs muzical, o carte, mai cere şi o atitudine civică faţă de ceea ce se întâmplă”.

Sandu Grecu

Sandu Grecu

Regizorul povesteşte că are colegi de breaslă care îşi fac bine treaba în campanie, chiar şi în formaţiunea din care face parte. Faptul că ei nu ajung să fie promovaţi pe listele electorale, în opinia lui Sandu Grecu, denotă o atitudine a clasei politice faţă de cultură. Cu toate acestea, preşedintele Uniunii Teatrale este sigur că implicarea intelectualilor în politică aduce mai multă transparenţă în partidele politice şi un plus de verticalitate.

Mai mulţi intelectuali şi oameni de cultură pe care i-am întrebat de ce nu-i tentează activitatea politică, mi-au spus ca îşi face efectul proasta reputaţie a politicienilor. Ceea ce nu-i împiedica însă, pe unii dintre ei, să sprijine anumite formațiuni politice care pledează cauze împărtășite de ei. Onorariile pe care le negociază cu liderii formațiunilor nu se fac însă publice, chiar dacă sunt lesne de dedus pornind de la tarifele de petreceri.

Cântăreţul şi instrumentistul Valy Boghean spune că, în numele integrării europene, s-ar implica cu multa dăruire şi chiar fără plată.

„Este bine în muzică să fii cel în opoziţie şi în minoritate, dar în viaţa socială, după mine, mai ales având în spate nişte cunoştinţe elementare ce s-a întâmplat cu societatea noastră în ultimii 50-60 de ani, noi ştim cum a fost cu Uniunea Sovietică, e mai simplu şi mai veridic să vedem cum va fi cu Uniunea Europeană”.

Managerii de tehnologii politice recunosc faptul că motivarea alegătorilor prin concerte şi mesaje lansate de vedete este foarte nesigură şi totuşi ei aloca bugete enorme pentru acest gen de propagandă electorală, devenită deja echivalentă cu prestația oratorică. Mulți politicieni spun că echipa de artiști e ca şi mașina pentru un avocat, care spune foarte multe, dacă nu totul, despre potențialul său profesional.

XS
SM
MD
LG